ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3425/2010

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 529 din 14 august

2009 a Judecătoriei sectorului 1 București, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționara C.I. împotriva Rezoluției nr. 13549/P/2007 din 7 august 2008 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, a fost menținută

rezoluția atacată și obligată petiționara la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Împotriva

sus-arătatei sentințe, petiționara a declarat recurs, care a fost respins ca

nefondat prin Decizia nr. 1686 /R din 10 decembrie 2009 a Tribunalului

București, secția I penală.

La 11 februarie 2010,

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I-a penală, sub nr.

592.01/3/2010, cererea de contestație în anulare formulată de numita C.I.

împotriva Deciziei penale 1686 /R din 10 decembrie 2009 a Tribunalului

București, secția I-a penală, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit.

a) și lit. b) C. proc. pen.

Tribunalul București,

secția I-a penală, prin Decizia nr. 242 /R din 11 februarie 2010, a respins ca

inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de contestatoare, cu

obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de

200 RON.

Pentru a hotărî

astfel Tribunalul a reținut, în esență, că cererea de contestație în anulare nu

se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Nemulțumită,

contestatoarea a declarat "apel", care a fost respins ca inadmisibil,

prin Decizia penală nr. 131 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel București,

secția l-a penală, cu obligarea "apelantei contestatoare" la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei din

urmă decizii contestatoarea a declarat recursul de față, la judecarea căruia nu

s-a prezentat pentru a-l susține.

În aceste circumstanțe,

Înalta Curte, analizând recursul din oficiu, prin prisma cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 3 și pct. 11 C. proc. pen. și

văzând și Decizia nr. XXXV (35) din 14 decembrie 2009 a Secțiilor Unite ale

Înaltei Curți de Casație și Justiție (pronunțată în recurs în interesul legii)

constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit art. 197

alin. (1) C. proc. pen., "încălcările dispozițiilor legale care

reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului doar atunci

când s-a adus vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui

act", dar, în cuprinsul alin. (2) din același articol, s-a precizat, cu

caracter restrictiv și imperativ, că dispozițiile relative la competența după

materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea

acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea

"nulității" și că acesta nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod,

ea putând fi invocată în orice stare a procesului și luându-se în considerare

din oficiu.

Analizându-se decizia

recurată, se constată că instanța, învestită potrivit calificării date de

contestatoare, cu judecarea unui apel, nu a observat greșita calificare a căii

de atac exercitate, care, în realitate, nu putea fi decât un recurs; consecința

imediată și inevitabilă a acestei erori de calificare a căii de atac (apel în

loc de recurs) a fost aceea că instanța a soluționat o cale de atac

neprevăzută, în speța, de lege (apel în loc de recurs), ceea ce cade sub

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 11

C. proc. pen., în complet de doi judecători - specific apelului - și nu în

complet de trei judecători - specific recursului, ceea ce, în mod evident,

reprezintă o nelegală alcătuire a completului de judecată, în înțelesul art.

385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. (instanța nu a fost compusă

potrivit legii), neregularități procedurale sancționate cu nulitatea absolută a

hotărârii pronunțate.

Așa fiind, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de contestatoare, va casa decizia recurată și va trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Curte de Apel București - pentru

judecarea recursului în complet legal constituit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatoarea C.I. împotriva Deciziei penale nr. 131 din 11 iunie

2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre judecare la aceeași instanță - Curtea de Apel

București.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 octombrie 2010.