ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1971/2020

Obiectul cauzei Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 03 septembrie 2018, sub nr. dosar x/2018, reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) S.A. Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. INAAP S.R.L., în temeiul dispozițiilor privind răspunderea civilă delictuală, obligarea acesteia la plata sumelor obținute de reclamantă prin titluri executorii, însumând un total de 937.635,79 RON (351.239,33 RON constând în debite; 561.653,96 RON reprezentând penalități, și 24.742,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată) precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, în sumă de 351.239,33 RON, de la data punerii în întârziere prin notificare scrisă (respectiv, data de 29.06.2017) și până la data plății efective a sumelor.

Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 175 din 06 februarie 2019, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) S.A. Iași, în contradictoriu cu pârâta S.C. INAAP S.R.L.

Judecata în apel. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia civilă nr. 664 din 14 noiembrie 2019, a respins apelul formulat de reclamanta Centrala Electrică de Termoficare CET S.A., prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, împotriva sentinței civile nr. 175 din 06 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a păstrat-o.

Judecata în recurs. Procedura de filtru. Împotriva deciziei pronunțate în apel, a formulat recurs reclamanta Centrala Electrică de Termoficare CET S.A., prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL. Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 ianuarie 2020, fiind repartizată, aleatoriu, spre competentă soluționare, Completului de filtru nr.

Conform dovezii aflate la fila x, cererea de recurs formulată în cauză a fost comunicată intimatei-pârâte S.C. INAAP S.R.L. la data de 31 ianuarie 2020, care nu a depus întâmpinare. Constatând finalizată procedura de comunicare, magistratul-asistent raportor a trecut la întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, este formulat în termen legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, completul de filtru urmând să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului și să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de la data de 18 mai 2020, conform dovezilor aflate la filele x; părțile nu au depus punct de vedere la raport. Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă S.C. Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) S.A. Iași, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea, în tot, a hotărârii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor obținute prin titlurile executorii, însumând un total de 937635,79 RON, din care 351.239,33 RON constând în debite; 561.653,96 RON reprezentând penalități de întărziere și 24.742,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal în sumă de 351.239,33 RON, de la data punerii în întârziere prin notificare scrisă (respectiv, data de 29.06.2017) și până la data plății efective a sumelor, pentru următoarele argumente: Ca urmare a relațiilor contractuale stabilite cu Asociațiile de proprietari, recurenta-reclamantă a furnizat energie termică și apă caldă menajeră. Conform acestor contracte legal încheiate, s-a născut în sarcina reclamantei S.C. CET S.A. obligația de a asigura furnizarea energiei termice potrivit prevederilor legale, cât și facturarea consumatorului pentru energia și puterea termică furnizate, cu tariful legal în vigoare la data furnizării, dar și dreptul de a încasa contravaloarea serviciilor prestate. Ținând cont de faptul că reclamanta a fost de bună-credință și a respectat toate obligațiile contractuale fără excepție, respectiv a furnizat energie termică pentru care s-au emis facturi, însă Asociațiile de proprietari nu au înțeles să manifeste aceeași diligentă și probitate contractuală, cumulând restanțe la plata facturilor, s-a recurs la introducerea de acțiuni în instanță pentru recuperarea creanțelor. Ca urmare a acestor demersuri judiciare, au fost obținute sentințe favorabile, instanțele pronunțându-se în sensul obligării Asociațiile de proprietari la plata sumelor reprezentând datoriile acumulate și penalitățile de întârziere potrivit dispozițiilor contractuale. Pe parcursul punerii în executare a titlurilor executorii, s-a constatat de către executorii judecătorești că asociațiile nu au deschise conturi bancare și nici nu dețin bunuri susceptibile de a fi executate silit. Având în vedere că toate încasările și fondurile asociațiilor de locatari/proprietari sunt administrate de S.C. INAAP S.R.L., s-a procedat la notificarea acesteia prin adresa din 28 iunie 2017, confirmată de primire la 29 iunie 2017, prin care s-a solicitat ca, în termen de 10 zile de recepționare, să se vireze sumele restante, sume care însă nu au fost achitate. În atare împrejurări, executările silite demarate de reclamantă s-au blocat, pârâta S.C. INAAP S.R.L continuând să administreze fondurile debitorilor în mod discreționar. Ca atare, a arătat că "în mod greșit, instanța a reținut că între reclamantă și pârâta S.C. INAAP S.R.L nu există un raport juridic de drept substanțial, față de împrejurarea că între administratorul debitorilor din titlurile de creanță, pârâta din prezenta cauză, și reclamanta CET S.A., nu s-a născut nici un raport juridic de drept substanțial, cererea este neîntemeiată." Or, în cauză, a fost făcută dovada săvârșirii faptei ilicite de către pârâtă, faptă materializată printr-o acțiune omisivă - și care crează un raport juridic obligațional între reclamantă și pârâtă de natură a justifica introducerea unei atare cereri. Astfel, între pârâtă și asociațiile de proprietari, au fost încheiate contracte de administrare în virtutea cărora s-au născut anumite obligații în sarcina administratorului, conform art. 36 lit. a) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, care sunt similare cu cele ale Președintelui Asociației, doar că prestarea serviciilor se face în mod profesional, ceea ce înseamnă că cel puțin respectarea atribuțiilor legale reprezintă o obligație de rezultat. Cu toate că reclamanta CET S.A. deține titluri executorii împotriva debitorilor, "titlurile executorii sunt nesocotite de debitori și de administratorul acestora, nu au fost executate de bunăvoie și nu pot fi puse în executare silită." De asemenea, în mod greștit, instanța a reținut că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile legale privind răspunderea civilă delictuală față de împrejurarea că finalitatea urmărită de reclamantă este asigurată prin procedura de punere în executare a hotărârilor judecătorești definitive, titlurile executorii obținute împotriva asociațiilor de proprietari. Or, contrar reținerilor instanței, reclamanta a formulat acțiuni împotriva administratorilor Asociațiilor de Proprietari, pentru validarea popririi sumelor de bani provenite din titlurile executorii, însă cererile au fost respinse pentru lipsa calității procesuale pasive. Prejudiciul încercat de reclamantă, în cuantum de 937.635,79 RON, urmare a neîncasării sumelor de bani de la debitorii administrați de către pârâtă a rămas neacoperit din cauza culpei acesteia din urmă care refuză stingerea obligațiilor asociațiilor în ordinea vechimii lor. Cât privește condiția ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă, acest lucru rezultă din situația restanțelor atașate memoriului de recurs. Prin refuzul pârâtei de a nu plăti sumele care se cuvin reclamantei, "rezultă săvârșirea de către pârâtă a unei fapte cu caracter ilicit, materializată sub forma unei inacțiuni, fapt ce cauzează în mod direct un prejudiciu patrimonial, fiind evidentă existența și a raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu." Vinovăția pârâtei, poate fi apreciată ca îmbrăcând forma intenției, având în vedere că "este deplin conștientă de situația prezentată în cuprinsul acțiunii, aspect dovedit prin notificarea de plată transmisă acesteia". 5. Apărările formulate în cauză La data de 07 octombrie 2020, intimata-pârâtă, prin avocat A., a formulat note scrise în curpinsul cărora a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor atașate. 6. Considerentele Înaltei Curți Examinând admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilității încadrării aspectelor de nelegalitate invocate în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs. În cauză, prin decizia civilă nr. 664 din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins apelul formulat de reclamanta Centrala Electrică de Termoficare CET S.A., prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, împotriva sentinței civile nr. 175 din 06.02.2019, pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a păstrat-o. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta este beneficiara unor titluri executorii reprezentate de hotărâri judecătorești definitive, care îi atestă un drept de creanță împotriva anumitor asociații de proprietari. Cu privire la refuzul administratorului acestor asociații de proprietari de a da curs obligațiilor stabilite prin aceste titlurile executorii și/sau eventualele impedimente întâmpinate de reclamantă în procedura de executare silită, curtea de apel a reținut că nu justifică prezentul demers judiciar, care urmărește, în esență, obținerea unui alt titlu executoriu, distinct de primele, în privința acelorași creanțe, însă în contradictoriu cu administratorul debitoarelor. De asemenea, a mai reținut că împrejurarea că pârâta, în calitate de mandatară a asociațiilor de proprietari, are în administrare încasările asociațiilor de proprietari, nu presupune și că aceasta poate răspunde pentru neîndeplinirea de către asociații a unor obligații, cum este cazul în speță, atăt timp cât între administratorul debitoarelor din titlurile de creanță, pârâta din prezenta cauză, și reclamantă nu s-a născut niciun raport juridic de drept substanțial. În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ci se fac ample referiri la situația de fapt care a generat formularea de către recurenta-reclamantă S.C. Centrala Electrică de Termoficare (CET) S.A. Iași a acțiunii pendinte, care, în opinia sa, conturează existența unui raport juridic de drept substanțial între reclamantă și pârătă și întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale a pârâtei, contrar reținerilor instanței de apel. Considerentul esențial pentru care instanța de apel a apreciat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată a vizat împrejurarea că între părțile litigante nu a existat un raport juridic de drept substanțial în temeiul căruia pârâta să poată fi obligată la plata sumelor de bani menționate în cuprinsul titurilor executorii de care se prevalează reclamanta. Cu toate că prin memoriul de recurs se critică soluția curții de apel din perspectiva în care s-a reținut că între reclamantă și pârâtă nu a existat un raport juridic de drept substanțial, argumentele invocate nu vizează considerentele instanței de apel și, ca atare, nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Astfel, în argumentarea acestei critici, recurenta-reclamantă se rezumă în a susține că "în cauză a fost făcută dovada săvârșirii unei fapte ilicite materializată printr-o acțiune omisivă, și ca atare, se justifică promovarea acțiunii", fără a indica acțiunea omisivă care ar materializa fapta ilicită a pârâtei. De asemenea, afirmă că "între pârâtă și debitorii din titlurile executorii au fost încheiate contracte de administrare în virtutea cărora s-au născut anumite obligații în sarcina administratorului care sunt similare cu cele ale președintelui asociației, doar că prestarea serviciilor se face în mod profesional, ceea ce înseamnă că respectarea atribuțiilor legale reprezintă o obligație de rezultat". Această critică însă nu vizează raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere a apelului reclamantei și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată, partea făcând trimitere la existența unui pretins raport juridic obligațional între pârâtă și debitorii din titlurile executorii, nicidecum între reclamantă și pârâtă, și care, în opinia, sa ar justifica acțiunea. În continuare, în argumentarea aceleiași critici de nelegalitate, recurenta-reclamantă face ample trimiteri la doctrina în materia răspunderii civile delictuale, afirmând că "este justificată acțiunea subscrisei întemeiată pe dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, existența unor texte de lege în C. civ. care să reglementeze răspunderea administratorului neputând exclude de plano un atare demers". Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă afirmație că "există dispoziții în C. civ. care reglementează răspunderea administratorului", astfel cum a procedat recurenta-reclamantă în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței și indicării în mod concret a normelor de drept a căror interpretare este pretins greșită. În continuare, recurenta-reclamantă invocă greșita aplicare a legii din perspectiva reținerii de către instanța de apel a neîndeplinirii tuturor condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei. În argumentarea acestui pretins aspect de nelegalitate, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat critici propriu-zise la adresa soluției instanței de apel, de care pretinde că este nemulțumită, ci s-a rezumat la a arăta că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale din perspectiva în care "prejudiciul este reprezentat de neplata nejustificată a sumei totale de 937.635,79 RON, sumă reflectată în titlurile executorii pe care le deține împotriva Asociațiilor de proprietari debitoare ale căror conturi sunt administrate de către pârâtă". În ceea ce privește condiția ca fapta să fie ilicită, a susținut că "prin refuzul pârâtei de a plăti sumele care se cuvin, deși este singura în măsură să dispună de banii asociațiilor, rezultă săvârșirea de către pârâtă a unei fapte cu caracter ilicit materializată sub forma unei inacțiuni, fiind evidentă existența și a raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.", fără a preciza norma legală care sancționează conduita pretins ilicită a pârâtei și din perspectiva în care hotărârea instanței de apel ar fi una nelegală. Cât privește condiția vinovăției, recurenta-reclamantă a arătat că "în cauză, pârâta este pe deplin conștientă de situația prezentată în cuprinsul acțiunii, aspect dovedit prin notificarea de plată transmisă". Simpla susținere referitoare la întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale nu se poate înscrie în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apte pentru declanșarea controlului judiciar de către instanța de recurs, câtă vreme nu se aduc critici punctuale, de nelegalitate, care să vizeze aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor legale care fundamentează angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei. Cu alte cuvinte, recurenta-reclamantă nu a explicitat în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele avute în vedere de curtea de apel. De altfel, existența unei pretinse culpe, condiție de antrenare a răspunderii civile delictuale, precum și motivul pe care aceasta s-ar întemeia, că "pârâta ar fi pe deplin conștientă de situația prezentată în cuprinsul acțiunii, aspect dovedit prin notificarea de plată transmisă pârâtei", ca și existența unei fapte ilicite reprezentate de "refuzul pârâtei de a plăti sumele menționate în titlurile executorii, deși este singura în măsură să dispună de banii asociațiilor", reprezintă chestiuni de fapt ce implică verificarea lor în baza probatoriului de la dosar, astfel că ceea ce se solicită este realizarea unui control judiciar de temeinicie. Or, în recurs, nu este permis decât un control de legalitate asupra criticilor formulate, în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ., normă imperativă, de ordine publică, neputând face o reevaluare a situației de fapt prin reaprecierea probelor administrate în cauză, cum se tinde prin motivele de recurs. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta S.C. Centrala Electrică de Termoficare (CET) S.A. Iași, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, împotriva deciziei civile nr. 664/2019 din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Cu privire la cererea formulată de intimata-pârâtă S.C. INAAP S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 5000,00 RON, potrivit facturii fiscale seria x nr. x din 05 octombrie 2020, depusă la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că se impune reducerea cheltuielilor de judecată la suma de 1500 RON, întrucât suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este excesivă în raport de criteriile impuse de norma legală. Sub acest aspect, art. 451 alin. (2) C. proc. civ. permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de cate ori constată că acestea sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. În aplicarea acestui text, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei. Înalta Curte, făcând o apreciere a proporționalității, realității și necesității cheltuielilor de judecată în fața instanței de recurs, raportat la pretențiile deduse judecății, la complexitatea cauzei, activitatea prestată de avocat și la împrejurarea că pricina a fost soluționată în completul de filtru, fără citarea părților, constată că se impune reducerea acestora. În acest sens, Înalta Curte va admite, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată și o va obliga pe pe recurenta-reclamantă S.C. Centrala Electrică de Termoficare (CET) S.A. Iași, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, la plata către intimata SC. INAAP S.R.L., a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,