ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1647/2014

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 3890 din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții Consiliul Local al Municipiului Iași și primarul Municipiului Iași împotriva Deciziei nr. 157 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2202/99/2007, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 6 C. proc. civ. și a fost disjunsă cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind declinată competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 138/33/2013. În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a arătat că Decizia nr. 157 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj este potrivnică Deciziei nr. 170/CA din 17 martie 2008 a Curții de Apel Iași. Pentru a verifica îndeplinirea condițiilor cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se reține că prin Decizia nr. 170/CA din 17 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 2202/99/2007 a fost admis recursul declarat de reclamantele SC L. SRL, SC L. SRL și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 3452/CA din 9 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași, a casat sentința și a trimis cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.

În motivarea acestei decizii s-a arătat că hotărârea Tribunalului Iași este nelegală și netemeinică pentru că nu s-a stabilit cu claritate natura raporturilor juridice dintre părțile implicate în proces, cadrul procesual ales de reclamante, respectiv cadrul procesual legal de urmat și nici titularii dreptului de proprietate asupra bunurilor ce se solicită a fi înstrăinate, iar la rejudecare să se ceară reclamantelor să precizeze în mod expres și fără echivoc, care este temeiul de drept al acțiunii promovate, care este procedura pe care doresc să o urmeze pentru realizarea pretinsului drept, în raport cu ce persoane înțeleg să își susțină acțiunea și pe ce temeiuri de drept, iar părților li se va cere să depună înscrisuri din care să rezulte cine este titularul actual al dreptului de proprietate.

La rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 2202/99/2007, iar prin sentința nr. 905/CA din 14 octombrie 2008 a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii principale pentru neefectuarea procedurii prealabile, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român și primarul Municipiului Iași și a respins acțiunea împotriva celor doi pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive. A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în privința cererii reconvenționale pentru plata drepturilor bănești aferente perioadei 1999 - februarie 2000 și respinse capetele de cerere din cererea reconvențională pentru plata drepturilor bănești pentru perioada 1999 - februarie 2000 și a fost disjunsă cererea principală pentru a fi administrată proba cu expertiză.

Recursurile declarate de reclamantele SC L. SRL și SC L. SRL, pârâții C.L. Iași, primarul Municipiului Iași și intimatul Statul Român prin M.F.P. - D.G.F.P. Iași au fost înregistrate la Curtea de Apel Iași , secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2202/99/2007, iar prin Încheierea din 6 aprilie 2009 a fost scoasă cauza de pe rol și trimisă spre competentă soluționare la Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere că prin Încheierea nr. 1692 din 25 martie 2009 Înalta Curte a admis cererea formulată de SC L. SRL Iași și SC L. SRL și a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Ulterior, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj, iar prin Decizia nr. 2008/2009, cu majoritate, au fost respinse ca inadmisibile recursurile declarate de SC L. SRL și SC L. SRL și pârâții C.L.

Iași și primarul Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 905 din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Iași. Cauza disjunsă din Dosarul nr. 2202/99/2007 a fost înregistrată sub nr. 8307/99/2008 și care constituia fondul cauzei. Prin Decizia nr. 2050/200 din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de SC L. SRL și SC L. SRL împotriva Încheierii civile nr. 1401 din 23 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2202/99/2007 a Tribunalului Cluj pe care a casat-o și a trimis cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe. Prin Încheierea civilă nr. 1401 din 23 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea spre competentă soluționare a cauzei la Tribunalul Iași.

Ca urmare a casării și trimiterii cauzei la Tribunalul Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 7931 din 13 iulie 2012 această instanță a respins excepția inadmisibilității cererii principale pentru neefectuarea procedurii prealabile de către reclamantele-pârâte ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin M.F.P. reprezentat prin D.G.F.P.J. Iași și primarul Municipiului Iași în cererea principală. Totodată, a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu aceste pârâte, urmare a admiterii excepției lipsei calității lor procesuale pasive.

S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în privința cererii reconvenționale pentru plata drepturilor bănești aferente perioadei 1999 - februarie 2000 și respinse excepțiile neefectuării concilierii și a prescripției dreptului la acțiune în privința cererii reconvenționale pentru drepturile bănești aferente perioadei februarie 2000 - august 2006 formulate de către reclamantele pârâte, ca neîntemeiate.

Au fost respinse și excepția de inadmisibilitate și lipsei de obiect, invocate de Consiliul Local Iași prin înscrisurile din 04 mai 2012 și 22 iunie 2012. Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamantele-pârâte SC L. SRL și SC L. SRL în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Consiliul Local Iași și obligată pârâta să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare cu SC L. SRL pentru spațiul comercial din Iași, în suprafață utilă totală de 258 mp precum și cu privire la terenul aferent construcției - 16,59 mp, la prețul de 44.587 dolari SUA (cu T.V.A. inclus), acesta fiind deja achitat și a fost obligată pârâta să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare cu SC L. SRL pentru spațiul comercial din Iași, în suprafață utilă totală de 115,73 mp, precum și terenul aferent construcției - 20,37 mp., la prețul de 20.612 dolari SUA (cu T.V.A.

inclus), acesta fiind deja achitat. S-a dispus ca pârâta să le recunoască reclamantelor un drept de retenție asupra spațiilor comerciale sus amintite până la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare asupra acestora și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți Consiliul Local Iași și primarul Municipiul Iași în contradictoriu cu reclamantele-pârâte SC L. SRL și SC L. SRL, având ca obiect despăgubiri și evacuare, cu obligarea pârâtului Consiliul Local Iași la plata sumei de 18.760 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor reprezentând onorar avocat, onorariu experți și taxă de timbru. Recursul declarat de primarul Municipiului Iași și Consiliul Local Iași împotriva acestei sentințe a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 157 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 2202/99/2007.

După cum se poate observa, cele două Decizii (nr. 157 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj și nr. 170/CA din 17 martie 2008 a Curții de Apel Iași) au fost pronunțate în aceeași cauză, dar în cicluri procesuale diferite. Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: - Există hotărâri definitive contradictorii. Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această condiție este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea. - Hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină. Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză care sunt elementele lucrului judecat.

- Hotărârile să fie date în dosare diferite. Revizuirea nu este admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părți. - În al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni. - Să se ceară anularea celei de a doua hotărâri. Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

În cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru că cele două hotărâri nu sunt potrivnice întrucât nu au fost pronunțate în dosare diferite, între aceleași părți, pentru aceeași cauză și având același obiect, ci au fost date în același dosare, dar în cicluri procesuale diferite, respectiv după casarea cu trimitere a cauzei și strămutarea la Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire, în baza art. 326 C. proc. civ. va fi respinsă. În baza art. 274 C. proc. civ., revizuenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, însă se va face aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. Conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.: „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabelul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat”. Instanța, în baza acestor dispoziții, va proceda la reducerea onorariului avocatului, având în vedere complexitatea dosarului și munca depusă, urmând ca suma cheltuielilor de judecată ce vor fi acordate să fie 500 lei pentru fiecare dintre intimate. De altfel, chiar Curtea Constituțională a considerat că art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

este constituțional (a se vedea Decizia nr. 401/2005 a Curții Constituționale) și că instanța poate cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit în raport de amplitudinea și complexitatea activității depuse, iar această soluție este concordantă și cu jurisprudența C.E.D.O. care consideră că cheltuielile de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile de avocat, pot fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost făcute în mod real și în limita unui cuantum rezonabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de Consiliul Local al Municipiului Iași și primarul Municipiului Iași împotriva Deciziei nr. 157/2013 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal. Obligă revizuenții la plata a câte 500 lei fiecare dintre intimatele SC L. SRL și SC L. SRL, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2014.