ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1781/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția II civilă-contencios administrativ și fiscal, la 10.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) Iași S.A., prin lichidator judiciar A.., constatarea nulității absolute a actelor juridice civile reprezentate de Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 133/01.04.2002; Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 136/29.04.2002; Actul constitutiv al C.E.T. Iași nr. 2114/05.06.2002 precum și a actului juridic subsecvent reprezentat de încheierea judecătorului delegat nr. 606/26.06.2002 emisă de O.N.R.C; Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 211/24.06.2002; Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 272/22.07.2002.

Prin încheierea de ședință din 02 iulie 2020, instanța a admis excepția de necompetență funcțională a completului de contencios administrativ cu privire la capătul 3 al cererii de chemare în judecată (constatarea nulității actului constitutiv al C.E.T. S.A., precum și a actului juridic subsecvent, respectiv încheierea judecătorului delegat nr. 606/26.06.2002 emisă de O.N.R.C.) și a dispus disjungerea acestui capăt al cererii, precum și a cererii reconvenționale formulate și formarea unui nou dosar, cu înregistrarea acestuia la un complet civil specializat.

Prin aceeași încheiere a fost respinsă excepția de necompetență funcțională a secției de contencios administrativ în ceea ce privește cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a celor patru hotărâri ale Consiliului Local, Tribunalul Iași apreciind că, raportat la obiectul acestora, este vorba despre acte administrative emise în regim de putere publică, neputându-se pune problema unui interes privat.

La același termen s-a pus în discuție și s-a dispus, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză a Consiliului Local al Municipiului Iași, ca pârât, în calitate de emitent al actelor a căror anulare s-a solicitat, reprezentantul reclamantului fiind de acord cu introducerea acestei autorități publice în cauză, în calitate de pârât. Reprezentantul pârâtei s-a opus, justificat de necesitatea respectării principiului disponibilității.

Prin sentința nr. 957/2020/ca din 08 octombrie 2020 Tribunalului Iași, secția II civilă-contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității acțiunii invocată de către pârâtă prin întâmpinare și a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta Centrala Electrică de Termoficare Iași (C.E.T.) S.A. și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași, privind constatarea nulității absolute a actelor juridice civile reprezentate de Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 133/1.04.2002; nr. 136/29.04.2002; nr. 211/24.06.2002; nr. 272/22.07.2002.

Împotriva încheierii de ședință din 02 iulie 2020 și a sentinței nr. 957/2020/ca din 08 octombrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2019, a promovat recurs reclamantul MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 238 din 26 februarie 2021, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR împotriva încheierii din 02.07.2020 a Tribunalului Iași și a admis recursul declarat împotriva sentinței nr. 957/2020/ca a Tribunalului Iași, pe care a casat-o în parte, respingând excepția tardivității în privința Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 133/2002, nr. 136/2002, respectiv nr. 211/2002 și a trimis cauza spre rejudecare în privința acestor hotărâri de consiliu local.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția II civilă-contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2019*.

Prin sentința nr. 469/2022/ca din 08 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalului Iași, secția II civilă-contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR, a admis excepția lipsei de interes a reclamantului MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR și a respins ca lipsită de interes acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Centrala Electrică de Termoficare Iași (C.E.T.) S.A., prin lichidator judiciar A..

Împotriva sentinței nr. 469/2022/ca a promovat recurs reclamantul UAT MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 696/2022 din 26 octombrie 2022 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de recurentul UAT MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR împotriva sentinței nr. 469/2022/ca, pe care a casat-o în integralitate și a reținut cauza pentru rejudecare.

Prin Decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2023 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în opinie majoritară, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Centrala Electrică de Termoficare Iași (C.E.T.) S.A., prin lichidator judiciar A.., a admis excepția lipsei de interes procesual și a respins ca lipsită de interes procesual cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul UAT MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR, iar, cu opinie separată, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes procesual invocată de pârâtă și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul UAT MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu intervenientul forțat Consiliul Local al Municipiului Iași și pârâta societatea Centrala Electrică de Termoficare Iași (C.E.T.) S.A., prin lichidator judiciar A..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la 10.02.2023, UAT MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei nr. 18/11.01.2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, susținând că prin aceasta s-a încălcat puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2019

Ulterior, la 13.03.2023, anterior primului termen de judecată stabilit în cauză, cererea de revizuire a fost completată de către revizuent, acesta înțelegând să invoce alte două împrejurări care, în opinia sa, impuneau revizuirea deciziei.

Astfel, revizuentul a susținut că prin decizia nr. 18/11.01.2023 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a încălcat și puterea de lucru judecat a deciziei nr. 238/26.02.2021, pronunțate în primul ciclu procesual parcurs de dosarul nr. x/2019, întrucât, în mod nelegal, la pronunțarea deciziei instanța a ignorat dispoziția cu caracter obligatoriu cuprinsă în decizia de trimitere spre rejudecare din 26.02.2021, aceea de a analiza pe fond cauza, respingând acțiunea în urma admiterii unei excepții.

Tot prin cererea completatoare, revizuentul a susținut incidența în cauză a motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arătând că prin decizia nr. 18/11.01.2023, instanța nu s-a pronunțat asupra ceea ce s-a cerut, ignorând solicitarea expresă pe care a formulat-o prin cererea de recurs, de respectare a considerentelor obligatorii ale deciziei nr. 238/26.02.2021.

Prin încheierea de ședință din 20 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în urma analizării competenței de soluționare a cererii de revizuire formulate, astfel cum aceasta a fost completată, în raport de fiecare motiv de revizuire avansat și, în ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de fiecare contrarietate invocată, a admis excepția necompetenței materiale, respectiv funcționale a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal și a declinat spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă cererea de revizuire vizând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - contrarietate între decizia nr. 18/11.01.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Iași și decizia nr. 4987/20.11.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Înalta Curte de Casație si Justiție, secția a II-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 03.05.2023, sub nr. x/2023 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 5.

În motivarea cererii de revizuire, după o amplă prezentare a parcursului litigios, în esență, revizuentul susține că Decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal este potrivnică Deciziei nr. 4987 din 20 noiembrie 2018, pronunțate în dosarul nr. x/2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, întrucât prin hotărârea a cărei revizuire o solicită s-a ignorat efectul puterii de lucru judecat, prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2015 fiind recunoscut dreptul de proprietate publică a bunurilor ce asigură funcționarea sistemului centralizat de termoficare la nivelul Municipiului Iași.

Consideră revizuentul că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de revizuire întrucât hotărârile potrivnice au fost pronunțate în dosare diferite, fiind îndeplinită și condiția triplei identități de elemente, respectiv identitate de părți (Municipiul Iași - prin Primar și C.E.T. S.A., figurând ca părți în litigiile enumerate), identitate de obiect (constatarea dreptului de proprietate publică) și identitate de cauză (situația de fapt calificată juridic fiind aceeași în toate litigiile).

Pe cale de consecință, susține autorul căii de atac că pronunțarea hotărârii de respingere a acțiunii în dosarul nr. x/2019 s-a realizat cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2015, solicitând, în încheiere, admiterea acesteia cu consecința anulării Deciziei nr. 18/11.01.2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași în soluționarea dosarului nr. x/2019

Intimata Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) Iași S.A., prin lichidator judiciar A.., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu consecința menținerii deciziei atacate ca fiind legală.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.".

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat.

Efectul negativ al autorității de lucru judecat este consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.".

În schimb, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.".

În timp ce efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, efectul pozitiv implică existența unei chestiuni litigioase definitiv tranșate între aceleași părți, ce nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior.

În consecință, cerința identității de părți este comună ambelor aspecte ale autorității de lucru judecat.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.".

De altfel, prin Decizia nr. 18/17.02.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, "principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare." (paragraful 95).

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) să existe două hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul litigiului; b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, existând, așadar, între ele tripla identitate de elemente specifică autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză; c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, pentru că altfel, dacă instanța a luat în dezbatere această excepție și a respins-o, ea nu mai poate fi reiterată în revizuire, la aceasta opunându-se însăși puterea de lucru judecat a rezolvării date excepției procesuale respective; d) revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât instanța de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității celor două hotărâri potrivnice, ci doar constată dacă ultima a nesocotit puterea de lucru judecat a celei pronunțate mai întâi și pe acest temei menține prima hotărâre, anulând-o pe cea de-a doua.

Dintre aceste cerințe, două sunt de interes pentru speța dedusă judecății: să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză) și cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a excepției autorității de lucru judecat.

În ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire (evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești), notează instanța supremă că identitatea de părți presupune participarea în ambele procese a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal, prin obiectul cererii de chemare în judecată se înțelege pretenția formulată, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii, iar prin cauza cererii de chemare în judecată se înțelege fundamentul juridic al acesteia, temeiul juridic.

Pornind de la aceste considerații teoretice, se constată că autorul prezentului demers judiciar invocă faptul că, deși Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin Decizia nr. 4987 din 20 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015 ar fi stabilit în mod definitiv apartenența la domeniul public al bunurilor C.E.T. I și C.E.T. II, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a infirmat această ipoteză.

Verificând actele dosarului, se constată că prin Decizia nr. 4987 din 20 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) S.A. Iași, prin lichidator judiciar A.., împotriva deciziei nr. 229/20.03.2017, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

La originea litigiului ce a făcut obiectul acestui dosar s-a aflat cererea de chemare în judecată formulată de C.E.T. Iași S.A. în contradictoriu cu Municipiul Iași, reclamantul solicitând obligarea pârâtului la plata contravalorii investițiilor efectuate asupra bunurilor (rețea termică apă fierbinte, rețele termice de abur, puncte termice) predate către Municipiul Iași prin Protocolul de predare-primire înregistrat în evidențele C.E.T. Iași S.A. sub nr. x/08.02.2012 și în evidențele Municipiului Iași sub nr. x/23.02.2012, încheiat între C.E.T. S.A. și Municipiul Iași, precum și dobânda legală calculată de la data încheierii protocolului și până la data achitării efective a debitului, fundamentul juridic al cererii fiind reprezentat, pe de o parte, de dispozițiile art. 1345 C. civ. ce reglementează instituția îmbogățirii fără justă cauză, iar, pe de altă parte, de Contractul de concesiune nr. x/20.07.2007, Protocolul de predare-primire nr. 16491/23.02.2019, Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 72/25.02.2011, respectiv nr. 274/11.08.2011.

Prin decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în opinie majoritară a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Centrala Electrică de Termoficare Iași (C.E.T.) S.A., prin lichidator judiciar A.., a admis excepția lipsei de interes procesual și a respins ca lipsită de interes procesual cererea de chemare în judecată, iar, cu opinie separată, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes procesual și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul UAT MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu intervenientul forțat Consiliul Local al Municipiului Iași și pârâta societatea Centrala Electrică de Termoficare Iași (C.E.T.) S.A., prin lichidator judiciar A..

Obiectul acțiunii acestui dosar l-a reprezentat cererea de chemare în judecată formulată de UAT MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR în contradictoriu cu Centrala Electrică de Termoficare Iași (C.E.T.) S.A. prin care a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 133/2022, nr. 136/2002 și nr. 211/2002 (prin care s-a dispus înființarea societății C.E.T. S.A. și s-a aprobat Protocolul de predare-primire încheiat în 29.04.2002 cu societatea Termoelectrica S.A., înregistrat sub nr. x/09.05.2002), bunurile pretinse de reclamant fiind reprezentate de termocentralele ce au aparținut societății Termoelectrica S.A., aduse ca aport la capitalul social al C.E.T. S.A. Iași, fundamentul juridic al cererii fiind reprezentat de dispozițiile Legii nr. 213/2018, a H.G. nr. 104/2002, a Actului constitutiv al societății C.E.T. S.A., a Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 133/2002, respectiv nr. 136/2002.

Se constată, așadar, că deși există identitate de părți, dosarele nr. x/2015 și y/2019 nu au același obiect și nici aceeași cauză, ele vizând cereri diferite, întemeiate pe dispoziții legale diferite: în susținerea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, reclamanta C.E.T. S.A. a făcut aplicarea art. 1345 C. civ. (ce reglementează instituția îmbogățirii fără justă cauză) solicitând restituirea, prin echivalent, a investițiilor efectuate asupra bunurilor date în folosință de Municipiul Iași, în timp ce în susținerea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, reclamantul Municipiul Iași a solicitat să se constate nulitatea hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Iași prin care s-a hotărât înființarea societății C.E.T. S.A., s-a aprobat capitalul social al acesteia și Protocolul de predare - primire din anul 2002 având ca obiect centralele de termoficare C.E.T I și C.E.T. II.

Prin urmare, se impune a se reține că, în cauză, nu este îndeplinită condiția privind hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), pentru a exista autoritate de lucru judecat.

Cât privește cea de-a doua condiție - dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a excepției puterii de lucru judecat - notează instanța că aceasta vizează neinvocarea excepției în al doilea proces sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Analizând decizia a cărei anulare se cere prin promovarea prezentei revizuiri, se constată că revizuentul, prin demersul judiciar, a invocat caracterul definitiv al dezlegării date de instanța supremă prin decizia nr. 4987 din 20 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, ceea ce echivalează cu invocarea puterii de lucru judecat a considerentelor deciziei anterioare.

Așa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuție nu este suficientă invocarea excepției (efectul pozitiv al puterii de lucru judecat), ci trebuie ca instanța în fața căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze.

Or, Înalta Curte constată că în fața instanței a fost invocată puterea lucrului judecat, Curtea de Apel Iași analizând susținerea, în următorii termeni:

"În acest context, demersul judiciar de contestare doar a actelor de aportare propriu-zisă (HCL nr. 133/2002 și HCL nr. 136/2002, astfel cum au fost indicate de către reclamant și avute în vedere prin deciziile nr. 649/2019 (dosar nr. x/2012) și nr. 4987/2018 (dosar nr. x/2015) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție ca acte care au stat la baza constituirii aportului în natură la capitatul social a societății CET SA) nu mai poate conduce la finalitatea urmărită de reclamant, respectiv cea de invalidare/desființare a transferului de proprietate asupra centralelor electrice de termoficare din patrimoniul unității administrativ teritoriale în cel al pârâtei, transfer ce ar fi avut loc la momentul constituirii societății, așa cum au statuat instanțele de judecată în cadrul litigiilor precedente.".

Prin urmare, se reține că nu este îndeplinită nici condiția ca în al doilea proces să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, aceasta să nu se fi discutat.

Din modul de redactare a cererii de revizuire, se constată că revizuentul încearcă, în realitate, reluarea judecății cauzei ce a format obiectul dosarului x/2019, prevalându-se de calea de atac formulată deși prin intermediul acesteia nu se pot exprima simple nemulțumiri în legătură cu modul de soluționare a cauzei, soluția putând fi analizată doar prin prisma motivelor de revizuire expres reglementate de către legiuitor.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificația unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ținând cont și de prevederile art. 513 alin. (3) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul UAT MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 18 din 11 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul UAT MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 18 din 11 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2023.