ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1720/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 3 septembrie 2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta S.C. CET S.A. Iași - prin lichidator judiciar A. SPRL, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor obținute prin titluri executorii însumând un total de 908.135,79 RON, din care 322.940,40 RON debite, 573.553,93 RON penalități și 11.641,46 RON cheltuieli de judecată. A solicitat reclamanta și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale până la data plății și înființarea popririi asigurătorii pe conturile acesteia.

Prin sentința civilă nr. 210/2019 din 12 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. CET S.A. Iași prin lichidator judiciar A. SPRL Iași, pentru lipsa calității procesual pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. CET S.A. Iași prin lichidator judiciar A. SPRL Iași.

Prin decizia nr. 693/2019 din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta S.C. CET IAȘI S.A. - prin lichidator judiciar A. Iași SPRL împotriva sentinței civile nr. 210/2019 din 12 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. CET IAȘI S.A. - prin lichidator judiciar A. Iași SPRL și, în temeiul art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta face o amplă prezentare a situației de fapt, apreciind încălcarea de către instanțe a dispozițiilor legale prevăzute de 22 alin. (2) C. proc. civ. prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

În acest context, recurenta consideră că în mod greșit au reținut instanțele de judecată faptul că prioritar analizei pe fond a cauzei ar trebui stabilită calitatea procesuală pasivă a pârâtei, prin dovedirea de către reclamantă a calității de administrator al asociațiilor de proprietari, câtă vreme, existența raporturilor juridice dintre pârâtă și asociațiile de proprietari reprezintă o chestiune ce ține de fondul cauzei. Aspectele relative la modalitatea în care sunt administrate asociațiile de proprietari care datorează bani recurentei, vinovăția sau lipsa de vinovăție în acțiunile privitoare la gestionarea fondurilor acestora sunt chestiuni care vizează soluționarea fondului cauzei.

Astfel, deși reclamanta a solicitat instanțelor, ca în virtutea rolului activ și al prerogativelor pe care legea le conferă acestora, să pună în vedere pârâtei S.C. B. S.R.L. să depună la dosarul cauzei contractele de administrare pe care le are încheiate cu asociațiile de proprietari și care se află în posesia sa, instanțele au respins această solicitare, pentru ca în final să pronunțe o soluție de respingere a cererii pentru lipsa dovezii calității pârâtei de administrator al debitorilor reclamantei.

Potrivit reglementărilor în materie și a principiilor ce guvernează procesul civil, o acțiune nu poate fi respinsă ca nedovedită, atâta timp cât instanța are la dispoziție mijloacele legale pentru aflarea adevărului, având posibilitatea de a ordona probe chiar și din oficiu, acest principiu fiind un deziderat al oricărei proceduri judiciare într-un stat de drept.

Simpla împrejurare că pârâta S.C. B. S.R.L. susține că nu este în posesia contractelor de administrare nu poate fi acceptată fără rezerve de către instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât, existența raporturilor va fi stabilită cu ocazia efectuării unei expertizei contabile, prin care expertul urma să verifice în evidențele pârâtei dacă aceasta are sau a avut relații contractuale cu asociațiile indicate de recurentă.

Soluția de respingere a acțiunii pe cale de excepție, întrucât nu s-ar fi dovedit calitatea procesuală pasivă a pârâtului chemat în judecată ar fi cu atât mai mult una injustă, în condițiile în care, potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească prin care se statuează asupra unei excepții procesuale are autoritate de lucru judecat. Or, este injust și inechitabil a se pronunța o hotărâre care să se bucure de autoritate de lucru judecat prin care să se statueze lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, hotărâre care să pună pârâta la adăpost și să producă efecte și în situația în care reclamanta ar intra în posesia contractelor încheiate între pârâtă și asociațiile de proprietari.

Prin întâmpinarea depusă la 10 februarie 2020, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat, în principal respingerea recursului ca inadmisibil, față de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și în raport cu mențiunea dispozitivului deciziei atacate, în sensul că decizia este definitivă. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea hotărârii instanței de apel ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON, conform chitanței aflate la dosar recurs. Totodată, invocă și tardivitatea declarării recursului, sens în care solicită respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 2 martie 2020, recurenta solicită înlăturarea susținerilor acesteia ca nefondate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat în cauză.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 9 aprilie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 14 aprilie 2020, părțile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea din 2 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. IAȘI - prin lichidator judiciar A. IAȘI SPRL împotriva deciziei civile nr. 693/2019 din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă și a acordat termen la data de 24 septembrie 2020, cu citarea părților.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. IAȘI - prin lichidator judiciar A. Iași SPRL este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cu toate că recurenta nu a indicat explicit motivul de casare reclamat, se poate reține, din aprecierile sale referitoare la faptul că instanța de apel, în mod greșit, a considerat ca motiv de respingere a apelului, omisiunea reclamantei de a administra dovezi din care să reiasă identitatea dintre pârâtă și persoana care îndeplinește funcția de administrator al unor Asociații de proprietari, (sens în care a mai considerat, la fel ca prima instanță, că nu se mai impune verificarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale invocate prin cererea de chemare în judecată), că ceea ce se invocă în recurs este încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Aceste critici sunt fondate, urmând a fi admise.

Potrivit art. 1357 alin. (1) din Noul C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

În dovedirea raportului de cauzalitate dintre acțiunea reclamată ca având caracter ilicit și prejudiciu se impune un nivel al certitudinii acestei condiții, subscrisă noțiunii de răspundere civilă delictuală, fără ca această abordare să deturneze însăși relația cauză-efect invocată de recurentă, cu trimitere la domeniul activității intimatei.

Atât prima instanță cât și ulterior instanța de apel au reținut că reclamanta nu a dovedit existența unui raport juridic obligațional în care pârâta să aibă calitatea de debitor, așa încât, cererea de chemare în judecată trebuie respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.

Această soluție are în vedere însă fapta ilicită, pretinsă de reclamantă, care are valoarea unei condiții cauzale care determină prejudiciul reclamat în cauză, iar pentru a cerceta răspunderea civilă delictuală, de natură specială, a unei societăți despre care s-a susținut că se ocupă cu administrarea fondurilor bănești aparținând unor Asociații de proprietari ar fi fost necesară unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ori calificarea amintitei excepții ca fiind o apărare de fond.

Sarcina probei revine celui care are calitate procesuală activă în manifestarea dreptului la acțiune, potrivit art. 243 din Noul C. proc. civ., iar în cazul răspunderii civile delictuale, aceasta înseamnă că sarcina probei revine victimei prejudiciului, în privința existenței și întinderii acestuia.

Cu toate acestea, instanța de apel și-a însușit argumentația primei instanțe, care nu a încuviințat probatoriul solicitat de către reclamantă, argumentație potrivit căreia, în lipsa unor dovezi concludente cu privire la calitatea de debitor a pârâtei, acțiunea trebuie respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.

Procedând astfel, instanțele au afectat raportul de cauzalitate și, prin acesta, celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, răspundere invocată de către recurentă.

Față de cele expuse, având în vedere și dispozițiile legale invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 496 din C. proc. civ. va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. IAȘI - prin lichidator judiciar A. IAȘI SPRL împotriva deciziei civile nr. 693/2019 din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. IAȘI - prin lichidator judiciar A. IAȘI SPRL împotriva deciziei civile nr. 693/2019 din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L..

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.