ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 200/2010

Asupra

contestației în anulare de față;

Prin Decizia penală nr. 3488 din

29 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost

respins ca nefondat recursul declarate de inculpatul E.C. împotriva Deciziei

penale nr. 66 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală,cauze

minori și familie.

S-a dedus

prevenția de la 28 septembrie 2008 la zi.

A fost

obligat recurentul la 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de

judecarea în fond a cauzei.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul,arătând că, atunci

când i s-a acordat ultimul cuvânt, a fost constrâns să-și susțină nevinovăția

doar în câteva cuvinte, neputând clarifica astfel problemele delicate ce fac

obiectul dosarului.

De asemenea, s-au

invocat „vicii procesuale" constând în respingerea unor probe, susținându-se

totodată că declarațiile martorilor au fost date la indicația anchetatorilor și

nu concordă cu realitatea.

În drept, contestatorul

a invocat cazul prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen.

Curtea reține

că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată

împotriva unei hotărâri penale definitive trebuie îndeplinite cumulativ

condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv:contestația

să fie făcută în termenul prevăzut de lege;motivul invocat să fie dintre cele

prev.de art. 386 C. proc. pen.; în susținerea contestației să fie depuse ori să

se invoce dovezi care sunt la dosar.

Examinând

contestația în anulare formulată de petiționar, Curtea constată că motivele

invocate de către acesta nu se încadrează între cele expres și limitativ prevăzute

în art. 386 C. proc. pen., simpla menționare a unuia dintre cazurile de

contestație nefiind suficientă pentru admiterea în principiu.

În speță, din

actele dosarului rezultă că inculpatul E.C. a fost condamnat de către instanța

de fond, soluție menținută de atât de către instanța de apel, cât și de către

cea de recurs, prin respingerea căilor de atac promovate de către inculpat, ceea

ce dovedește că nici măcar formal cazul de contestație invocat de către

contestator nu este incident în cauză. Mai mult, din aceleași acte rezultă că

inculpatul a fost audiat de către instanțe în toate cele trei grade de

jurisdicție.

În

consecință,contestația în anulare urmează a fi respinsă, cu obligarea

contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul E.C. împotriva

Deciziei penale nr. 3488 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4068.2/103/2008.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.din care suma de 200 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 ianuarie 2010.