ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1080/2012

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 316 din 14 octombrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 6919/2/2010,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarii Ș.E., Ș.A. și M.A. împotriva rezoluției nr.

1181/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei sentințe au formulat

recurs petentii, calea de atac fiind respinsă, ca nefondată, prin Decizia

penală nr. 1212 din 28 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

La data de 30 mai 2011, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București a înaintat Curții de Apel București, spre

competentă soluționare, cererea de revizuire formulată de petentii Ș.E., Ș.A.

și M.A. împotriva sentinței penale nr. 316 din 14 octombrie 2010 pronunțată în

Dosarul nr. 6919/2010 al Curții de Apel București, secția a II-a penală,

împreună cu concluziile întocmite pe baza actelor de cercetare efectuate

potrivit art. 399 C. proc. pen.

Prin referatul întocmit, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București a solicitat respingerea cererii de revizuire

ca inadmisibilă, în argumentare arătând că hotărârea a cărei revizuire se cere

nu este susceptibilă de a fi supusă acestei căi extraordinare de,atac. Cauza a

fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la

data de 30 mai 2011, sub nr. 5003/2/2011 (nr. 2041/2011), fiind soluționată

prin sentința penală nr. 386 din 13 septembrie 2011 în sensul respingerii, ca

inadmisibile, a cererii de revizuire pe considerentul că petentii au solicitat

revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în procedura

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. care, conform Deciziei în

interesul Legii nr. 17/2007 nu este susceptibilă a fi supusă căii extraordinare

de atac a revizuirii.

La data de 22 septembrie 2011,

revizuenții Ș.E., Ș.A. și M.A. au formulat recurs împotriva sentinței penale nr.

386 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 5003/2/2011.

La termenul fixat pentru soluționarea

recursurilor, 09 aprilie 2012, reprezentatul parchetului a invocat, în temeiul

art. 385

3

pct. 1 teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 407 și art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., excepția inadmisibilității

recursurilor.

Excepția este întemeiată, recursurile

declarate în cauză fiind inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Legea procesuală penală a stabilit un

cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită,

cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției

judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5,

6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

În consecință, revine părții

interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea

procesuală prevăzută în C. proc. pen.

Astfel, corespunzător principiului

constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea

procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile

susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii

acestora, precum și cazurile de casare.

Din această perspectivă, se constată

că în cauză petenții Ș.E., Ș.A. și M.A. au exercitat calea de atac a revizuirii

împotriva unei hotărâri penale definitive pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Potrivit Deciziei în interesul Legii nr.

17/2007, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești

definitive, pronunțată în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen., este inadmisibilă, acesta fiind fundamentul soluției dispuse în cauză

prin sentința penală nr. 386 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală.

Prin raportare la dispozițiile art. 407

C. proc. pen. potrivit cărora sentințele instanței de revizuire, date potrivit art.

403 alin. (3) și art. 406 alin. (1), sunt supuse acelorași căi de atac ca și

hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse

recursului, se constată că hotărârea recurată de revizuienți nu poate fi

atacată cu recurs.

Aceasta întrucât dreptul de a exercita

o cale de atac subzistă numai în situația unor proceduri permise de lege,

părților fiindu-le recunoscute drepturi procesuale numai în cadrul

jurisdicțiilor prevăzute de lege.

Cum cererea de revizuire formulată de

petenți este inadmisibilă, în persoana acestora nu s-a născut dreptul procesual

de a ataca soluția dată în cererea de revizuire, astfel încât demersul

întreprins de revizuienți în fața instanței supreme este inadmisibil,

recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea

procesuală penală constituind o încălcare a principiului legalității acestora.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 385 pct. 1 lit. a) teza

a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de revizuenții Ș.E., Ș.A. și M.A. împotriva sentinței penale nr. 386

din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții revizuenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de revizuenții Ș.E., Ș.A. și M.A. împotriva sentinței penale nr. 386

din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenții revizuenți Ș.E., Ș.A.

și M.A. la plata sumelor de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată m satintă publică, azi 9

aprilie 2012.