ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1331/2012

Asupra

contestației în anulare de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 6 ianuarie 2012, s-a

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în

anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 4200 din

8 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată

în Dosarul nr. 1121/2/2011.

În cererea

scrisă formulată de contestator nu a fost invocat niciunul din temeiurile

prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Potrivit art. 391

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a

cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din

26 aprilie 2012.

Contestația în

anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să

impună admiterea în principiu a contestației formulate.

În cuprinsul

cererii sale scrise, aflată la fila 1 din dosarul Înaltei Curți, contestatorul

nu a invocat expres motivul pe care se sprijină contestația, iar susținerile

din conținutul acesteia nu pot fi calificate și încadrate în nici una dintre

dispozițiile art. 386 C. proc. pen. De asemenea, în sprijinul contestației nu

au fost invocate sau depuse dovezi, astfel cum prevede textul de lege.

Totodată,

Înalta Curte constată că hotărârea atacată, deși este definitivă, așa cum

prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se

poate exercita această cale de atac extraordinară.

Potrivit art. 386

C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a) - e)

din același text.

Din economia

textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă

ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre

pronunțată în cadrul procedurii de soluționare a unei plângeri, conform

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Așa fiind,

contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este

dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt

îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

Pentru aceste

considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 4200 din 8

decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva

Deciziei penale nr. 2468 din 21 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 228/42/2009.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 aprilie 2012.