ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 200/2010

Asupra contestației în anulare de față; Prin Decizia penală nr. 3488 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins ca nefondat recursul declarate de inculpatul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 66 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală,cauze minori și familie. S-a dedus prevenția de la 28 septembrie 2008 la zi. A fost obligat recurentul la 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea în fond a cauzei. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul,arătând că, atunci când i s-a acordat ultimul cuvânt, a fost constrâns să-și susțină nevinovăția doar în câteva cuvinte, neputând clarifica astfel problemele delicate ce fac obiectul dosarului.

De asemenea, s-au invocat „vicii procesuale" constând în respingerea unor probe, susținându-se totodată că declarațiile martorilor au fost date la indicația anchetatorilor și nu concordă cu realitatea. În drept, contestatorul a invocat cazul prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen. Curtea reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv:contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege;motivul invocat să fie dintre cele prev.de art. 386 C. proc. pen.; în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosar.

Examinând contestația în anulare formulată de petiționar, Curtea constată că motivele invocate de către acesta nu se încadrează între cele expres și limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen., simpla menționare a unuia dintre cazurile de contestație nefiind suficientă pentru admiterea în principiu. În speță, din actele dosarului rezultă că inculpatul E.C. a fost condamnat de către instanța de fond, soluție menținută de atât de către instanța de apel, cât și de către cea de recurs, prin respingerea căilor de atac promovate de către inculpat, ceea ce dovedește că nici măcar formal cazul de contestație invocat de către contestator nu este incident în cauză. Mai mult, din aceleași acte rezultă că inculpatul a fost audiat de către instanțe în toate cele trei grade de jurisdicție.

În consecință,contestația în anulare urmează a fi respinsă, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 3488 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4068.2/103/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.din care suma de 200 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2010.