ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3721/2010

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1703 din 30 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ș.M. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 24 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Împotriva acestei decizii, contestatorul Ș.M. a formulat contestație în anulare. În motivarea cererii a arătat că nu „a avut parte de un proces echitabil din punct de vedere al art. 202 C. proc.

pen.” întrucât toate cererile invocate în apărarea sa i-au fost respinse. A mai arătat că este nemulțumit de pedeapsa ce i-a fost aplicată întrucât este mult prea aspră, 8 ani închisoare, fiind condamnat fără să fie efectuată o expertiză economico-financiară și că nu i-a fost aplicată legea cea mai favorabilă potrivit art. 13 C. pen. În drept, contestatorul a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. c) și d) C. proc. pen. Examinând contestația în anulare, sub aspectul admisibilității în principiu, în temeiul art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare doar pentru cazurile prevăzute la lit. a) - e). În contestația în anulare formulată de Ș.M.

nu se invocă niciunul dintre aceste cazuri prevăzute în mod expres și limitativ de textul menționat, ci motive care nu figurează printre cazurile legale, respectiv împrejurarea că „nu a avut parte de un proces echitabil din punct de vedere al art. 202 C. proc. pen.”, că toate cererile formulate în apărarea sa i-au fost respinse, că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea aspră, că a fost greșit condamnat fără să se efectueze expertiza financiar-contabilă, care dacă ar fi fost efectuată ar fi determinat corecta soluționare a cauzei. Totodată, contestatorul-inculpat a mai arătat că nu i s-a aplicat legea cea mai favorabilă potrivit art. 13 C. pen. În consecință, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare în temeiul art. 391 C. proc.

pen. și constatând că nu s-a invocat niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Ș.M. împotriva Deciziei penale nr. 1703 din 30 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5569/120/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2010.