ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 244/2013

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr.

151 din 30 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 391 C. proc. pen., a

respins contestația în anulare formulată de contestatorul B.I., împotriva

sentinței penale nr. 83 din 15 martie 2012, ca inadmisibilă.

A fost obligat

contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel,

instanța a apreciat că împrejurarea invocată de contestator, anume că judecarea

plângerii sale împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova nr. 413/P/2011, soluționată prin sentința penală nr. 83 din 15 martie

2012 a Curții de Apel Craiova, a avut loc în lipsa acestuia, nu constituie

niciunul din cazurile de contestație în anulare, arătate sub art. 386 C. proc. pen.

Împotriva soluției de

respingere, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, B.I. a formulat, din

nou, contestație în anulare, invocând, în esență, aceleași împrejurări, anume

că nu s-a putut prezenta la judecata primei contestații din motive de boală,

fiind imobilizat la pat, și astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Prin sentința penală nr.

203 din 3 septembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze

cu Minori a respins ca fiind inadmisibilă contestația în anulare întrucât

contestatorul nu a făcut dovada nici unuia dintre cazurile expres prevăzute de art.

386 C. proc. pen.

Împotriva sentinței

penale sus-menționate, contestatorul a formulat recurs.

Examinând cauza,

Înalta Curte constată că recursul declarat de contestator este inadmisibil

pentru următoarele considerente:

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor

de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul

acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv

exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al

căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice

identice.

Codul de procedură

penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile

de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de

declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile

judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care

sunt supuse recursului.

În speță,

contestatorul a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 203 din 3

septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, hotărâre care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar

recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de

lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac

consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B.I.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de contestatorul B.I. împotriva sentinței penale nr. 203 din 3 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Obligă recurentul contestator la plata sumei

de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

ianuarie 2013.