ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3203/2011

Asupra contestației în anulare de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalului Bacău, prin încheierea din 07 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 3969.11/110/2009, a respins cererea de recuzare formulată de inculpatul B.G., soluție ce a fost atacată cu apel, cale de atac ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, de Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 126 din 02 noiembrie 2010. Prin decizia penală nr. 143 din 18 ianuarie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva hotărârii anterior menționată. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând contestația în anulare formulată de contestatorul B.G. prin prisma dispozițiilor art. 391 C. proc.

pen., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată decât în termenul stabilit de lege și împotriva unei hotărâri definitive, a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Potrivit prevederilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului legal de introducere a cererii, indicarea unuia dintre motivele care se încadrează în dispozițiile art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea dovezilor în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate.

În speță, chiar dacă obiectul contestației în anulare îl constituie o hotărâre definitivă, pronunțată de instanța supremă, ca instanță de recurs, contestatorul critică soluția dată de Tribunalul Bacău în soluționarea unei cereri de recuzare, motiv care nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute de norma procesual penală (art. 386 C. proc. pen.). În plus, din modalitatea de redactare a normelor care reglementează materia contestației în anulare rezultă că doar hotărârile definitive prin care se dezleagă fondul cauzei pot constitui obiect al acestei căi extraordinare de atac. Ca atare, cum potrivit art. 129 din Constituția României împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, iar prin raportare la dispozițiile art. 386 C. proc.

pen., pe calea contestației în anulare nu se pot examina soluțiile care vizează cererile de recuzare și pe cale de consecință nu pot fi cenzurate hotărâri definitive care nu soluționează pe fond cauza, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea extraordinară de atac exercitată de contestatorul B.G. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la cheltuieli judiciare către stat, întrucât acestuia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac fără respectarea condițiilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva deciziei penale nr. 143 din 18 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3696.11/2/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2011.