ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2017

Decizia nr. 307/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. Municipiului Iași, solicitând instanței să constate nulitatea tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele civile împotriva sa, să dispună obligarea B. Municipiului Iași la calcularea obligațiilor legale privind cheltuielile de întreținere pe care reclamanta le datorează cu aplicarea normelor legale, inclusiv cheltuielile pentru consumul de agent termic, fără influența dată de montarea ilegală a centralelor termice de apartament, precum și obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale produse ca urmare a abuzurilor făcute împotriva dreptului de folosință al reclamantei asupra propriei locuințe.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu B. Municipiului Iași.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare reclamanta.

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A. privind reexaminarea Încheierii de ședință din 25 noiembrie 2013, prin care Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu B. Municipiului Iași, reținând neîndeplinirea obligației impuse de instanță, în raport cu prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva Încheierii din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ.

Prin Raportul întocmit la data de 22 februarie 2016, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., însă calea de atac formulată de recurentă nu este prevăzută de lege, având în vedere dispozițiile art. 200 alin. (4)-(6) din N.C.P.C.

În raport s-a reținut că din interogarea sistemului Ecris s-a constatat că o altă cerere de recurs formulată de recurenta din cauza de față a făcut obiectul Dosarului nr. x/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care, prin Decizia nr. 1648 din 21 aprilie 2015, s-a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Prin încheierea din 29 iunie 2016, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a propus soluția de respingere a recursului, ca inadmisibil, având în vedere argumentele expuse la pct. 2 și 3 din raport.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege.

Prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu B. Municipiului Iași, reținând neîndeplinirea obligației impuse de instanță, în raport cu prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.: „Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii”, iar potrivit art. 200 alin. (5): „Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.”

Reclamanta a formulat cerere de reexaminare împotriva Încheierii din 23 noiembrie 2013, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Încheierea din data de 24 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Conform art. 200 alin. (7) C. proc. civ., cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare se soluționează prin încheiere definitivă.

Astfel, încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată a devenit definitivă prin respingerea ca neîntemeiată a cererii de reexaminare, iar încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare are, la rândul său, caracter definitiv.

Împotriva acestei ultime încheieri a formulat cerere de recurs reclamanta A., cale de atac ce face obiectul prezentului dosar.

Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, pe de o parte pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei încheieri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar, pe de altă parte, deoarece calea de atac formulată de recurentă nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 200 alin. (4)-(7) din N.C.P.C.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca inadmisibil,

ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2017.