ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1648/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamanta M.M. a chemat

în judecată Primarul Municipiului Iași solicitând instanței să constate nulitatea

tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele civile împotriva sa,

să dispună obligarea Primarului Municipiului Iași la calcularea obligațiilor

legale privind cheltuielile de întreținere pe care reclamanta le datorează cu aplicarea

normelor legale, inclusiv cheltuielile pentru consumul de agent termic, fără influența

dată de montarea ilegală a centralelor termice de apartament, precum și obligarea

pârâtului la plata de daune materiale și morale produse ca urmare a abuzurilor făcute

împotriva dreptului de folosință al reclamantei asupra propriei locuințe.

Prin încheierea din 24

ianuarie 2014 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins cererea formulată de reclamanta M.M. privind reexaminarea încheierii de

ședință din 25 noiembrie 2013 prin care Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.M. în

contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași, reținând neîndeplinirea obligației

impuse de instanță, în raport cu prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva încheierii din

24 ianuarie 2014 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs reclamanta M.M.

Ulterior, printr-o cerere

distinctă recurenta-reclamantă a formulat o cerere prin care a solicitat sesizarea

Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (2) și art. 82 alin. (3) C. proc. civ.

I. Examinând cauza și

încheierea atacată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor

art. 200 alin. (5) C. proc. civ. dacă obligațiile privind completarea sau modificarea

cererii nu sunt îndeplinite în termen, prin încheiere dată în camera de consiliu,

se dispune anularea cererii. Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea

face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii

anulării.

Conform art. 200

alin. (6) C. proc. civ. „cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare

se soluționează prin încheiere definitivă (...)".

Potrivit art. 634

alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse

apelului și nici recursului”.

De asemenea, art. 483

alin. (1) C. proc. civ. stipulează că „hotărârile date în apel, fără drept de apel

precum și alte hotărâri, în cazurile exprese prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

Deci, încheierea prin

care s-a soluționat cererea de reexaminare a încheierii de anulare a cererii de

chemare în judecată nu mai poate face obiectul recursului, întrucât are caracter

definitiv.

II. În ceea ce privește

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 82 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, republicată, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea

unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță

în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului

și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia

dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial.

De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată,

în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate

ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”.

Din interpretarea logico-juridică

a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru

sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie

îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată

în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj

comercial;

- excepția să aibă ca

obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție

să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională

printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției,

care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective,

nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor

legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel se impune o analiză

riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției

de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului

concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului

procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii

cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire

la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 82

alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte

constată că, prin Decizia nr. 462/2014, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale a căror neconstituționalitate

este invocată.

Pentru considerentele

arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat

cu art. 29 din Legea nr. 7/1992, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a

Curții Constituționale, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (2) și art. 82 alin. (3) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta M.M. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Respinge cererea de sesizare

a Curții Constituționale, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (2) și art. 82 alin. (3) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 aprilie 2015.