ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1739/2011

Asupra contestației în anulare

de față, în baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 249 bis

din 11 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a respins ca nefondată

plângerea formulată de petiționara

C.M.

împotriva Rezoluției nr. 1212/P/2009 din 21 aprilie 2010 a Parchetului de

pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, menținând rezoluția atacată.

Petiționara a promovat

contestație în anulare împotriva hotărâri definitive date în primă instanța de Înalta

Curte de Casație și Justiție, arătând că urmează a motiva

calea de atac după obținerea hotărârii redactate.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând contestația în anulare formulată de petiționara C.M. prin

prisma dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., constată că

aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele

considerente:

Contestația în anulare, fiind o

cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată

decât în termenul stabilit de

lege și împotriva unei hotărâri definitive, a cărei anulare se poate cere numai

pentru cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Po

trivit prevederilor art. 391

alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare este condiționată de

îndeplinirea cumulativă a cerințelor

privind

respectarea termenului legal de introducere a cererii, indicarea unuia dintre

motivele care se încadrează în dispozițiile art. 386 C. proc. pen., precum și

invocarea

dovezilor în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate.

În speță, chiar dacă obiectul contestației în anulare

îl constituie o hotărâre

definitivă,

pronunțată de instanța supremă, se observă că soluția care face obiectul

căi extraordinare de atac a fost dată în primă în

primă instanță, și nu la judecarea

recursului,

așa cum o cer dispozițiile art. 386 C. proc. pen. care limitează cazurile de

contestație numai pentru motive apărute la

nivelul instanței de recurs.

In plus,contestatorul nu a

indicat în cuprinsul cererii nici motivele pe care și-a

întemeiat calea de atac extraordinară exercitată.

Ca atare, cum potrivit art. 129

din Constituția României împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul

Public pot exercita căile de atac, în

condițiile

legii, iar prin raportare la dispozițiile art. 386 C. proc. pen., pe calea

contestației în anulare nu se poate cenzura o

hotărâre dată în primă instanță, Înalta

Curte va respinge ca

inadmisibilă contestația.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la

cheltuieli judiciare către stat, întrucât acestuia îi

incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac fără respectarea

condițiilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de

contestatoarea C.M.

împotriva sentinței

penale nr. 249 bis din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5855/1/2010.

Obligă contestatoarea la plata

sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 28 aprilie 2011.