ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1269/2013

Asupra recursului de

față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 140 din 6 noiembrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul G.D. împotriva Rezoluției nr. 402/P/2012 din 17 august 2012 emisă

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat, cu motivarea că în cauză nu există

nicio dovadă că făptuitorii ar fi săvârșit faptele reclamate de petent, acesta

fiind nemulțumit de soluțiile dispuse de aceștia.

Împotriva acestei

sentințe, petentul G.D. a declarat recurs. Înalta Curte, în baza art. 302 alin.

(1) raportat la art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a

combinat cu art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuția

părților admisibilitatea recursului declarat de petent.

Examinând recursul

declarat de petent, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit

alin. (8) al aceluiași articol este definitivă.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, hotărârea a fost

pronunțată la data de 6 noiembrie 2012, după intrarea în vigoare a

dispozițiilor Legii nr. 202/2010, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta

este definitivă, potrivit textelor legale sus menționate.

Potrivit art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv

hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Așadar, s-a limitat

calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de

lege.

Petentul G.D. și-a

exercitat dreptul la recurs, recurs declarat împotriva unei hotărâri

definitive, cale de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate și,

ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie

o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția

inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către

instanță, este întemeiată.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.D.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul G.D. împotriva Sentinței penale nr.

140 din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 11 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM