ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 307/2011

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 347/F din 1 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petenta L.A.M. împotriva sentinței penale nr. 338 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. A fost obligată recurenta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 338 din 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondată plângerea petentei L.A.M.

Împotriva ordonanței nr. 879/II-2/2009 din 22 iunie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, intimat fiind C.M. și ca inadmisibilă plângerea formulată de aceeași petentă împotriva aceleași ordonanțe, intimați fiind B.M., M.B., I.N., B.G., ș.a, sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1379 din 12 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire petenta L.A.M. invocând cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. În temeiul art. 397 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a efectuat verificările cerute de lege și a concluzionat că cererea de revizuire este inadmisibilă având în vedere dispozițiile art. 394 C. proc.

pen. și decizia penală nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, care a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă. La Curtea de Apel București, dosarul a fost înregistrat la 03 octombrie 2010, având prim termen de judecată la data de 1 noiembrie 2010. La acest termen s-a invocat de procurorul de ședință excepția inadmisibilității cererii de revizuire. Curtea, examinând cererea petentei, prin prisma excepției invocate și în raport de dispozițiile art. 393 - 394 C. proc. pen. și art. 403 C. proc. pen., a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele argumente: Art. 393 C. proc.

pen. reglementează situația hotărârilor supuse revizuirii, iar în art. 394 C. proc. pen. se arată cazurile în care poate fi formulată o cerere de revizuire. Din economia acestor texte de lege rezultă că cererea de revizuire poate fi îndreptată numai împotriva unei hotărâri judecătorești definitive prin care se soluționează fondul cauzei penale. Prin decizia penală nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a statuat în mod obligatoriu că cererea de revizuire formulată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă. Întrucât hotărârea supusă revizuirii este una pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. s-a constatat inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată de către petentă și, în consecință, s-a dispus respingerea acesteia ca atare, în conformitate cu prevederile art. 403 rap. la art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Împotriva sentinței a declarat recurs revizuienta L.A.M., solicitând casarea hotărârii, desființarea ordonanței din data de 13 mai 2009 și a rezoluției din 22 iunie 2009 ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, restituirea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor, privitor la toate infracțiunile reclamate, administrarea probelor necesare aflării adevărului și începerea urmăririi penale. Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de revizuientă, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., „hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă”. Atât din conținutul dispoziției legale sus-menționate, cât și din prevederile art. 394 C. proc. pen. care reglementează cazurile de revizuire, rezultă că sunt supuse acestei căi extraordinare de atac numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare, sau de achitare ori de încetare a procesului penal.

În acest sens, este de observat că prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire – cel de la lit. a) – numai la situația când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare”. Tot astfel, prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen., făcându-se referire la cazurile de revizuire de la lit. b), c) și d) ale acestui text de lege se prevede că acestea „constituie motive de revizuire dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”. Prin urmare, din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive, rezultă că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Or, în raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece nici una dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv, prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal (în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin decizia penală nr. XVII din 19 martie 2007). În speța dedusă judecății, prin sentința penală nr. 338 din 19 noiembrie 2009, împotriva căreia recurenta a formulat cerere de revizuire, Curtea de Apel București, secția I penală, a pronunțat o soluție întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. și anume, cea de la art. 278 1 alin. (8) lit. a) care reglementează procedura de soluționare a plângerii formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Având în vedere decizia penală sus-menționată pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, dar și faptul că prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., se constată că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuienta L.A.M. În consecință, reținând că hotărârea pronunțată de instanța de foind este legală și temeinică, recursul declarat de revizuientă se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta L.A.M. împotriva sentinței penale nr. 347/F din 1 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2011.