ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1392/2012

Asupra contestației în anulare de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1522 din 14 aprilie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4643/101/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva Deciziei penale nr. 111 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului și suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a intimatelor părți civile, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestat orul condamnat S.F., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 19 aprilie 2011. Pe această cale, contestatorul a susținut că la termenul de judecată din 14 aprilie 2011, instanța de recurs a soluționat cauza fără să fie îndeplinită procedura de citare cu inculpatul, prin încălcarea dreptului la apărare, în drept fiind invocate dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat S.F., sub aspectul admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.

Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei. Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual. În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc.

pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei. Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - 1) 1 , cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive. În prezenta cauză se constată că a fost promovată contestația în anulare, criticile formulate fiind circumscrise dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen. Potrivit textului legal anterior menționat, hotărârile definitive pot fi atacate pe calea contestației în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, or din datele existente la dosar rezultă că la termenul de judecată din 14 aprilie 2011, când s-a soluționat recursul de către instanța supremă, procedura de citare a fost legal îndeplinită în cauză.

Astfel, recurentul inculpat S.F. a fost citat la adresa din com. Bălăcită, jud. Mehedinți, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind semnată de tatăl acestuia (fila 55 dos. recurs). Criticile formulate de contestatorul condamnat S.F., în sensul că la termenul de judecată din 14 aprilie 2011 recursul a fost judecat cu apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, ca urmare a respingerii cererii apărătorului ales al acestuia de amânare a judecării cauzei în vederea pregătirii apărării și a împrejurării că acesta a învederat că înțelege să rezilieze contractul de asistență juridică încheiat cu clientul său, nefiind în măsură să-i asigure o apărare eficientă, nu sunt de natură a evidenția o eventuală lipsă de procedură, neputând fi încadrate în dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc.

pen. Astfel fiind, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat S.F. apare ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a acesteia. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat S.F. împotriva Deciziei penale nr. 1522 din 14 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4643/101/2008. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat S.F. împotriva Deciziei penale nr. 1522 din 14 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4643/101/2008. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2012.