ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1576/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1576/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
ÎNALTA CURTE DE CASAJIE Șl JUSTIȚIE
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 9 din 17 ianuarie 2013
pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,
în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a)
C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea
formulată de petenta B.V.
, împotriva ordonanței nr. 1747/11/2/2012
din data de 28 septembrie 2012 a procurorului
general al Parchetului de pe
lângă
Curtea de Apel Craiova, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor
judiciare
către stat.
Împotriva acestei sentințe, petenta B.V. declarat
recurs.
Înalta Curte, în baza art. 302 alin. (1) raportat
la art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. a)
teza a ll-a combinat cu art. 278
1
alin.
(1
0
) C. proc. pen., a pus în discuția părților admisibilitatea
recursului declarat de petentă.
Examinând recursul declarat de petentă, Înalta
Curte constată că
acesta este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 278
1
alin.
(1
0
) C. proc. pen.,
astfel
cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului
pronunțată potrivit alin. (8) al aceluiași articol, este definitivă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se
constată că, în cauză,
hotărârea a
fost pronunțată la data de 17 ianuarie 2013, după intrarea în
vigoare a dispozițiilor Legii nr. 202/2010,
astfel încât Înalta Curte constată că
aceasta
este definitivă, potrivit textelor legale sus menționate.
Potrivit art. 385
1
C. proc. pen., sunt
susceptibile de reformare,
pe calea
recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate
de
lege.
Așadar, s-a limitat calea de atac menționată,
exclusiv la hotărârile
nedefinitive determinate de lege.
Petenta B.V. și-a exercitat dreptul la recurs,
recurs
declarat împotriva unei
hotărâri definitive, cu care Înalta Curte a fost sesizată,
cale de atac care nu întrunește cerințele textelor
menționate și, ca atare, nu
este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații
neprevăzute de legea
procesuală
penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac
și, din acest motiv, apare ca o soluție
inadmisibilă în ordinea de drept.
Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului
pusă în discuția părților din
oficiu de către instanță, este întemeiată.
În consecință, în temeiul art. 385
15
pct.
1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen.
,
Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat
de petenta B.V.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurenta
petenta va fi obligată la
plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de
petenta B.
V. împotriva sentinței
penale nr. 9 din 17 ianuarie 2013 pronunțată de
Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200 lei
cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2013.