ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1128/2011

Asupra

contestației în anulare de față

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia

penală nr. 3524 din 8 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în dosar

nr.

321/32/2010, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate

de

petiționarii P.V. și P.F. împotriva sentinței penale nr. 81 din 10 iunie 2010 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori si de familie.

Prin aceeași

decizie, au fost obligați recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei

cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva

acestei decizii, petiționarii au formulat contestație în

anulare, înregistrată pe rolul instanței la data

de 22 octombrie 2010.

Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta

Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație,

fără a dispune citarea părților, în ședința

publică din 22 martie 2011.

Contestația în

anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că,

în cauză, nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.

391 alin. (2) C. proc. pen.

, care să impună

admiterea în principiu a

contestației formulate.

În cuprinsul

cererii scrise, aflată la fila 1 din dosarul Înaltei Curți, contestatorii nu au

invocat expres un motiv prevăzut de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., însă

se constată că hotărârea atacată, deși este definitivă, așa cum prevede textul

art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele

împotriva

cărora se poate exercita

această cale de atac extraordinară.

Potrivit art.

386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în cazurile

prevăzute

expres de legiuitor la literele a-e din același text.

Din economia

textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă

ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre

pronunțată în cadrul procedurii de soluționare a plângerii împotriva soluțiilor

de netrimitere în judecată dispuse de procuror, reglementată de

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Așa fiind,

contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este

dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt

îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

În privința

motivului invocat de petiționari, în sensul greșitei obligări la plata

cheltuielilor judiciare de câte 100 lei, prin decizia

contestată, acesta nu poate face obiectul prezentei căi extraordinare

de

atac.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în

cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei

alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i

s-a

respins ori și-a retras apelul, recursul ori cererea.

Din economia dispozițiilor mai sus-menționate,

rezultă că ori

de câte ori o persoană exercită o cale de atac, în

situația retragerii sau respingerii acesteia se dispune obligarea la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Astfel, deși

în procesul penal sumele necesare cheltuielilor de judecată sunt avansate de

stat, ceea ce permite oricărei persoane să beneficieze, în mod neîngrădit, de

acces la justiție,

atunci când cheltuielile

judiciare au fost provocate de o cerere sau o

cale de atac a unei părți,

iar aceasta a fost respinsă, obligația de suportare se întemeiază pe o culpă

procesuală.

Pentru aceste considerente,

urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorii P.V. și P.F., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii P.V. și P.F.

împotriva deciziei penale nr. 3524 din 8 octombrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 321/32/2010.

Obligă

contestatorii la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 22 martie 2011.