ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 734/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2013 reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare (CET) S.A. Iași, prin administrator A. IAȘI, a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Iași prin Primar și a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 14.218.429,71 RON reprezentând debit neachitat și dobânda legală calculate de la data scadenței și până la data achitării efective a debitului.

Prin sentința civilă nr. 1370/2013 CA din 16.10.2013, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea privind suspendarea judecății cauzei, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași.

Împotriva sentinței civile nr. 1370/2013 CA din 16.10.2013, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat apel reclamanta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE S.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 113 din 19 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă a fost admis apelul formulat de reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare Iași, prin administrator judiciar A. împotriva sentinței nr. 1370/2013/CA din 16 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași, secția II civilă - contencios administrativ și fiscal, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare Iași, prin administrator judiciar A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași prin Primar; a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 10.498.736,95 RON, din care suma de 10.235.877,68 RON reprezentând contravaloare chiriei și suma de 262.857,27 RON reprezentând dobânda legală, fiind păstrată dispoziția din sentință referitoare la respingerea cererii de suspendare.

Prin încheierea din 6 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă a fost respinsă cererea formulată de S.C. Centrala Electrică de Termoficare (CET) S.A. Iași, prin administrator judiciar, vizând îndreptarea erorilor materiale strecurate în decizia nr. 113/19.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Împotriva deciziei nr. 113 din 19 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă au declarat recurs reclamanta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. prin administrator judiciar A. și pârâtul MUNICIPIUL IAȘI prin primar.

Împotriva încheierii din 6 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, a declarat recurs reclamanta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. prin administrator judiciar A..

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 92 din 26 ianuarie 2016 a admis recursurile declarate de reclamanta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE S.A. IAȘI prin lichidator judiciar A. IAȘI împotriva deciziei nr. 113 din 19 mai 2014 și a încheierii din 6 octombrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă și recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL IAȘI prin primar împotriva aceleiași decizii; a casat decizia și încheierea atacate și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

În cadrul rejudecării cauzei în apel, intimatul-pârât Municipiul Iași prin Primar a formulat cerere de suspendare a judecării pricinii ce formează obiectul dosarului de față, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2012

Curtea de Apel Iași, secția Civilă, prin încheierea din 24 iunie 2016 a admis cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2012 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva încheierii de ședință din 24 iunie 2016 Curtea de Apel Iași, secția Civilă, a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE CET IAȘI, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 01.09.2016 la Curtea de Apel Iași.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre Curtea de Apel Iași în vederea continuării judecății.

În susținerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta-reclamantă a arătat că încheierea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Se susține că obiectul dosarului pendinte este o acțiune în pretenții, respectiv obligarea pârâtului la plata chiriei contractuale de la momentul încheierii contractului de locațiune nr. x/2011 și până la data de 31.03.2013. Față de apărările pârâtului, în cauza de față, instanța trebuie să analizeze dacă notificarea nr. x/2012 emisă de Municipiul Iași prin care acesta invocă încetarea contractului de locațiune a produs încetarea contractului.

Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosar nr. x/2012 reclamanta a solicitat instanței de judecată constatarea încetării de drept a contractului de locațiune a bunurilor aflate în patrimoniul CET Iași S.A. și obligarea pârâtului Municipiul Iași la predarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de locațiune, precum și obligarea la daune moratorii.

Recurenta-reclamantă susține nelegalitatea încheierii atacate, în raport de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța având de analizat, în cadrul cererii de suspendare, legătura dintre cauze și modalitatea în care se manifestă în concret această dependență, respectiv care dintre cele două cauze depinde de modalitatea de soluționare a celeilalte.

În realitate, soluția din dosarul pendinte ar putea fi determinantă asupra modalității de soluționare a petitului nr. 1 al cererii de chemare în judecată care formează obiectul dosar nr. x/2012 întrucât data încetării contractului de locațiune ar fi 12.11.2012, data menționată în notificare și nu denunțarea ulterioară din 01.04.2014.

Soluția pronunțată în ceea ce privește cererea de suspendare a vizat numai stadiul în care se aflau cele două dosare, însă nu prezintă relevanță care dintre cele dosare va ajunge la stadiul de soluționare definitivă, ci dependența dintre cele două cauze.

Mai arată recurenta că nici necesitatea administrării unui probatoriu amplu în cauza de față nu era de natură să atragă suspendarea judecării cauzei.

Un alt argument, susține recurenta este reprezentat de faptul că posibilitatea suspendării facultative a judecății trebuia să fie pusă în balanță cu proteguirea drepturilor părților care s-ar păgubi prin întârziere, aspect care nu a fost avut în vedere, fiind de natură să încalce dreptul la un proces într-un termen rezonabil.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților.

La 06.03.2017 intimata Municipiul Iași prin Primar a depus punct de vedere, prin care a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că recursul declarat de recurentă nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului întemeiată pe dispozițiile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., urmează să o respingă, apreciind că în memoriul de recurs formulat de recurenta S.C. Centrala Electrică de Termoficare S.A. se regăsesc critici ce pot fi întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 489 C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din același Cod.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Recurenta a indicat în mod expres motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În speță, criticile vizând încheierea din 24.06.2016 privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât vizează aspecte de nelegalitate a încheierii atacate.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și de susținerile din întâmpinare, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește incidența acestui motiv de recurs, din expunerea argumentelor evocate de recurentă, rezultă că hotărârea pronunțată de către instanța de apel este nelegală, având în vedere faptul că în mod nelegal s-a dispus suspendarea judecății dosarului nr. x/2013 până la soluționarea dosarului nr. x/2012, reținându-se că soluționarea dosarului de față depinde de soluția pronunțată în dosarul sus menționat.

Astfel, se reține că obiectul dosarului de față este reprezentat de acțiunea formulată de reclamanta CET Iași prin care s-a solicitat obligarea intimatei Municipiul Iași prin Primar la plata sumei de 14.218.429,71 RON reprezentând debit neachitat, precum și dobânda legală aferentă în temeiul contractului de locațiune a bunurilor aflate în patrimoniul CET Iași.

Prin sentința civilă nr. 1370 din 16.10.2013 Tribunalul Iași a dispus respingerea cererii de chemare în judecată promovată în cauza de față ca neîntemeiată, iar prin decizia civilă nr. 113 din 19.05.2014 Curtea de Apel Iași a dispus admiterea apelului, cu schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării intimatei-pârâte la plata sumei de 10.49.736,95 RON reprezentând contravaloarea chiriei aferentă contractului de locațiune, precum și la plata dobânzii legale.

În esență, instanța de apel a reținut că limitele în care urmează să fie admisă acțiunea, sunt date de temeiul contractual al acțiunii de față, cât și de faptul notificării încetării acestuia începând cu data de 12.11.2012.

Dosarul nr. x/2012 aflat pe rolul Curții de Apel Iași are ca obiect constatarea încetării de drept a contractului de locațiune și obligarea pârâtei Municipiul Iași la predarea bunurilor ce au făcut obiectul acestui contract și obligarea la plata dobânzii legale calculate de la data de 05.05.2014 și până la data îndeplinirii efective a obligației.

Acțiunea a fost admisă în primă instanță de Tribunalul Iași, constatându-se încetat contractul de locațiune. Apelul promovat de ambele părți a fost respins, în prezent dosarul aflându-se în faza procesuală a recursului.

Înalta Curte, constată că judecata apelului declarat de reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare S.A. Iași împotriva sentinței nr. 1370/2013/CA din 16 octombrie 2013 a fost suspendată la data de 24 iunie 2016, prin încheiere, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatându-se că se impune suspendarea judecării cauzei, având în vedere că circumstanțele încetării contractului de locațiune urmează să fie analizate de ambele instanțe.

Dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează cazul de suspendare legală facultativă, atunci când instanța constată că dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Chestiunea de drept dedusă judecății este reprezentată de interpretarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu privire la susținerile recurentei prin care a arătat că lipsește legătura de dependență dintre cele două cauze.

În mod corect a statuat instanța de apel faptul că încetarea contractului de locațiune reprezintă un aspect analizat de instanțele de judecată atât în dosarul de față, cât și în dosarul nr. x/2012.

Se observă, că, deși în ambele cauze se ridică problema momentului în care a intervenit încetarea contractului dintre părți, perspectiva din care este analizată această problemă este diferită. Astfel, în cauza de față momentul încetării contractului este relevant sub aspectul întinderii obligației de plată pretinse de reclamantă, problema de drept fiind analizată incidental în raport cu obiectul cauzei.

În dosarul în raport de care a fost dispusă măsura suspendării unul din capetele din cererea principală vizează exclusiv constatarea încetării de drept a contractului de locațiune, analiza problemei fiind efectuată direct, probatoriul urmând a fi administrat în vederea stabilirii cu exactitate a momentului în care a intervenit încetarea contractului

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin îndrumările deciziei de casare a reținut că în prezenta cauză se impune să se identifice mijlocul prin care contractul a încetat să își producă efectele.

Având în vedere dispozițiile art. 500 alin. (1) C. proc. civ. care impun obligativitatea pentru instanța care rejudecă fondul să ia în considerare problemele de drept dezlegate de către instanța de casare și constatând că încetarea contractului de locațiune formează primul petit al cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2012, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 416 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și invocat de recurentă, hotărârea atacată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE S.A. Iași prin administrator judiciar A. Iași împotriva încheierii din 24 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, menținând încheierea instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE S.A. Iași prin administrator judiciar A. Iași împotriva încheierii din 24 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2017.