ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2008/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71/P/14

mai 2008 a Tribunalului Neamț, inculpatul P.V. a fost condamnat la 12 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C.

pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. I s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul

art. 88 C. pen. s-a computat detenția de la 6 iulie 2007 la zi.

În temeiul art. 14, art. 346

C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat

inculpatul să plătească părții civile I.M. sumele de 2.000 lei cu titlu de

cheltuieli de înmormântare și 5.000 lei cu titlu de daune morale actualizate la

data executării.

A fost obligat inculpatul să

plătească cu titlu de prestație periodică suma de 250 lei lunar, pentru minorii

I.P. și I.O., iar pentru minora I.D. suma de 70 lei, reprezentând pensie

întreținere, începând de la 5 iulie 2007 până la majoratul minorilor.

În temeiul art. 118 lit. b) C.

pen., s-a confiscat de la inculpat o bâtă din material lemnos.

A fost obligat la 500 lei

cheltuieli de judecată către partea civilă I.M. și la 1.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, iar prin decizia penală nr. 141 din18 noiembrie 2008

a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și de familie, în baza art.

379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat.

Atacând cu recurs decizia

penală nr. 141/2008 a Curții de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 658 din 25

februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.

5272.2/103/2007 s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A.V.

împotriva deciziei penale nr. 141 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie.

Împotriva acestei decizii a

formulat contestație în anulare contestatorul P.V., arătând că este nelegală și

netemeinică, solicitând clasarea dosarului și achitarea, în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este

vinovat de săvârșirea infracțiunii.

În motivarea contestației în

anulare formulată, contestatorul învederează faptul că nu se face vinovat de

fapta pentru care a fost condamnat, probele existente la dosar au fost

interpretate greșit de toate instanțele care au judecat cauza, nu au fost avute

în vedere susținerile sale, încălcându-se art. 6 din C.E.D.O., motiv pentru

care solicită reanalizarea în mod atent și amănunțit starea de fapt și de drept

existentă în dosar.

Examinând contestația în

anulare formulată de contestatorul P.A.V. constată că aceasta este inadmisibilă

pentru următoarele considerente.

Contestația în anulare, ca

și cale extraordinară de atac, se exercită numai împotriva hotărârilor

definitive și numai pentru cazurile limitativ determinate prin art. 386 C.

proc. pen. privitoare la pronunțarea acestora cu încălcarea normelor de

procedură sau la pronunțarea împotriva unei persoane a două hotărâri definitive

pentru aceeași faptă.

Astfel, art. 386 C. proc.

pen. prevede că se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța

de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal

dintre cele prevăzute în

art. 10

alin. (1)

lit. f) - i

1

), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă;

e) când, la

judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs,

inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie

potrivit art.385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin.

(1).

În cauză aceste

condiții se constată a fi neîndeplinite. Contestatorul nu a invocat niciunul

din cazurile expres limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. în care se

poate exercita calea extraordinară de atac a contestației în anulare, iar

criticile formulate nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație în

anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Or, potrivit art. 391 alin.

(2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este

condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, invocarea de

motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum

și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care

se depun sau se află la dosarul cauzei.

Prin urmare, examinarea

temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii

admisibilității în principiu.

În cauză, petentul nu a

invocat niciun caz expres prevăzut de art. 386 C. proc. pen., iar criticile

formulate de acesta nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art.

386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerințele de a

căror îndeplinire cumulativă e condiționată admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare.

Mai mult, contestația în

anulare a fost introdusă cu depășirea termenului legal de 10 zile, prevăzut în

textul procedural menționat.

În consecință, în

conformitate cu art. 388 alin. (1) și art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată de contestatorul P.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul P.V. împotriva deciziei penale nr. 658 din 25

februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.