ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2008/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71/P/14 mai 2008 a Tribunalului Neamț, inculpatul P.V. a fost condamnat la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a computat detenția de la 6 iulie 2007 la zi.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile I.M. sumele de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și 5.000 lei cu titlu de daune morale actualizate la data executării. A fost obligat inculpatul să plătească cu titlu de prestație periodică suma de 250 lei lunar, pentru minorii I.P. și I.O., iar pentru minora I.D. suma de 70 lei, reprezentând pensie întreținere, începând de la 5 iulie 2007 până la majoratul minorilor. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat o bâtă din material lemnos. A fost obligat la 500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă I.M. și la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, iar prin decizia penală nr. 141 din18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Atacând cu recurs decizia penală nr. 141/2008 a Curții de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 658 din 25 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5272.2/103/2007 s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A.V. împotriva deciziei penale nr. 141 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul P.V., arătând că este nelegală și netemeinică, solicitând clasarea dosarului și achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii. În motivarea contestației în anulare formulată, contestatorul învederează faptul că nu se face vinovat de fapta pentru care a fost condamnat, probele existente la dosar au fost interpretate greșit de toate instanțele care au judecat cauza, nu au fost avute în vedere susținerile sale, încălcându-se art. 6 din C.E.D.O., motiv pentru care solicită reanalizarea în mod atent și amănunțit starea de fapt și de drept existentă în dosar. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul P.A.V. constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente. Contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac, se exercită numai împotriva hotărârilor definitive și numai pentru cazurile limitativ determinate prin art. 386 C. proc.

pen. privitoare la pronunțarea acestora cu încălcarea normelor de procedură sau la pronunțarea împotriva unei persoane a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Astfel, art. 386 C. proc. pen.

prevede că se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1). În cauză aceste condiții se constată a fi neîndeplinite.

Contestatorul nu a invocat niciunul din cazurile expres limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. în care se poate exercita calea extraordinară de atac a contestației în anulare, iar criticile formulate nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Or, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu. În cauză, petentul nu a invocat niciun caz expres prevăzut de art. 386 C. proc. pen., iar criticile formulate de acesta nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă e condiționată admisibilitatea în principiu a contestației în anulare. Mai mult, contestația în anulare a fost introdusă cu depășirea termenului legal de 10 zile, prevăzut în textul procedural menționat. În consecință, în conformitate cu art. 388 alin. (1) și art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul P.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.V. împotriva deciziei penale nr. 658 din 25 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.