ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 307/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 307/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

347/F din 1 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a

respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petenta L.A.M.

împotriva sentinței penale nr. 338 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția I penală.

A fost obligată

recurenta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 338

din 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca

nefondată plângerea petentei L.A.M.

Împotriva ordonanței nr.

879/II-2/2009 din 22 iunie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, intimat fiind C.M. și ca inadmisibilă plângerea

formulată de aceeași petentă împotriva aceleași ordonanțe, intimați fiind B.M.,

M.B., I.N., B.G., ș.a, sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1379

din 12 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Împotriva acestei

sentințe a formulat cerere de revizuire petenta L.A.M. invocând cazul prevăzut

de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

În temeiul art. 397 C.

proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a efectuat

verificările cerute de lege și a concluzionat că cererea de revizuire este

inadmisibilă având în vedere dispozițiile art. 394 C. proc. pen. și decizia

penală nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secțiile Unite, care a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva

hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă.

La Curtea de Apel

București, dosarul a fost înregistrat la 03 octombrie 2010, având prim termen

de judecată la data de 1 noiembrie 2010.

La acest termen s-a

invocat de procurorul de ședință excepția inadmisibilității cererii de

revizuire.

Curtea, examinând

cererea petentei, prin prisma excepției invocate și în raport de dispozițiile

art. 393 - 394 C. proc. pen. și art. 403 C. proc. pen., a constatat că aceasta

este inadmisibilă pentru următoarele argumente:

Art. 393 C. proc. pen.

reglementează situația hotărârilor supuse revizuirii, iar în art. 394 C. proc.

pen. se arată cazurile în care poate fi formulată o cerere de revizuire.

Din economia acestor

texte de lege rezultă că cererea de revizuire poate fi îndreptată numai

împotriva unei hotărâri judecătorești definitive prin care se soluționează

fondul cauzei penale.

Prin decizia penală nr.

XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite,

s-a statuat în mod obligatoriu că cererea de revizuire formulată împotriva unei

hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă.

Întrucât hotărârea

supusă revizuirii este una pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (1)

lit. a) C. proc. pen. s-a constatat inadmisibilitatea cererii de revizuire

formulată de către petentă și, în consecință, s-a dispus respingerea acesteia

ca atare, în conformitate cu prevederile art. 403 rap. la art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva sentinței a

declarat recurs revizuienta L.A.M., solicitând casarea hotărârii, desființarea

ordonanței din data de 13 mai 2009 și a rezoluției din 22 iunie 2009 ambele ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, restituirea cauzei la

procuror pentru continuarea cercetărilor, privitor la toate infracțiunile

reclamate, administrarea probelor necesare aflării adevărului și începerea

urmăririi penale.

Examinând hotărârea

atacată, atât prin prisma motivelor invocate de revizuientă, cât și din oficiu

în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., „hotărârile judecătorești

definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și

cu privire la latura civilă”.

Atât din conținutul

dispoziției legale sus-menționate, cât și din prevederile art. 394 C. proc.

pen. care reglementează cazurile de revizuire, rezultă că sunt supuse acestei

căi extraordinare de atac numai hotărârile judecătorești prin care s-a

soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul

juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare, sau de

achitare ori de încetare a procesului penal.

În acest sens, este de

observat că prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea

primului caz de revizuire – cel de la lit. a) – numai la situația când „pe baza

faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare”.

Tot astfel, prin art.

394 alin. (3) C. proc. pen., făcându-se referire la cazurile de revizuire de la

lit. b), c) și d) ale acestui text de lege se prevede că acestea „constituie

motive de revizuire dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau

netemeinice”.

Prin urmare, din

reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe

care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui

motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive, rezultă că

hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse

revizuirii.

Or, în raport cu

soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) și b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate

considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei,

deoarece nici una dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei

și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv,

prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal (în

acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile

Unite, prin decizia penală nr. XVII din 19 martie 2007).

În speța dedusă

judecății, prin sentința penală nr. 338 din 19 noiembrie 2009, împotriva căreia

recurenta a formulat cerere de revizuire, Curtea de Apel București, secția I

penală, a pronunțat o soluție întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. și anume, cea de la art. 278

1

alin. (8) lit. a) care

reglementează procedura de soluționare a plângerii formulate împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Având în vedere decizia

penală sus-menționată pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un

recurs în interesul legii, dar și faptul că prin lege nu este reglementată

posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii

împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor

formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., se constată că în mod

corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea formulată de

revizuienta L.A.M.

În consecință, reținând

că hotărârea pronunțată de instanța de foind este legală și temeinică, recursul

declarat de revizuientă se va respinge ca nefondat în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 C.

proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuienta L.A.M. împotriva sentinței penale nr. 347/F

din 1 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta

revizuientă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2011.