ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1754/2011

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin decizia penală

nr. 120 din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul B.F.

împotriva deciziei penale nr. 1470 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova în dosarul nr. 930/274/2009, ca inadmisibilă.

A obligat

contestatorul la plata sumei de 10 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin motivele scrise depuse

la dosar, contestatorul a solicitat să se constate nulitatea absolută a

deciziei pronunțată de Curtea de Apel Craiova, anularea acesteia și rejudecarea

cauzei în condițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu i-a fost

respectat dreptul la apărare; locul constatării producerii infracțiunii nu este

cel consemnat în procesul verbal de constatare; nu există nici o probă cu

privire la persoana minorului și a însoțitorului acesta, care, la data și ora

constatării circulau pe ulița sătească și nici cu privire la posibila avariere

a autoturismului poliției, precum și că, între rapoartele întocmite de poliție

există grave neconcordanțe.

Instanța a apreciat

că în cauză contestația formulată de contestator este inadmisibilă.

S-a reținut că în

conformitate cu dispozițiile art. 386 C. proc. pen. împotriva hotărârilor

penale definitive, se poate face contestație în cinci cazuri, enumerate expres și

limitativ de acest text de lege.

Art. 391 C. proc.

pen. prevede procedura de admitere în principiu a contestației în anulare,

conform căreia în cazurile în care instanța constată că cererea de contestație

este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină

contestația este unul din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că, în

sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite

în principiu contestația și dispune citarea părților.

Din examinarea

cererii de față, Curtea a constatat că împrejurările indicate de contestator nu

se încadrează în cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 386

lit. c) C. proc. pen. invocat de petent, întrucât art. 386 lit. c) C. proc.

pen. privește numai cauzele de încetare a procesului penal prevăzut în art. 10 alin.

(1) lit. f)-i)

1

C. proc. pen.

Împotriva deciziei

penale mai sus menționate a declarat recurs contestatorul B.F.

Recursul este

inadmisibil și urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Examinându-se actele și

lucrările dosarului se constată că B.F. a declarat recurs împotriva deciziei

penale nr. 120 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, prin care contestația în anulare formulată de

acesta împotriva deciziei penale nr. 1470 din 14 decembrie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă ca inadmisibilă, hotărâre rămasă

definitivă, astfel cum rezultă și din dispozitivul acesteia.

Potrivit art. 385

1

C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs:

a) sentințele pronunțate

de judecătorii;

b) sentințele pronunțate

de tribunalele militare;

c) sentințele pronunțate

de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;

d) sentințele

pronunțate de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

d1) sentințele

privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face

la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

e) deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel;

f) sentințele

pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea

prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

Încheierile pot fi

atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția

cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Recursul declarat

împotriva sentinței sau deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor,

chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii.

Nu pot fi atacate cu

recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au

folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede

această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă

prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai

cu privire la această modificare.

Cum hotărârea mai

sus-menționată nu face parte dintre cele susceptibile de a fi atacate cu recurs

prevăzute expres și limitativ de art. 385

1

C. proc. pen., aceasta

fiind o hotărâre definitivă, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

contestatorul B.F. împotriva deciziei penale nr. 120 din 28 ianuarie 2011 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.F. împotriva deciziei

penale nr. 120 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori .

Obligă

recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 aprilie 2011.