ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1362/2011

Asupra contestației în anulare de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

U. (fostă C.), M.  a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 395 din 3 februarie 2011, pronunțată în Dosarul penal nr. 5466/99/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

La data de 18 noiembrie 201, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de revizuentă U. (fostă C.) M., prin mandatar, soțul acesteia, împotriva Deciziei penale nr. 762 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin decizia recurată de revizuentă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de aceasta împotriva Deciziei penale nr. 675 din 6 septembrie 2009 a Tribunalului Iași, prin care se respinsese, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentă împotriva Deciziei nr. 73/2 februarie 2010 a Tribunalului Iași.

Examinând cererea de recurs cu care a fost învestită, în raport cu actele dosarului, Înalta Curte a constatat că aceasta este inadmisibilă, deoarece hotărârea atacată nu mai poate fi supusă căii de atac a recursului.

Potrivit art. 385

1

pct. 1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs, printre altele, deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel.

Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că pot fi supuse recursului deciziile pronunțate de curțile de apel, cu ocazia soluționării căii de atac a apelului.

Or, în cauză, decizia recurată de revizuentă nu a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, în faza procesuală a apelului, ci cu ocazia soluționării unui alt recurs declarat de acesta împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Iași.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că revizuentă a declarat un al doilea recurs, împotriva Deciziei penale definitive nr. 762 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a soluționat recursul declarat de revizuentă U. (fostă C.) M..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia penală nr. 395 din 3 februarie 2011, a respins ca inadmisibil, recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 762 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași.

Contestația în anulare declarată în prezenta cauză este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

Contestatoarea U. (fostă C.), M. a uzat de o cale neprevăzută de legea procesual penală, fiind îndreptată împotriva unei decizii prin care a fost respins, ca inadmisibil, un recurs împotriva unei hotărâri definitive a Tribunalului Iași, nefiind aplicabil niciunul din cazurile expres și limitativ prev. de art. 386 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea U. (fostă C.) M. împotriva Deciziei penale nr. 395 din 3 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5466/99/2010.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 10 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 aprilie 2011.