ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5043/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 martie 2016 pe rolul Judecătoriei Iași, sub număr de dosar x/2016, reclamantul MUNICIPIUL IAȘI a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului CABINET AVOCAT A. la plata sumei de 1) 333,68 RON cu titlu de contravaloare a facturilor de utilități energie termică aferente perioadei 11.2011-12.2012; 2) 154,50 RON cu titlu de contravaloare a facturilor de penalități calculate până la data de 31.07.2015; 3) penalități de întârziere până la achitarea efectivă a debitului.

Prin sentința civilă nr. 10617/2016 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare. A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare și, în consecință, a fost respinsă acțiunea, ca prescris formulată. S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul MUNICIPIUL IASI prin primar a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2572/2017 din 19 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, a fost respins.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul MUNICIPIUL IASI prin primar a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2572/2017 din 19 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

La termenul din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului.

Prin decizia nr. 366/2018 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale de soluționare a recursului și, în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului formulat de MUNICIPIUL IASI prin primar împotriva deciziei civile nr. 2572/2017 din 19 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (3) C. proc. civ., curtea de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor tribunalelor doar în cazurile prevăzute de lege, cum ar fi cele prevăzute de dispozițiile art. 53, art. 64 alin. (4), art. 133 alin. (4), art. 1.071 alin. (1), art. 414, art. 421, art. 437 și art. 440 C. proc. civ., art. 436 alin. (1), art. 1064 alin. (3) C. proc. civ.

În sprijinul hotărârii de declinare, s-a evocat decizia Curții Constituționale nr. 369/30.05.2017, decizie în considerentele căreia Curtea Constituțională a arătat că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Recursul a fost înregistrat la 30 august 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin rezoluția completului din 31 august 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării excepției de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din data de 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale.

Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Iași, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Iași, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL IASI prin primar împotriva deciziei civile nr. 2572/2017 din 19 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Iași, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.