ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 375/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin decizia penală 292 din 1 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1931/104/2010, a fost respinsă contestația în anulare formulată de recurentul M.I., împotriva deciziei nr. 246 din 27 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 5886/311/2009, ca inadmisibilă. A fost obligat contestatorul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că recurentul persoană vătămată M.I. a formulat contestație în anulare a deciziei penale nr. 246 din 27 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 5886/311/2009.

Î n motivarea contestației în anulare s-au menționat neregularități de ordin procedural cu privire la procedura de citare pentru termenul la care a avut loc judecata de către instanța de recurs, între care, neindicarea calității sale procesuale și a obiectului cauzei, ca și a lipsei semnăturii președintelui instanței. De asemenea, s-a invocat lipsa competenței instanței în raport de calitatea de senator a persoanei făptuitorului. De asemenea, s-a mai susținut că s-a încălcat dispozițiile CEDO privind desfășurarea procesului și că se comit fapte penale în acest mod. Instanța a constatat că este inadmisibilă contestația în anulare de fată. Pentru această concluzie, a reținut că, în baza art. 386 lit. a) C. proc.

pen., primele motive invocate deși reprezintă neregularități de ordin procedural ale procedurii de citare, totuși nu constituie cazul de contestație în anulare menționat de această norma de procedură, întrucât nu atrage sancțiunea nulității acestora conform art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen. atâta timp cât nu au fost de natură să producă o vătămare a drepturilor procesuale ale contestatorului - recurent. Concludent în acest sens a fost faptul că acesta a avut cunoștință de termenele de judecată în recurs, dovedit în mod cert prin cererile sale aflate la dosar prin care, la data de 5 mai 2010, a solicitat studierea dosarului în cauză și cea din 17 mai 2010, prin care, făcând referire expresă la numărul și termenul de judecată din 13 mai 2010 al dosarului în cauză, a prezentat noi precizări asupra obiectului contestației sale.

Pe de altă parte, s-a reținut că, celelalte motive nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. De aceea, în baza art. 403 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că recurentul nu a invocat motive dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. pentru care să se invoce sau să se depună dovezi în sensul legii. 2. Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul M.I., care a reiterat aceleași motive ca în cererea inițială. Prin decizia penală nr. 1161 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva deciziei penale nr. 292 din 1 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1931/104/2010, ca inadmisibil.

A fost obligat recurentul la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. 3. La data de 5 noiembrie 2010, contestatorul a formulat recurs împotriva ultimei decizii penale menționate, criticând modul greșit de soluționare a contestației în anulare, care era admisibilă în opinia sa. Recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil întrucât decizia recurată nu face parte dintre cele limitativ prevăzute de art. 385/1 C. proc. pen., fiind pronunțată de o curte de apel în calea de atac a recursului. Cum potrivit legislației actuale nu este posibilă exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, dată în calea de atac a recursului, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca inadmisibil. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva deciziei penale nr. 1161 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 februarie 2011.