ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1647/2014

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 3890 din 4 aprilie 2013

a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții Consiliul

Local al Municipiului Iași și primarul Municipiului Iași împotriva Deciziei nr.

157 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. 2202/99/2007, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 2 și 6 C. proc. civ. și a fost disjunsă cererea de revizuire întemeiată pe

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind declinată competența de soluționare a

acestei cereri în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal.

Cauza a fost

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 138/33/2013.

În motivarea cererii

de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a arătat că Decizia nr.

157 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj este potrivnică Deciziei nr. 170/CA

din 17 martie 2008 a Curții de Apel Iași.

Pentru a verifica

îndeplinirea condițiilor cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se reține că

prin Decizia nr. 170/CA din 17 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 2202/99/2007 a fost admis

recursul declarat de reclamantele SC L. SRL, SC L. SRL și pârâtul Consiliul

Local al Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 3452/CA din 9

noiembrie 2007 a Tribunalului Iași, a casat sentința și a trimis cauza în

vederea rejudecării aceleiași instanțe.

În motivarea acestei

decizii s-a arătat că hotărârea Tribunalului Iași este nelegală și netemeinică

pentru că nu s-a stabilit cu claritate natura raporturilor juridice dintre părțile

implicate în proces, cadrul procesual ales de reclamante, respectiv cadrul

procesual legal de urmat și nici titularii dreptului de proprietate asupra

bunurilor ce se solicită a fi înstrăinate, iar la rejudecare să se ceară

reclamantelor să precizeze în mod expres și fără echivoc, care este temeiul de

drept al acțiunii promovate, care este procedura pe care doresc să o urmeze

pentru realizarea pretinsului drept, în raport cu ce persoane înțeleg să își

susțină acțiunea și pe ce temeiuri de drept, iar părților li se va cere să

depună înscrisuri din care să rezulte cine este titularul actual al dreptului

de proprietate.

La rejudecare, cauza

a fost înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 2202/99/2007, iar prin sentința nr.

905/CA din 14 octombrie 2008 a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii

principale pentru neefectuarea procedurii prealabile, a fost admisă excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român și primarul Municipiului

Iași și a respins acțiunea împotriva celor doi pârâți pentru lipsa calității

procesuale pasive.

A fost admisă

excepția prescripției dreptului la acțiune în privința cererii reconvenționale

pentru plata drepturilor bănești aferente perioadei 1999 - februarie 2000 și

respinse capetele de cerere din cererea reconvențională pentru plata

drepturilor bănești pentru perioada 1999 - februarie 2000 și a fost disjunsă

cererea principală pentru a fi administrată proba cu expertiză.

Recursurile declarate

de reclamantele SC L. SRL și SC L. SRL, pârâții C.L. Iași, primarul Municipiului

Iași și intimatul Statul Român prin M.F.P. - D.G.F.P. Iași au fost înregistrate

la Curtea de Apel Iași , secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2202/99/2007,

iar prin Încheierea din 6 aprilie 2009 a fost scoasă cauza de pe rol și trimisă

spre competentă soluționare la Curtea de Apel Cluj, secția contencios

administrativ și fiscal, având în vedere că prin Încheierea nr. 1692 din 25

martie 2009 Înalta Curte a admis cererea formulată de SC L. SRL Iași și SC L.

SRL și a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Cluj, secția contencios

administrativ și fiscal.

Ulterior, cauza a

fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj, iar prin Decizia nr. 2008/2009, cu

majoritate, au fost respinse ca inadmisibile recursurile declarate de SC L. SRL

și SC L. SRL și pârâții C.L. Iași și primarul Municipiului Iași împotriva sentinței

civile nr. 905 din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Iași.

Cauza disjunsă din Dosarul

nr. 2202/99/2007 a fost înregistrată sub nr. 8307/99/2008 și care constituia

fondul cauzei.

Prin Decizia nr. 2050/200

din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost admis recursul declarat de SC L. SRL și SC L. SRL împotriva

Încheierii civile nr. 1401 din 23 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2202/99/2007

a Tribunalului Cluj pe care a casat-o și a trimis cauza pentru continuarea

judecății aceleiași instanțe.

Prin Încheierea

civilă nr. 1401 din  23 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj s-a dispus scoaterea

de pe rol a cauzei și trimiterea spre competentă soluționare a cauzei la

Tribunalul Iași.

Ca urmare a casării

și trimiterii cauzei la Tribunalul Cluj, secția contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr. 7931 din 13 iulie 2012 această instanță a respins

excepția inadmisibilității cererii principale pentru neefectuarea procedurii

prealabile de către reclamantele-pârâte ca neîntemeiată, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin M.F.P.

reprezentat prin D.G.F.P.J. Iași și primarul Municipiului Iași în cererea

principală.

Totodată, a fost

respinsă acțiunea în contradictoriu cu aceste pârâte, urmare a admiterii

excepției lipsei calității lor procesuale pasive.

S-a admis excepția

prescripției dreptului la acțiune în privința cererii reconvenționale pentru plata

drepturilor bănești aferente perioadei 1999 - februarie 2000 și respinse excepțiile

neefectuării concilierii și a prescripției dreptului la acțiune în privința

cererii reconvenționale pentru drepturile bănești aferente perioadei februarie

2000 - august 2006 formulate de către reclamantele pârâte, ca neîntemeiate.

Au fost respinse și

excepția de inadmisibilitate și lipsei de obiect, invocate de Consiliul Local

Iași prin înscrisurile din 04 mai 2012 și 22 iunie 2012.

Prin aceeași sentință

a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamantele-pârâte SC L. SRL și

SC L. SRL în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Consiliul Local Iași și obligată

pârâta să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare cu SC L. SRL pentru

spațiul comercial din Iași, în suprafață utilă totală de 258 mp precum și cu

privire la terenul aferent construcției - 16,59 mp, la prețul de 44.587 dolari

SUA (cu T.V.A. inclus), acesta fiind deja achitat și a fost obligată pârâta să

perfecteze contractul de vânzare-cumpărare cu SC L. SRL pentru spațiul

comercial din Iași, în suprafață utilă totală de 115,73 mp, precum și terenul

aferent construcției - 20,37 mp., la prețul de 20.612 dolari SUA (cu T.V.A.

inclus), acesta fiind deja achitat.

S-a dispus ca pârâta

să le recunoască reclamantelor un drept de retenție asupra spațiilor comerciale

sus amintite până la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare asupra

acestora și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de

pârâții-reclamanți Consiliul Local Iași și primarul Municipiul Iași în

contradictoriu cu reclamantele-pârâte SC L. SRL și SC L. SRL, având ca obiect

despăgubiri și evacuare, cu obligarea pârâtului Consiliul Local Iași la plata

sumei de 18.760 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor

reprezentând onorar avocat, onorariu experți și taxă de timbru.

Recursul declarat de primarul

Municipiului Iași și Consiliul Local Iași împotriva acestei sentințe a fost

respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 157 din 10 ianuarie 2013 a Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

pronunțată în Dosarul nr. 2202/99/2007.

După cum se poate

observa, cele două Decizii (nr. 157 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj

și nr. 170/CA din 17 martie 2008 a Curții de Apel Iași) au fost pronunțate în

aceeași cauză, dar în cicluri procesuale diferite.

Conform art. 322 pct.

7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste

dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de

instanțe de recurs.

Invocarea motivului

de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții:

- Există hotărâri

definitive contradictorii.

Textul nu distinge,

ceea ce înseamnă că această condiție este îndeplinită chiar dacă prin

hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele

hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale ori pe fond, pentru

că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă

este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă

admisibilă revizuirea.

- Hotărârile

potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină.

Ca atare, trebuie

reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză care sunt elementele

lucrului judecat.

- Hotărârile să fie

date în dosare diferite.

Revizuirea nu este

admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză,

pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac

exercitate de părți.

- În al doilea

proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a

fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Dacă instanța

sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru

judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii,

deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra

primei acțiuni.

- Să se ceară

anularea celei de a doua hotărâri.

Condițiile indicate

trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la

respingerea cererii de revizuire.

În cauză, nu sunt

îndeplinite condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru că cele

două hotărâri nu sunt potrivnice întrucât nu au fost pronunțate în dosare

diferite, între aceleași părți, pentru aceeași cauză și având același obiect,

ci au fost date în același dosare, dar în cicluri procesuale diferite,

respectiv după casarea cu trimitere a cauzei și strămutarea la Curtea de Apel

Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Nefiind îndeplinite

condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire, în

baza art. 326 C. proc. civ. va fi respinsă.

În baza art. 274 C.

proc. civ., revizuenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată,

însă se va face aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Conform art. 274 alin.

(3) C. proc. civ.: „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze

onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabelul onorariilor

minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de

mari, față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat”.

Instanța, în baza

acestor dispoziții, va proceda la reducerea onorariului avocatului, având în

vedere complexitatea dosarului și munca depusă, urmând ca suma cheltuielilor de

judecată ce vor fi acordate să fie 500 lei pentru fiecare dintre intimate.

De altfel, chiar

Curtea Constituțională a considerat că art. 274 alin. (3) C. proc. civ. este

constituțional (a se vedea Decizia nr. 401/2005 a Curții Constituționale) și că

instanța poate cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată,

cuantumul onorariului avocațial convenit în raport de amplitudinea și

complexitatea activității depuse, iar această soluție este concordantă și cu

jurisprudența C.E.D.O. care consideră că cheltuielile de judecată, în care sunt

cuprinse și onorariile de avocat, pot fi recuperate numai în măsura în care

constituie cheltuieli necesare, care au fost făcute în mod real și în limita

unui cuantum rezonabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de Consiliul Local al Municipiului Iași și primarul Municipiului

Iași împotriva Deciziei nr. 157/2013 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj,

secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă revizuenții la

plata a câte 500 lei fiecare dintre intimatele SC L. SRL și SC L. SRL, cu titlu

de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2014.