ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3454/2012

Asupra

cererii de contestație în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 6 ianuarie 2012, a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva

deciziei penale nr. 4319 din 19 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 42286/3/2006.

În motivarea

contestației sale, contestatorul a invocat ca temei al cererii dispozițiile

art. 386 lit. e) raportat la art. 385

14

alin. (1

1

) C.

proc. pen., arătând că nu a fost ascultat la judecarea cauzei în recurs. S-a

mai arătat că nici la judecarea cauzei în fond și apel nu a fost ascultat și a

avut doar apărător din oficiu, care, ca toți apărătorii din oficiu, i-a acordat

o asistență pur formală, iar instanța de recurs avea obligația să procedeze la

ascultarea inculpatului prezent când acesta nu fusese ascultat la fond și apel.

Cererea de

contestație în anulare este inadmisibilă.

Prin decizia

penală nr. 4319 din 19 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 42286/3/2006, a fost respins ca

nefondat recursul declarat de inculpatul C.I. (contestatorul din cauza de față)

împotriva deciziei penale nr. 62 din 4 martie 2008 a Curții de Apel București, secția

l-a penală, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare, către stat.

Art. 386 C.

proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face

contestație în anulare, iar art. 389 C. proc. pen. arată că cererile de

contestație în anulare pentru cazurile prevăzute de art. 386 alin. (1) lit.

a)-c) și e) sunt de competența instanței de recurs care a pronunțat hotărârea a

cărei anulare se cere.

Potrivit art.

391 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație

este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină

contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că în

sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite

în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Analizând

actele din dosar, Înalta Curte constată că numitul C.I. a formulat cerere de

contestație în anulare împotriva unei decizii penale definitive prin care s-a

judecat fondul cauzei, dar motivul indicat de contestator - art. 386 lit. e)

raportat la art. 385

14

alin. (1

1

) C. proc. pen. - nu

poate fi examinat în acest stadiu procesual, deoarece în sprijinul acestei simple

(și vădit tendenționase) alegațiuni nu au putut fi invocate acele „dovezi care

sunt la dosar", la care se referă art. 391 alin. (2) (teza finală) C. proc.

pen., circumstanțe în care examinarea fondului contestației este obstaculată

iremediabil de constatarea inadmisibilității - în principiu - a acestei căi

extraordinare de atac.

Analizând

acltele și lucrările de la dosar, Înalta Curte mai constată că în fața Curții

de Apel București, secția

I

penală, inculpatul C.I. a

fost ascultat și a dat declarație la termenul de judecată din 6 decembrie 2007,

declarație aflată la dosar apel și că, deși, în circumstanțele concrete ale

cauzei, ascultarea inculpatului ( contestatorul de azi) în recurs nu era

obligatorie, el a fost totuși ascultat.

Așa fiind,

cererea de contestație în anulare formulată de contestator, va fi respinsă ca

inadmisibilă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva

deciziei penale nr. 4319 din 19 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 42286/3/2006.

Obligă contestatorul la plata

sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 24 octombrie 2012.