ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3203/2011

Asupra contestației în anulare de față, în baza

lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalului

Bacău, prin încheierea din 07 octombrie 2010 pronunțată în

dosarul nr. 3969.11/110/2009, a respins cererea de

recuzare formulată de inculpatul B.G., soluție ce a fost atacată cu apel, cale

de atac ce a fost respinsă, ca

inadmisibilă,

de Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 126 din 02 noiembrie 2010.

Prin decizia

penală nr. 143 din 18 ianuarie 2011 Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a respins ca inadmisibil

recursul declarat împotriva hotărârii

anterior menționată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând

contestația în anulare formulată de contestatorul B.G. prin prisma

dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., constată că

aceasta este

inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară

de atac, nu poate fi exercitată

decât

în termenul stabilit de lege și împotriva unei hotărâri definitive, a cărei

anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C.

proc. pen.

Potrivit prevederilor art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare este

condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor

privind respectarea termenului legal de introducere a cererii, indicarea

unuia dintre motivele care se încadrează în dispozițiile art. 386 C. proc.

pen., precum și invocarea

dovezilor în sprijinul căii extraordinare de

atac exercitate.

În speță,

chiar dacă obiectul contestației în anulare îl constituie o hotărâre

definitivă, pronunțată de instanța supremă, ca

instanță de recurs, contestatorul critică

soluția dată de Tribunalul Bacău în soluționarea unei cereri de

recuzare, motiv care nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute

de norma procesual penală

(art. 386 C. proc. pen.).

În plus, din modalitatea de redactare a normelor

care reglementează materia

contestației în anulare rezultă că doar

hotărârile definitive prin care se dezleagă

fondul

cauzei pot constitui obiect al acestei căi extraordinare de atac.

Ca atare, cum potrivit art. 129 din Constituția

României împotriva hotărârilor

judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în

condițiile

legii, iar prin raportare la dispozițiile art. 386 C. proc. pen., pe calea

contestației în anulare nu se pot examina soluțiile care vizează cererile de

recuzare

și pe cale de consecință nu pot fi

cenzurate hotărâri definitive care nu soluționează

pe fond cauza, Înalta Curte va respinge ca

inadmisibilă calea extraordinară de atac

exercitată de contestatorul B.G.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga contestatoarea la

cheltuieli judiciare către stat,

întrucât acestuia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac

fără respectarea condițiilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul

B.G. împotriva deciziei penale nr. 143 din 18

ianuarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3696.11/2/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie

2011.