ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 din data de 07.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 17/2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 251/A/2017 a ICCJ, formulată de revizuentul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. civ. pen.., a fost obligat revizuentul să plătească suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 17/2016, pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2013, a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 17/2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2013, (…) în baza art. 26 C. pen. din 1969, art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. a fost condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 3000 RON.

S-a atras atenția inculpatului A. asupra prevederilor art. 631 C. pen. din 1969 privind neplata cu rea credință a amenzii penale aplicate.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.. a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 26, art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.. a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "complicitate la înșelăciune", prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.. (…)

Împotriva sentinței penale nr. 17/2016, pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2013, a formulat revizuire condamnatul A..

La termenul din data de 30.05.2018, Curtea a pus în discuția contradictorie a părților și, ulterior, a dispus reunirea cauzei nr. x/2018 la prezentul dosar având în vedere identitatea de părți și de obiect a celor două cauze.

Curtea a constatat că prin cererea de revizuire, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei și achitarea sa pentru săvârșirea complicității la infracțiunea prevăzută de art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., având în vedere temeiurile - art. 16 alin. (1) lit. a), lit. b) teza I și teza a II-a, lit. c), lit. d) teza a II-a C. proc. civ. pen.. sau încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. civ. pen.

În motivele de revizuire formulate în scris, revizuentul condamnatul a invocat dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen... A susținut faptul că a fost în mod eronat condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. 1969, art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

Revizuentul a susținut că în decizia penală nr. 251/A/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție referitor la încadrarea juridică există diferențe în dispozitiv față de motivare. Mai exact, prin decizia penală pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respins apelul său, ca nefondat și, astfel, încadrarea juridică dată faptei condamnate a rămas definitivă, dar, cu toate acestea, în motivarea deciziei este menționată o altă încadrare, fiind eliminate două texte legale, respectiv art. 26 alin. (1) și art. 113 alin. (1), ambele din Legea nr. 51/1995, republicată.

Condamnatul a mai precizat faptul că o nouă împrejurare, rezultată din considerentele deciziei penale anterior amintite, se referă la modalitatea de analiză a cererilor și excepțiilor invocate. Mai exact, unele cereri, excepții și motive de apel nu au fost analizate, cum ar fi paralelismul juridic, confiscarea specială, individualizarea pedepsei, cheltuielile judiciare stabilite de instanța de fond, iar altele au fost analizate în motivare dar fără a fi fost puse vreodată în discuția părților și fără a se pronunța instanța de apel asupra lor prin încheiere sau prin dispozitivul deciziei penale.

Examinând actele și lucrările dosarului de fond, prin prisma admisibilității căii de atac, Curtea, verificând cererile de revizuire reunite formulate de revizuent, a constatat că acestea se întemeiază pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.

Totodată, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 12 din data de 16 martie 2018, Curtea de Apel Iași a soluționat o cerere de revizuire formulată de același revizuent, împotriva aceleiași sentințe, cerere întemeiată tot pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen... Mai mult, argumentele invocate în susținerea cererilor sunt identice.

Curtea de apel a apreciat că nu pot fi primite susținerile revizuentului în sensul că nu sunt aceleași motive câtă vreme sursa acestora este diferită, în sensul că între timp a fost motivată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție care ar confirma argumentele susținute în cererea anterioară. Indiferent de modalitatea de argumentare, temeiul de drept și împrejurările invocate în susținerea acesteia sunt identice, respectiv criticile aduse de revizuent referitoare la încadrarea juridică dată faptelor, la momentul consumării infracțiunii de obicei, la interpretările date de instanță probelor și chestiunilor de drept, fiind incidente dispozițiile art. 464 C. proc. civ. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 24 din data de 07.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018 A. a declarat apel.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 13 august 2018, primind termen aleatoriu la data de 30 octombrie 2018.

Prin încheierea din 29 octombrie 2018, s-a respins declarația de abținere formulată de doamnele judecător B., C. și D. în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În motivele de apel, depuse în scris la dosar, referitor la cazul de revizuire invocat - art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.. - apelantul revizuent a arătat că motivele expuse în cele două cereri de revizuire în dosarul nr. x/2018 și dosarul nr. x/2018 nu coincid, întrucât sursa acestora este diferită, în sensul că decizia penală nr. 251/A/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție confirmă motivele susținute în cererea de revizuire anterioară. Apelantul revizuent a arătat că în dosarul nr. x/2018 a invocat lipsa actelor materiale pentru reținerea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, iar și dosarul nr. x/2018 a invocat existența unor diferențe dintre dispozitiv și considerentele deciziei penale nr. 251/A/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește încadrarea juridică. De asemenea, a mai arătat că instanța a omis să analizeze și alte aspecte, respectiv cererile și excepțiile puse în discuție de parte, dar și alte neregularități ale deciziei penale nr. 251/A/2017.

Apelantul a criticat decizia penală atacată, întrucât instanța a omis să analizeze motivele cererii de revizuire ce formează obiectul dosarului nr. x/2018, care se refereau la protocoalele încheiate între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații, dar și între Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații. Revizuentul a susținut că reunirea cauzelor s-a înfăptuit de prima instanță cu scopul de a respinge fără motivare ambele cereri de revizuire.

În susținerea cererii de revizuire, apelantul a depus mai multe memorii, precizări și decizii ale Curții Constituționale, motive referitoare la intervenirea termenului de prescripție a răspunderii penale în privința infracțiunii pentru care a fost condamnat, memoriu privind apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 24/07.06.2018, memoriu privind unele aspecte relative la utilizarea interceptărilor ilegale în cadrul procesului penal în dosarul nr. x/2013, precizări referitoare la petitul revizuirii care formează obiectul dosarului nr. x/2018 reunit cu dosarul nr. x/2018 . Revizuentul a mai depus plângeri penale înaintate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10.07.2018, memoriu privind completarea plângerilor penale reunite din data de 22.10.2018, tabloul avocaților definitivi din Baroul tradițional Bacău.

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 30 octombrie 2018, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul revizuentul A. a solicitat admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 24/2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, întrucât, conform susținerilor revizuentului, cererile și excepțiile referitoare la confiscarea specială, individualizarea pedepsei și cheltuielile judiciare nu au fost analizate de instanță și apreciază că acestea sunt împrejurări neavute în vedere la soluționarea cauzei și care ar fi în măsură să ducă la aprecierea că hotărârea a fost pronunțată în mod netemeinic.

Examinând actele dosarului și hotărârea atacată, conform dispozițiilor art. 417 C. proc. civ. pen.., Înalta Curte constată că apelul declarat de A. împotriva sentinței penale nr. 24 din data de 07.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.

Potrivit art. 453 C. proc. civ. pen.., revizuirea poate fi cerută în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Examinând cererea formulată de condamnatul revizuent, se constată că acesta a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.. (când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză). Motivele revizuentului se referă la încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost condamnat, susținând, în același timp, și că anumite cereri și excepții nu au fost analizate de instanță, respectiv cele referitoare la confiscarea specială, individualizarea pedepsei și cheltuielile judiciare. Revizuentul a considerat că aceste împrejurări nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei și ar fi în măsură să ducă la concluzia că hotărârea a fost pronunțată în mod netemeinic. De asemenea, a solicitat să fie avut în vedere întreg probatoriul administrat în această fază procesuală și toate motivele care ar putea surveni în susținerea apelului promovat.

Referitor la cazul de revizuire invocat, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.. (când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), Înalta Curte constată că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Astfel, se constată că prin sentința penală nr. 17/2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2013 (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 251/30.06.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), revizuentul A. a fost condamnat, în baza art. 26 C. pen. din 1969, art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 3000 RON. S-a atras atenția inculpatului A. asupra prevederilor art. 63 C. pen. din 1969 privind neplata cu rea credință a amenzii penale aplicate.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.. a fost achitat sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26, art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.. a fost achita sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunii înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Așadar, în urma examinării situației de fapt și administrării probatoriului, s-a apreciat că probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și cele administrate în cursul cercetării judecătorești, au dovedit că inculpatul a desfășurat activitățile ilicite reținute în sarcina sa. Prin urmare, instanțele de fond și apel au apreciat că fapta inculpatului A., săvârșită în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a semna înscrisurile întocmite de inc. E. în care a folosit fără drept denumirile de "Barou", "Uniunea Națională a Barourilor din România", "UNBR", denumiri specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și a însemnelor specifice profesiei, respectiv ștampile, cunoscând că nu sunt respectate prevederile Legii nr. 51/1995 republicată, pentru admiterea în profesia de avocat, întrunește elementele constitutive ale complicității, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, la infracțiunea prevăzută de art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Înalta Curte constată că pentru a fi declarată admisibilă revizuirea bazată pe cazul invocat de condamnat, elementele noi care sprijină cererea trebuie să conducă la o soluție diametral opusă celei a cărei revizuire se solicită. Expresia "fapte sau împrejurări", stipulată în cuprinsul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.., se referă la probe efective, respectiv orice întâmplare, situație sau stare care poate să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în mod constant, că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un defect fundamental, care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, iar atunci când este/devine cunoscut în cursul procesului, părțile au la îndemână căile ordinare de atac (Cauza Popescu Stanca contra României). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că reprezintă defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai circumstanțele nou descoperite, iar nu circumstanțele noi. Circumstanțele care au legătură cu cazul și care au existat anterior în cursul procesului și nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului, sunt nou descoperite, în timp ce circumstanțele care privesc cazul, dar au luat naștere după proces, sunt circumstanțe noi (ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 10/2017, dosar nr. x/2017, în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 392 din 25/05/2017).

În cauză motivele revizuentului vizează situația de fapt și se referă la chestiuni de drept care, în opinia acestuia, nu au fost avute în vedere de instanțele de fond și apel (interpretări ale unor dispoziții legale, analizarea aplicării protocoalelor de colaborare între anumite instituții, interceptările ilegale efectuate în faza de urmărire penală sau chestiuni legate de prescripția răspunderii penale, individualizarea pedepsei și cheltuielile judiciare).

Având în vedere toate criticile formulate de condamnatul revizuent, Înalta Curte notează că în calea de atac extraordinară revizuirii se examinează temeinicia răspunderii penale stabilite anterior printr-o hotărâre definitivă, neputându-se proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice. De asemenea, nu se pot analiza aspecte legate de prescripția răspunderii penale sau de cuantumul cheltuielilor judiciare, chestiuni de drept care ar fi putut fi invocate pe calea contestației la executare (art. 598 alin. (1) lit. c)-d C. proc. civ. pen..), în termenul prevăzut de lege.

Subsecvent, Înalta Curte constată că revizuentul A. a mai formulat o cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 17/01.03.2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, motivele apelantului referindu-se la diverse interpretări ale unor dispoziții legale. Se constată că prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul A. a invocat, în esență, aceleași motive de fapt și de drept, menționate în cererea anterioară, respinsă ca inadmisibilă, prin sentința nr. 12/2018 a Curții de Apel Iași.

Drept urmare, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 459 alin. (3) C. proc. civ. pen.., apreciază că în mod corect instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 17/2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2013.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. pen.., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva sentinței penale nr. 24 din data de 07.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. civ. pen.., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. civ. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 RON, va rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva sentinței penale nr. 24 din data de 07.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2018.