ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1648/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată reclamanta M.M. a chemat în judecată Primarul Municipiului Iași solicitând instanței să constate nulitatea tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele civile împotriva sa, să dispună obligarea Primarului Municipiului Iași la calcularea obligațiilor legale privind cheltuielile de întreținere pe care reclamanta le datorează cu aplicarea normelor legale, inclusiv cheltuielile pentru consumul de agent termic, fără influența dată de montarea ilegală a centralelor termice de apartament, precum și obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale produse ca urmare a abuzurilor făcute împotriva dreptului de folosință al reclamantei asupra propriei locuințe.

Prin încheierea din 24 ianuarie 2014 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta M.M. privind reexaminarea încheierii de ședință din 25 noiembrie 2013 prin care Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași, reținând neîndeplinirea obligației impuse de instanță, în raport cu prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ. Împotriva încheierii din 24 ianuarie 2014 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta M.M. Ulterior, printr-o cerere distinctă recurenta-reclamantă a formulat o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 82 alin. (3) C. proc.

civ. I. Examinând cauza și încheierea atacată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (5) C. proc. civ. dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termen, prin încheiere dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării. Conform art. 200 alin. (6) C. proc. civ. „cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare se soluționează prin încheiere definitivă (...)". Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc.

civ. sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”. De asemenea, art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că „hotărârile date în apel, fără drept de apel precum și alte hotărâri, în cazurile exprese prevăzute de lege sunt supuse recursului”. Deci, încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare a încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată nu mai poate face obiectul recursului, întrucât are caracter definitiv. II. În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 82 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”. Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: - excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; - excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; - norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței. Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul. Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 82 alin. (3) C. proc.

civ. De asemenea, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 462/2014, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale a căror neconstituționalitate este invocată. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 29 din Legea nr. 7/1992, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 82 alin. (3) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 82 alin. (3) C. proc. civ., ca inadmisibilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 aprilie 2015.