ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 742/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 234 din 2 octombrie

2012,Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul B.I.

împotriva Sentinței penale nr. 141 din 14 mai 2012, pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, în Dosarul nr. 648/54/2012, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 141 din 14 mai

2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 648/54/2012, s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.I. împotriva

Ordonanței nr. 87/P/2012 din 24 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova, cu motivarea că hotărârea contestată a fost pronunțată în

temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., iar nu

împotriva unei decizii pronunțate de instanța de recurs.

Împotriva acestei

sentințe, contestatorul B.I. a declarat recurs. La termenul din 28 februarie

2013, Înalta Curte, din oficiu, a ridicat excepția inadmisibilității căii de

atac.

Examinând recursul

declarat de contestator, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Din economia

dispozițiilor art. 392 C. proc. pen., referitoare la procedura de judecare a

contestației în anulare, rezultă că hotărârea pronunțată în această materie

este susceptibilă de a fi atacată pe calea ordinară a apelului sau recursului

într-o singură ipoteză, respectiv aceea a contestației în anulare întemeiată pe

dispozițiile art. 386 lit. d), „Când împotriva unei persoane s-au pronunțat

două hotărâri definitive pentru aceeași faptă", cu condiția prevăzută de

art. 392 alin. (4), ca hotărârea a cărei anulare se cere să fi rămas definitivă

la prima instanță sau la instanța de apel. Pe de altă parte, dispozițiile art.

385

1

din C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate

cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz,

nedefinitive.

Având în vedere modul

în care legea reglementează exercitarea căilor de atac cu privire la hotărârile

judecătorești și față de dispozițiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., care

prevăd posibilitatea atacării cu recurs a unor hotărâri date în rezolvarea

contestației în anulare, Înalta Curte constată că decizia atacată, fiind

pronunțată de instanța de recurs învestită să soluționeze contestația în

anulare îndreptată împotriva propriei hotărâri, date în judecarea unui recurs

anterior, nu mai poate fi atacată cu un nou recurs.

Rezultă, așadar, că

recursul declarat de contestator, cu care a fost sesizată Înalta Curte de

Casație și Justiției este exercitat împotriva unei hotărâri definitive care nu

este supusă acestei căi de atac, în condițiile art. 385

1

C. proc.

pen., cu referire la art. 392 alin. (4) din același cod.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie

o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția

inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către

instanță, este întemeiată, astfel încât prin admiterea excepției, criticile

formulate de recurentul contestator, care vizează fondul cauzei, nu vor mai fi

analizate.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

contestatorul B.I.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de

300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva Sentinței penale

nr. 234 din 2 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM