ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3767/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 8 iunie 2912

a fost înregistrată la Curtea de Apel București adresa Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București privind cererea de revizuire a sentinței penale nr. 252/F

din 20 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în Dosarul nr. 3248/2/2011 privind petentul B.A.

Prin sentința penală nr.

263 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul S.D.

împotriva sentinței penale nr. 252/F din 20 mai 2011 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 3248/2/2011.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a constatat că cererea de revizuire este îndreptată spre o

sentință penală pronunțată în baza disp. art. 278

1

C. proc. pen.,

hotărâre ce a rămas definitivă.

Potrivit Deciziei în

interesul Legii nr. 17/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin care s-a statuat că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei

hotărâri judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă.

Prin urmare, cererea

de revizuire este inadmisibilă și nu se mai impune analizarea acesteia pe fond.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul S.D., recurs care a fost

motivat în scris - fila 2 Dosar nr. 4661/2/2012.

Recursul este

inadmisibil.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 202/2010 privind unele

măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. al

României, Partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010, cu referire la art. 278

1

alin. (1) și (13) C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este

inadmisibil.

Potrivit disp. art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. (nemodificat) „hotărârea judecătorului, pronunțată

potrivit alin. (8) lit. a) și b poate fi atacată cu recurs de procuror, de

persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea

urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime

sunt vătămate”.

Prin Legea nr. 202/2010,

la art. 278

1

alin. (1) și (13) C. proc. pen. s-au modificat în

sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este

definitivă”.

Raportat la disp.

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunțate

în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor

de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început

procesul, precum și la faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată la data

de 22 iunie 2011, deci, ulterior intrării în vigoare a legii sus-menționate (25

noiembrie 2010) se constată că recursul petiționarului este declarat împotriva

unei hotărâri definitive.

Așa fiind, văzând

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu

referire la art. 385

1

C. proc. pen., urmează a se respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul S.D. împotriva sentinței penale nr.

263 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de revizuentul S.D. împotriva sentinței penale nr. 263/F din 22 iunie 2012 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

noiembrie 2012.