ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3192/2009

Asupra contestației în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2375 din 23 iunie 2009 Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul T.N. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 28 aprilie

2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

A obligat recurentul revizuent la

plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva acestei hotărâri

contestatorul T.N. a formulat contestație în anulare ce formează obiectul

prezentului dosar, stabilindu-se termen pentru discutarea admisibilității în

principiu a contestației în anulare.

Examinând contestația formulată

potrivit art. 391 C. proc. pen. în raport de dispozițiile art. 386 - 388 C.

proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit art. 391 C. proc. pen.,

instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a contestației

în anulare, verificând dacă cererea este făcută în termenul prevăzut de lege;

dacă motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 386 C.

proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care

sunt la dosar, cele trei condiții urmând a fi îndeplinite cumulativ pentru

admiterea în principiu a cererii.

Potrivit art. 386 C. proc. pen.,

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute

în art. 10 lit. f) - i), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau

la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Cum în speță contestatorul nu a

invocat nici un motiv din cele expres și limitativ prev. de art. 386 lit. a) -

e) C. proc. pen., motivele invocate de acesta referindu-se la greșita

încadrarea a faptei, greșita individualizare a pedepsei, precum și la lipsa de

apărare, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Totodată, contestatorul va fi

obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul T.N. împotriva Deciziei

penale nr. 2375 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2009.