ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2518/2011

Asupra

contestației în anulare de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 338 din 19

noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția

I

penală, a respins ca nefondată

plângerea petentei L.A.M. formulată

împotriva

ordonanței nr. 879/II-2/2009 din 22 iunie 2009 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

intimat fiind C.M. și

ca inadmisibilă

plângerea formulată de aceeași petentă împotriva aceleași ordonanțe,

intimați fiind B.M., M.B., I.N., B.G., N.V., N.I.,

L.E., I.R. și P.M., hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1379 din

12 aprilie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Împotriva acestei

sentințe a formulat cerere de revizuire petenta L.A.M.

invocând

cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Curtea de Apel

București, secția

I

penală, prin sentința penală nr. 347/F din 01

noiembrie 2010, a respins ca nefondată

cererea de revizuire, reținând, în esență, că

pe

calea revizuirii pot fi cenzurate numai hotărârile judecătorești definitive

prin care se soluționează fondul cauzei, hotărâre rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 307

din 28 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, prin respingerea ca nefondată a căii de atac a

recursului.

Petenta a

promovat contestație în anulare împotriva hotărâri date în recurs de

instanța supremă,

invocând că parchetul nu a administrat probele necesare aflării

adevărului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând contestația în anulare formulată de

contestatoarea L.A.M.

prin prisma dispozițiilor art. 391 C. proc. pen.,

constată că aceasta

este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestația în

anulare, fiind o cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată

decât în

termenul stabilit de lege și împotriva unei hotărâri definitive, a cărei

anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C.

proc. pen.

Potrivit

prevederilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare este

condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor

privind respectarea termenului legal de introducere a cererii, indicarea

unuia dintre motivele care se încadrează în dispozițiile art. 386 C. proc. pen.,

precum și invocarea

dovezilor în sprijinul căii extraordinare de atac

exercitate.

În speță, chiar dacă obiectul

contestației în anulare îl constituie o hotărâre

definitivă, pronunțată de instanța supremă, ca instanță de recurs, în

calea de atac

extraordinară a

revizuirii, contestatorul critică soluția dată de procuror în plângerea

sa

penală, motiv care nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute

de norma procesual penală (art. 386 C. proc. pen.).

În plus, din

modalitatea de redactare a normelor care reglementează materia

contestației în anulare rezultă că

doar hotărârile definitive prin care se dezleagă

fondul cauzei pot constitui obiect al acestei căi extraordinare de

atac.

Ca atare, cum

potrivit art. 129 din Constituția României împotriva hotărârilor

judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în

condițiile legii, iar prin raportare

la dispozițiile art. 386 C. proc. pen., pe calea contestației în anulare nu se

pot invoca aspecte de nelegalitate a soluțiilor de netrimitere în judecată și

nici nu pot fi cenzurate decizii definitive care nu soluționează pe fond cauza,

Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea

extraordinară de atac exercitată de contestatoarea L.A.M.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la

cheltuieli judiciare către stat,

întrucât acestuia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac

fără respectarea condițiilor legale.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea

L.A.M. împotriva

deciziei penale nr. 307 din 28 ianuarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9252/2/2010.

Obligă

contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 iunie 2011.