ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1638/2011

Asupra contestației în anulare de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin decizia penală nr. 1584 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizarea Curții Constituționale, formulată de recurentul-inculpat C.M.P. În temeiul art. 385/15, punctul 1, lit. b), C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat C.M.P. împotriva încheierii de ședință din data de 3 iunie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, din Dosarul nr. 63/314/2005. În temeiul art. 192, alin. (2), C. proc. pen., a fost obligat recurentul-inculpat la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare pentru dispoziția de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curții Constituționale. Curtea a respins, ca neîntemeiată, această nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale, formulată de contestator, întrucât excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 29, alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, și ale art. 385, C. proc. pen. sunt inadmisibile, pentru neîndeplinirea cerinței legăturii cu fondul, prevăzută de art. 29, alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Astfel, instanța de recurs a fost învestită cu judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva măsurii de respingere, ca neîntemeiată, a sesizării Curții Constituționale, pentru a se pronunța asupra excepțiilor de neconstituționalitate a tuturor dispozițiilor Legii nr. 78/2000, inclusiv a dispozițiilor art. 10, lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Ca atare,s-a reținut că invocarea neconstituționalității art. 29, alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevede calea de atac a recursului, într-un termen de 48 de ore de la pronunțare, împotriva unei asemenea hotărâri judecătorești, este nu numai lipsită de logica simplă, atâta timp cât această dispoziție legală este în favoarea sa, prin posibilitatea exercitării unei căi de atac, iar recursul a fost declarat în termenul legal, ci și în afara fondului recursului, prin natura sa strict procedurală. Înalta Curte a reținut totodată, că invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992 este, astfel cum a concluziona prima instanță, nu numai lipsit de logică, respectiva prevedere legală fiind în favoarea contestatorului, dar și în afara fondului cauzei.

Tot astfel, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385 C. proc. pen., a fost apreciată ca fiind situată în afara fondului recursului, cauzei de fată. Împotriva acestei decizii, contestatorul C.M.P. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței la 22 noiembrie 2010 invocând prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Astfel, contestatorul a arătat că pentru termenul de judecată din 4 noiembrie 2010, dată la care a fost pronunțată hotărâre contestată nu au fost citate părțile din dosarul nr. 63/314/2005. Astfel, contestatorul a arătat că instanța a procedat la soluționarea cauzei cu încălcarea dispozițiilor referitoare la citarea părților reglementate de dispozițiile art. 291 C. proc.

pen. Contestația în anulare formulată este nefondată. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate. Verificând actele dosarului și hotărârile pronunțate, se constată următoarele: Potrivit art. 387 alin. (1) și (2) cererea de contestație poate fi făcută de oricare dintre părți iar în cererea de contestație trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acestora. Examinând, conform art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., contestația formulată se constată că aceasta este introdusă în termen legal, nefiind începută executarea, fiind invocate dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc.

pen. Astfel, conform art. 386 lit. a) C. proc. pen. există motiv de contestație în anulare când " procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii". Din dispoziția legală menționată rezultă expres că una dintre condițiile esențiale pentru a exista acest caz de contestație în anulare este ca inculpatul să nu fi fost citat în mod legal la termenul fixat pentru judecarea recursului. Or, în speță această condiție nu este îndeplinită din verificările efectuate în cauză rezultând că inculpatul a fost citat în mod legal pentru termenul din 4 noiembrie 2010, dată la care acesta a și fost prezent la dezbateri, cauza amânându-se la cererea sa, în vederea angajării unui apărător la data de 18 noiembrie 2010, acesta primind termen în cunoștință.

La acest termen din 18 noiembrie contestatorul a formulat o nouă cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, cerere respinsă de instanță ca fiind nefondată, cauza fiind la al doilea termen de judecată, acordându-se cuvântul în dezbateri. Drept urmare, procedura de citare a contestatorului în cauză fiind legal îndeplinită, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. invocat de contestator. Având în vedere considerentele expuse Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul C.M.P. împotriva deciziei penale nr. 4121 din 18 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5096/2/2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul C.M.P. împotriva deciziei penale nr. 4121 din 18 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s ecția penală, în dosarul nr. 5096/2/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2011.