ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 375/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 375/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

decizia penală 292 din 1 iulie 2010, pronunțată de

Tribunalul Olt

în

dosarul nr. 1931/104/2010, a fost respinsă

contestația

în anulare formulată de recurentul M.I., împotriva deciziei

nr. 246 din 27 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr.

5886/311/2009, ca inadmisibilă.

A fost obligat

contestatorul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a constatat că recurentul persoană vătămată M.I. a

formulat contestație în anulare a deciziei penale nr. 246 din 27 mai 2010

pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 5886/311/2009.

Î

n motivarea contestației în anulare s-au

menționat neregularități de ordin procedural cu privire la procedura de citare

pentru termenul la

care a avut loc judecata de către instanța de recurs,

între care,

neindicarea calității sale

procesuale și a obiectului cauzei, ca și a lipsei

semnăturii

președintelui instanței. De asemenea, s-a invocat lipsa competenței instanței

în raport de calitatea de senator a persoanei făptuitorului. De asemenea, s-a

mai susținut că s-a încălcat dispozițiile CEDO privind desfășurarea procesului

și că se comit fapte penale în acest mod.

Instanța a constatat că este inadmisibilă

contestația în anulare de

fată.

Pentru această

concluzie, a reținut că, în baza art. 386 lit. a) C. proc. pen., primele motive

invocate deși reprezintă neregularități de ordin procedural ale procedurii de

citare, totuși nu constituie cazul de contestație în anulare menționat de

această norma de procedură, întrucât nu atrage sancțiunea nulității acestora

conform art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen. atâta timp cât nu au fost de

natură să producă o vătămare a drepturilor procesuale ale contestatorului -

recurent. Concludent în acest sens a fost faptul că acesta a avut cunoștință de

termenele de judecată în recurs, dovedit în mod cert prin cererile sale aflate

la dosar prin care, la data de 5 mai 2010, a solicitat studierea dosarului în

cauză și cea din 17 mai 2010, prin care, făcând referire expresă la numărul și

termenul de judecată din 13 mai 2010 al dosarului

în cauză, a prezentat

noi precizări asupra obiectului contestației sale.

Pe de altă

parte, s-a reținut că, celelalte motive nu se încadrează în nici unul din

cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc.

pen.

De aceea, în

baza art. 403 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că recurentul nu a invocat

motive dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. pentru care să se invoce

sau să se depună dovezi în sensul legii.

2.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs

contestatorul M.I., care a reiterat aceleași motive ca în cererea inițială.

Prin decizia

penală nr. 1161 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, s-a respins recursul declarat de contestatorul M.I.

împotriva deciziei penale nr. 292 din 1 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul

Olt în dosarul nr. 1931/104/2010, ca inadmisibil. A fost obligat recurentul la

plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

3.

La data de 5 noiembrie 2010, contestatorul

a formulat recurs împotriva ultimei decizii penale menționate, criticând modul

greșit de soluționare a contestației în anulare, care era admisibilă în opinia

sa.

Recursul

declarat în prezenta cauză este inadmisibil întrucât decizia recurată nu face

parte dintre cele limitativ prevăzute de art. 385/1 C. proc. pen., fiind

pronunțată de o curte de apel în calea de atac a recursului.

Cum potrivit legislației actuale nu este posibilă

exercitarea căii de

atac a recursului împotriva unei hotărâri

definitive, dată în calea de atac a recursului, văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

inadmisibil.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva deciziei penale

nr. 1161 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 februarie

2011.