Decizia nr. 1739/2011 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 5855/1/2010 — contestație în anulare împotriva rezoluției nr. 1212/P/2009

Asupra contestației în anulare de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 249 bis din 11 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara C.M. împotriva Rezoluției nr. 1212/P/2009 din 21 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, menținând rezoluția atacată. Petiționara a promovat contestație în anulare împotriva hotărâri definitive date în primă instanța de Înalta Curte de Casație și Justiție, arătând că urmează a motiva calea de atac după obținerea hotărârii redactate. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând contestația în anulare formulată de petiționara C.M.

prin prisma dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată decât în termenul stabilit de lege și împotriva unei hotărâri definitive, a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Po trivit prevederilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului legal de introducere a cererii, indicarea unuia dintre motivele care se încadrează în dispozițiile art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea dovezilor în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate.

În speță, chiar dacă obiectul contestației în anulare îl constituie o hotărâre definitivă, pronunțată de instanța supremă, se observă că soluția care face obiectul căi extraordinare de atac a fost dată în primă în primă instanță, și nu la judecarea recursului, așa cum o cer dispozițiile art. 386 C. proc. pen. care limitează cazurile de contestație numai pentru motive apărute la nivelul instanței de recurs. In plus,contestatorul nu a indicat în cuprinsul cererii nici motivele pe care și-a întemeiat calea de atac extraordinară exercitată. Ca atare, cum potrivit art. 129 din Constituția României împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, iar prin raportare la dispozițiile art. 386 C. proc.

pen., pe calea contestației în anulare nu se poate cenzura o hotărâre dată în primă instanță, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, întrucât acestuia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac fără respectarea condițiilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea C.M. împotriva sentinței penale nr. 249 bis din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5855/1/2010. Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2011.