Decizia nr. 3767/2012 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 3248/2/2011 — recurs împotriva sentinței nr. 263/2011 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 iunie 2912 a fost înregistrată la Curtea de Apel București adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de revizuire a sentinței penale nr. 252/F din 20 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 3248/2/2011 privind petentul B.A. Prin sentința penală nr. 263 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul S.D. împotriva sentinței penale nr. 252/F din 20 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 3248/2/2011.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că cererea de revizuire este îndreptată spre o sentință penală pronunțată în baza disp. art. 278 1 C. proc. pen., hotărâre ce a rămas definitivă. Potrivit Deciziei în interesul Legii nr. 17/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă. Prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă și nu se mai impune analizarea acesteia pe fond. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul S.D., recurs care a fost motivat în scris - fila 2 Dosar nr. 4661/2/2012.

Recursul este inadmisibil. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010, cu referire la art. 278 1 alin. (1) și (13) C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil. Potrivit disp. art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. (nemodificat) „hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate”.

Prin Legea nr. 202/2010, la art. 278 1 alin. (1) și (13) C. proc. pen. s-au modificat în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”. Raportat la disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunțate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, precum și la faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 22 iunie 2011, deci, ulterior intrării în vigoare a legii sus-menționate (25 noiembrie 2010) se constată că recursul petiționarului este declarat împotriva unei hotărâri definitive. Așa fiind, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen., cu referire la art. 385 1 C. proc. pen., urmează a se respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul S.D. împotriva sentinței penale nr. 263 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul S.D. împotriva sentinței penale nr. 263/F din 22 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2012.