ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului declarat de revizuentul A.,

În baza actelor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 45 din data de 05 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen., secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 17 din data de 1 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 251/A din 30 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul penal nr. x/2013 și a obligat revizuentul să achite statului suma de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

În esență, a reținut că, revizuentul a fost condamnat definitiv, prin Sentința penală nr. 17 din 1 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul nr. x/2013, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 din C. pen. din 1969, art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., la pedeapsa de 3000 RON amendă penală. Prin aceeași sentință penală, A. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26, art. 290 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. și de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv fapta nu există.

Sentința penală a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 251/A din 30 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea apelului inculpatului A.

A constatat că revizuentul a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., conform căruia revizuirea hotărârilor judecătorești definitive poate fi cerută atunci când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuate acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză.

A reținut că, potrivit art. 453 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen., cazurile de revizuire, prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) și f), constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.

A constatat că, în cadrul procedurii admiterii în principiu a revizuirii, instanța examinează toate aspectele prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., unul dintre elementele supuse examinării fiind cel prevăzut de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., respectiv dacă faptele și mijloacele de probă, în baza cărora este formulată cererea, conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

În speță, temeiul legal invocat este săvârșirea de către procurorul de caz și respectiv procurorul general al parchetului a unor infracțiuni în instrumentarea urmăririi penale, finalizată cu soluția de achitare și condamnare definitivă și care ar fi influențat soluția pronunțată în cauză.

A apreciat că instanța de revizuire nu are competența de a stabili cauza de împiedicare a urmăririi penale, respectiv prescripția răspunderii penale a celor doi intimați, pentru infracțiunile pentru care sunt acuzați de revizuent, în lipsa unei soluții prealabile dată de procuror, în urma plângerii penale formulate de revizuent. Prescripția răspunderii penale a autorităților judiciare (cei doi procurori) nu constituie un caz de revizuire legal, și nu se constată de instanță, în procedura revizuirii.

A constatat că, în cauză, nu a fost pronunțată o ordonanță emisă de procuror privind prescripția răspunderii penale a intimaților și, în lipsa unei astfel de ordonanțe dată de procuror, instanța de revizuire nu procedează la efectuarea probelor pentru probarea cazului de revizuire invocat în cadrul procedurii de revizuire, conform art. 454 din C. proc. pen. Lipsa ordonanței procurorului de constatare a intervenirii prescripției este un fine de neprimire și inadmisibilitate a cererii de revizuire.

Pe de altă parte, împrejurările invocate, în cadrul cazului de revizuire invocat, nu au influențat în nici un fel soluția de achitare pronunțată în cauză, în legătură cu care intimații sunt acuzați că au comis infracțiunile.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul A.

În motivarea apelului a arătat că în condițiile inexistenței unei ordonanțe a procurorului asupra fondului cauzei referitoare la infracțiunea de conflict de interese, prima instanță de judecată ar fi trebuit să stabilească incidența prescripției răspunderii penale în cursul procedurii de admisibilitate în principiu a revizuirii.

Totodată, a apreciat discutabilă teza primei instanțe, în sensul că împrejurările invocate în cererea sa de revizuire nu au influențat în niciun fel soluțiile de achitare pronunțate în cauză, opinând că acestea pun sub semnul întrebării întregul rechizitoriu.

Analizând apelul declarat de revizuentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuentul A. și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., susținând că, urmare a achitării sale pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune și pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, reiese că procurorul de caz, B., și procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Bacău, C., se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 alin. (1) din C. pen., apreciind că în condițiile în care faptele nu existau, așa cum au reținut instanțele, nu trebuia trimis în judecată pentru aceste infracțiuni.

Totodată, a susținut că la momentul confirmării Rechizitoriului nr. x al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Bacău se afla în conflict de interese, întrucât fiul său era avocat în Baroul Bacău (care formulase plângerea penală și avea calitatea de parte vătămată și parte civilă în cauză), apreciind că procurorul general ar fi trebuit să se abțină de la avizarea rechizitoriului și că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253

1

alin. (1) din C. pen.

Instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile admisibilității în principiu a cererii, apreciind că nu se poate reține incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., invocat de către revizuent, în lipsa ordonanței procurorului de constatare a intervenirii prescripției răspunderii penale și că împrejurările invocate în cadrul acestui caz de revizuire nu au influențat în niciun fel soluția de achitare pronunțată în cauză.

Conform art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză. Astfel, cazul prevăzut la alin. (1) lit. d) a art. 453 din C. proc. pen. constituie motiv de revizuire, potrivit art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Totodată, dovedirea faptelor penale se face, de regulă, prin hotărâre judecătorească definitivă (de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, etc.), prin care instanța, pronunțându-se asupra acțiunii penale, a constatat existența infracțiunii în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. Însă, atunci când dovada nu se poate face prin hotărâre judecătorească din cauza unui impediment la punerea în mișcare sau la exercitarea acțiunii penale, proba cazului de revizuire se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă (art. 454 din C. proc. pen.).

În cauză nu s-a pronunțat nicio hotărâre judecătorească din care să reiasă că procurorii B. și C. au săvârșit faptele de care sunt acuzați, iar ancheta în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, format ca urmare a plângerilor penale formulate de revizuent împotriva acestora (B. - dosar fond și C. - dosar fond) la data de 2 iulie 2018 nu a fost finalizată.

Or, formularea unei plângeri penale împotriva organelor de urmărire penală ce au efectuat acte în cauză nu este de natură să fundamenteze o cerere de revizuire și, cu atât mai puțin, nu poate conferi instanței competența de a constata intervenirea prescripției răspunderii penale și de a cerceta acuzațiile în procedura de revizuire, cu încălcarea principiului separației funcțiilor judiciare, prin invocarea dispozițiilor art. 454 alin. (2) din C. proc. pen., atât timp cât faptele reclamate formează obiectul unei cauze aflate în lucru la organul judiciar funcțional competent, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Prin urmare, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că lipsa ordonanței procurorului prin care se constată un impediment în exercitarea acțiunii penale față de procurorii B. și C. cu privire la infracțiunile de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 alin. (1) din C. pen. și conflict de interese, prevăzută de art. 253

1

alin. (1) din C. pen., constituie un fine de primire a cererii de revizuire și atrage inadmisibilitatea acesteia, context în care nu se mai impune analizarea celorlalte motive de apel de susținute de revizuentul A.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 45 din data de 05 noiembrie 2018 a Curții de Apel Iași- noul C. proc. pen., secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă apelantul-revizuent la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2019.

Procesat de GGC - NN