ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1392/2012

Asupra contestației în anulare de

față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1522 din 14

aprilie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4643/101/2008, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală,

a

respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva Deciziei

penale nr. 111 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori și familie.

A fost

obligat recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a

inculpatului și suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a intimatelor părți civile,

urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii, a formulat contestație în anulare contestat orul condamnat S.F., aceasta

fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

la data de 19 aprilie 2011.

Pe această

cale, contestatorul a susținut că la termenul de judecată din 14 aprilie 2011,

instanța de recurs a soluționat cauza fără să fie îndeplinită procedura de

citare cu inculpatul, prin încălcarea dreptului la apărare, în drept fiind

invocate dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Examinând

contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat S.F., sub aspectul

admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este

inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.

Contestația

în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate

erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități

privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe

fondul cauzei.

Natura

juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că

pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de

retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă

de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În

conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea

în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea

cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut

de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc.

pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac

exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Art. 386

C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare,

însă numai împotriva hotărârilor

penale

definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în

condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare,

examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii

admisibilității în principiu.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive

se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a)

când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b)

când partea dovedește că la termenul

la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c)

când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - 1)

1

, cu privire la care

existau probe în dosar;

d)

când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă;

e)

când la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Așadar,

legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre

definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare,

instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea

oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au

hotărârile judecătorești definitive.

În

prezenta cauză se constată că a fost promovată contestația în anulare,

criticile formulate fiind circumscrise dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc.

pen.

Potrivit

textului legal anterior menționat, hotărârile definitive pot fi atacate pe

calea contestației în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul

la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită

conform legii, or din datele existente la dosar rezultă că la termenul de

judecată din 14 aprilie 2011, când s-a soluționat recursul de către instanța

supremă, procedura de citare a fost legal îndeplinită în cauză. Astfel,

recurentul inculpat S.F. a fost citat la adresa din com. Bălăcită, jud.

Mehedinți, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind semnată de tatăl

acestuia (fila 55 dos. recurs).

Criticile

formulate de contestatorul condamnat S.F., în sensul că la termenul de judecată

din 14 aprilie 2011 recursul a fost judecat cu apărător desemnat din oficiu

pentru recurentul inculpat, ca urmare a respingerii cererii apărătorului ales

al acestuia de amânare a judecării cauzei în vederea pregătirii apărării și a

împrejurării că acesta a învederat că înțelege să rezilieze contractul de

asistență juridică încheiat cu clientul său, nefiind în măsură să-i asigure o

apărare eficientă, nu sunt de natură a evidenția o eventuală lipsă de

procedură, neputând fi încadrate în dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Astfel fiind,

contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat S.F. apare ca fiind

inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează

admiterea în principiu a acesteia.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatorul condamnat S.F. împotriva Deciziei penale

nr. 1522 din 14 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 4643/101/2008.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat S.F. împotriva

Deciziei penale nr. 1522 din 14 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4643/101/2008.

Obligă

contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 30 aprilie 2012.