ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 244/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 151 din 30 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 391 C. proc. pen., a respins contestația în anulare formulată de contestatorul B.I., împotriva sentinței penale nr. 83 din 15 martie 2012, ca inadmisibilă. A fost obligat contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, instanța a apreciat că împrejurarea invocată de contestator, anume că judecarea plângerii sale împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 413/P/2011, soluționată prin sentința penală nr. 83 din 15 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, a avut loc în lipsa acestuia, nu constituie niciunul din cazurile de contestație în anulare, arătate sub art. 386 C. proc.

pen. Împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, B.I. a formulat, din nou, contestație în anulare, invocând, în esență, aceleași împrejurări, anume că nu s-a putut prezenta la judecata primei contestații din motive de boală, fiind imobilizat la pat, și astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare. Prin sentința penală nr. 203 din 3 septembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a respins ca fiind inadmisibilă contestația în anulare întrucât contestatorul nu a făcut dovada nici unuia dintre cazurile expres prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Împotriva sentinței penale sus-menționate, contestatorul a formulat recurs.

Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestator este inadmisibil pentru următoarele considerente: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului. În speță, contestatorul a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 203 din 3 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, hotărâre care, însă, este definitivă. Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B.I.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva sentinței penale nr. 203 din 3 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2013.