ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 12 din 16 martie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 459 alin. (3), lit. e) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire a Sentinței penale cu nr. 17 din 1 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă la data de 30 iunie 2017 prin Decizia penală nr. 251/A/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, formulată de către condamnatul revizuent A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 5 februarie 2018, sub nr. x/2018, condamnatul A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 17 din 1 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2013, invocând cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1), lit. a) C. proc. pen.

Condamnatul a învederat faptul că cererea de revizuire se referă la soluția de condamnare pronunțată de prima instanță de judecată și menținută de instanța de apel, pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. din 1969, art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3.000 RON amendă penală, invocând, în esență, următoarele motive:

În susținerea cazului de revizuire, prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a arătat că s-au descoperit fapte s-au împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

A învederat că infracțiunile prev. de art. 60 alin. (6) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, din punct de vedere al unității de infracțiune, au naturi diferite: infracțiunea prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 este o infracțiune continuată, în timp ce infracțiunea prev. de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 este o infracțiune de obicei, fiind necesară comiterea a cel puțin 3 acte materiale pentru reținerea acestei infracțiuni. Or, această infracțiune nu există deoarece nu au fost comise cel puțin 3 acte materiale. Astfel, încadrarea juridică reținut în actul de sesizare ori este eronată ori se raportează la infracțiunea de obicei.

A mai apreciat că aceste împrejurări sunt noi, deoarece nu au mai fost ridicate nici o dată în fața instanței, deși sunt chestiuni de drept ele demonstrează atât nelegalitatea cât și netemeinicia hotărârii pronunțate. Nelegalitatea rezultă din interpretarea eronată a textelor legale și a probelor.

Fapta nu este prevăzută de legea penală, deoarece art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 a fost reintrodus abia la data de 1 februarie 2014; fapta nu există deoarece activitatea de corectare a celor două teze nu reprezintă un act de complicitate la infracțiunea prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995; fapta nu există deoarece această infracțiune fiind una de obicei implică necesitatea existenței a minim 3 acte materiale, or revizuentul a participat la corectarea a doar 2 teze a 2 candidați.

Analizând cererea de revizuire din prisma admisibilității formulării acestei căi extraordinare de atac, Curtea de Apel Iași a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 17 din 1 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă la data de 30 iunie 2017 prin Decizia penală nr. 251/A/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969, art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 3000 RON.

În esență, în sarcina acestuia s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna iunie 2012 a semnat înscrisurile întocmite de inculpatul B. în care a folosit fără drept denumirile de "Barou", "Uniunea Națională a Barourilor din România","UNBR", denumiri specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și a însemnelor specifice profesiei, respectiv ștampile, cunoscând că nu sunt respectate prevederile Legii nr. 51/1995 republicată, pentru admiterea în profesia de avocat.

Condamnatul A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 17 din 1 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2013, invocând cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1), lit. a) C. proc. pen.,

Curtea de Apel Iași a reținut că, potrivit disp. art. 459 alin. (3), lit. a) - f), C. proc. pen., la examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța are în vedere dacă cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute de lege, dacă cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3), dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea și dacă persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4), în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute anterior, dispunând, prin sentință, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Având în vedere calitatea de inculpat pe care a avut-o revizuentul în cauza cu nr. x/2013, precum și faptul că cererea de revizuire este în favoarea condamnatului, Curtea a constatat că cererea de față este formulată în termenul prev. de art. 457 alin. (1) C. proc. pen. și de o persoană dintre cele prevăzute de lege, respectiv de art. 455 alin. (1), lit. a) C. proc. pen.

Totodată s-a constatat că cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) C. proc. pen., respectiv a fost formulată în scris și motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cazurile de revizuire prev. de art. 453 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., precum și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

Curtea de Apel Iași a constatat că nu este îndeplinită condiția de admitere în principiu, referitoarele la faptul dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

În concret, referitor la cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Iași a constatat că aspectele invocate de revizuent referitoare la încadrarea juridică dată faptelor, la momentul consumării infracțiunii de obicei, la interpretările date de instanță probelor și chestiunilor de drept nu se încadrează în acest caz.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1), lit. a) C. proc. pen. privește situația în care s-au descoperi fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

În concret, revizuentul trebuie să invoce descoperirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de fapte sau împrejurări necunoscute instanței de judecată la soluționarea cauzei și nu reinterpretarea aceleiași situații de fapt.

Revizuentul nu a învederat instanței care ar fi acele împrejurări de fapt sau situații de fapt noi, necunoscute la momentul condamnării, dar descoperite ulterior, pe baza cărora s-ar putea ajunge, dacă vor fi confirmate de probatoriu, la o soluție diametral opusă, dovedind netemeinicia sau nelegalitatea hotărârii.

Dimpotrivă, revizuentul s-a limitat la a formula critici ale legalității și temeiniciei hotărârii de condamnare bazate nu pe fapte-împrejurări de fapt noi, ci pe simple argumente de drept proiectate asupra aceleiași situații de fapt avută în vedere la judecata cauzei.

Așa fiind, Curtea de Apel Iași a constatat că, motivele dezvoltate de revizuent în cererea adresată și precizate în fața instanței în sprijinul cazului de revizuire prev. de 453 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., nu pot fi circumscrise acestui caz de revizuire, faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea neconducând, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Împotriva Sentinței penale nr. 12 din 16 martie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, a declarat apel revizuentul A., solicitând desființarea sentinței și pe fond admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Prin motivele de apel formulate în scris, revizuentul a reiterat în esență că aspectele invocate în fața primei instanțe, susținând, totodată, că, motivarea Deciziei penale nr. 251/A din 30 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției, reprezintă o împrejurare o nouă, întrucât a luat cunoștință de aceasta după pronunțarea soluției de respingere a cererii de revizuire.

Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor de apel formulate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Prealabil judecării pe fond, cererea de revizuire trebuie supusă unei verificări sub aspectul admisibilității, deoarece revizuirea poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual-penale.

Pentru a decide asupra admisibilității în principiu a cererii, instanța de judecată examinează, mai întâi, dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege, respectiv dacă aceasta corespunde cerințelor prevăzute de art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen., dacă a fost formulată în termen și de către persoana îndreptățită să o exercite, dacă se întemeiază pe unul din temeiurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dacă se referă la o hotărâre penală definitivă care a soluționat fondul cauzei, dacă faptele și mijloacele de probă nu au mai fost învederate în cadrul unei cereri anterioare de revizuire judecată definitiv și dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale care permit revizuirea.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi declarată doar pentru cauzele prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, nu poate fi primită, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

În prezenta cauză, prima instanță a apreciat corect că, motivele invocate de revizuentul A. nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de 453 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., întrucât nu reprezintă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ci aspecte de drept, ce puteau fi invocate la judecarea în fond sau în apel a cauzei, în care a avut calitatea de inculpat.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 12 din 16 martie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 12 din 16 martie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2018.

Procesat de GGC - MM