ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3425/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 529 din 14 august 2009 a Judecătoriei sectorului 1 București, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara C.I. împotriva Rezoluției nr. 13549/P/2007 din 7 august 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, a fost menținută rezoluția atacată și obligată petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva sus-arătatei sentințe, petiționara a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1686 /R din 10 decembrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală. La 11 februarie 2010, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I-a penală, sub nr. 592.01/3/2010, cererea de contestație în anulare formulată de numita C.I.

împotriva Deciziei penale 1686 /R din 10 decembrie 2009 a Tribunalului București, secția I-a penală, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) și lit. b) C. proc. pen. Tribunalul București, secția I-a penală, prin Decizia nr. 242 /R din 11 februarie 2010, a respins ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de contestatoare, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 RON. Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut, în esență, că cererea de contestație în anulare nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Nemulțumită, contestatoarea a declarat "apel", care a fost respins ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 131 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală, cu obligarea "apelantei contestatoare" la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei din urmă decizii contestatoarea a declarat recursul de față, la judecarea căruia nu s-a prezentat pentru a-l susține. În aceste circumstanțe, Înalta Curte, analizând recursul din oficiu, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 3 și pct. 11 C. proc. pen. și văzând și Decizia nr. XXXV (35) din 14 decembrie 2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (pronunțată în recurs în interesul legii) constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 197 alin. (1) C. proc.

pen., "încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului doar atunci când s-a adus vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act", dar, în cuprinsul alin. (2) din același articol, s-a precizat, cu caracter restrictiv și imperativ, că dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea "nulității" și că acesta nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod, ea putând fi invocată în orice stare a procesului și luându-se în considerare din oficiu.

Analizându-se decizia recurată, se constată că instanța, învestită potrivit calificării date de contestatoare, cu judecarea unui apel, nu a observat greșita calificare a căii de atac exercitate, care, în realitate, nu putea fi decât un recurs; consecința imediată și inevitabilă a acestei erori de calificare a căii de atac (apel în loc de recurs) a fost aceea că instanța a soluționat o cale de atac neprevăzută, în speța, de lege (apel în loc de recurs), ceea ce cade sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 11 C. proc. pen., în complet de doi judecători - specific apelului - și nu în complet de trei judecători - specific recursului, ceea ce, în mod evident, reprezintă o nelegală alcătuire a completului de judecată, în înțelesul art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc.

pen. (instanța nu a fost compusă potrivit legii), neregularități procedurale sancționate cu nulitatea absolută a hotărârii pronunțate. Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de contestatoare, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Curte de Apel București - pentru judecarea recursului în complet legal constituit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatoarea C.I. împotriva Deciziei penale nr. 131 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia recurată și trimite cauza spre judecare la aceeași instanță - Curtea de Apel București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2010.