ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1128/2011

Asupra contestației în anulare de față Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 3524 din 8 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 321/32/2010, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii P.V. și P.F. împotriva sentinței penale nr. 81 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori si de familie. Prin aceeași decizie, au fost obligați recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, petiționarii au formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței la data de 22 octombrie 2010. Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 22 martie 2011. Contestația în anulare formulată este inadmisibilă în principiu. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. , care să impună admiterea în principiu a contestației formulate. În cuprinsul cererii scrise, aflată la fila 1 din dosarul Înaltei Curți, contestatorii nu au invocat expres un motiv prevăzut de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea atacată, deși este definitivă, așa cum prevede textul art. 386 C. proc.

pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară. Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la literele a-e din același text. Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii de soluționare a plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Așa fiind, contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

În privința motivului invocat de petiționari, în sensul greșitei obligări la plata cheltuielilor judiciare de câte 100 lei, prin decizia contestată, acesta nu poate face obiectul prezentei căi extraordinare de atac. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori și-a retras apelul, recursul ori cererea. Din economia dispozițiilor mai sus-menționate, rezultă că ori de câte ori o persoană exercită o cale de atac, în situația retragerii sau respingerii acesteia se dispune obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Astfel, deși în procesul penal sumele necesare cheltuielilor de judecată sunt avansate de stat, ceea ce permite oricărei persoane să beneficieze, în mod neîngrădit, de acces la justiție, atunci când cheltuielile judiciare au fost provocate de o cerere sau o cale de atac a unei părți, iar aceasta a fost respinsă, obligația de suportare se întemeiază pe o culpă procesuală. Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii P.V. și P.F., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii P.V. și P.F. împotriva deciziei penale nr. 3524 din 8 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 321/32/2010. Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2011.