ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 860/2019

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, la data de 18.09.2015, reclamantul Municipiul Iași a chemat în judecată pe pârâtul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare cu nr. x/03.03.2015, cu privire la Contractul de execuție lucrări nr. x/13.08.2013, încheiat cu Asocierea dintre S.C. A. S.A. și S.C. B. S.R.L., din cadrul proiectului cu titlul "Sistem de management de trafic în municipiul Iași, cod SMIS 39823", precum și a Deciziei nr. 117/22.05.2015 privind soluționarea contestației formulate de către Municipiul Iași, față de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare cu nr. x/03.03.2015.

Prin Sentința nr. 10 din data de 25 ianuarie 2016 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Iași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.

Împotriva Sentinței nr. 10 din data de 25 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire reclamantul Municipiul Iași, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11.03.2016 sub nr. x/2016, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 105 din data de 31 mai 2016, în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de Municipiul Iași, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, împotriva Sentinței nr. 10/2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată la data de 25.01.2016, în Dosarul nr. x/2015, reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile cererii de revizuire.

Împotriva Sentinței nr. 105 din data de 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuentul Municipiul Iași invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a apreciat că, înscrisul pe care Municipiul Iași și-a întemeiat cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile statuate prin art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., respectiv că adresa emisă de Direcția Națională Anticorupție la data de 12.02.2016 se constituie doar într-o opinie a acestei instituții care face referire la aspecte ce nu au legătură cu obiectul cauzei.

Referitor la considerentele instanței de fond solicită să se aibă în vedere că revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire nu doar pe un singur înscris, așa cum a reținut instanța de fond, ci pe două înscrisuri constatatoare emise de către Direcția Națională Anticorupție prin care se atestă atât legalitatea procedurii de achiziție organizată de către Municipiul Iași pentru atribuirea Contractului de lucrări în cadrul proiectului "Sistem de management de trafic în Municipiul Iași - SMIS 39823" finanțat din fonduri europene, urmare verificărilor efectuate de DNA, precum și legalitatea încheierii contractului de lucrări, în condițiile în care, în prealabil, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice sancționase Municipiul Iași reținând, în esență, că Autoritatea contractantă a produs un prejudiciu finanțării proiectului prin aceea că a recurs la o practică administrativă nelegală în cadrul procedurii de achiziție prin introducerea unor cerințe cu privire la experți cheie, având drept consecință crearea unor avantaje necuvenite pentru ofertantul câștigător.

În baza celor 2 înscrisuri constatatoare emise de DNA, intimatul-pârât a deblocat plățile în cadrul proiectului rambursând Municipiului Iași toate cheltuielile eligibile finanțate din fonduri de la bugetul Uniunii Europene, plăți suspendate la data la care DNA a început verificările documentelor de achiziție și contractului de lucrări aferente proiectului. Drept urmare, valoarea probatorie a unor înscrisuri emise de către DNA nu poate opera selectiv și nu poate produce efecte diametral opuse în legătură cu producerea unui prejudiciu în cadrul unei finanțări din bugetul Uniunii Europene, în condițiile în care au produs efecte juridice certe.

În ceea ce privește prejudiciul, dispozițiile art. 19 din C. proc. pen. statuează că acțiunea civilă exercitată în cursul procesului penal are ca obiect repararea prejudiciului material sau moral produs prin săvârșirea infracțiunii.

În consecință, săvârșirea unei infracțiuni este imperativ necesar să dea naștere, dacă este cazul, unui singur prejudiciu ce se cauzează bugetului unei autorități sau al Comisiei Europene, în funcție de care se vor genera toate consecințele răspunderii atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.

În soluționarea acțiunii civile în procesul penal, organele de cercetare penală și, deopotrivă instanța penală este ținută și de respectarea principiului reparației integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce presupune atât repararea pagubei efectiv încercată, cât și acoperirea folosului material, a unui câștig de care partea civilă a fost lipsită.

Pentru aceste considerente, valoarea probatorie a unor înscrisuri emise de către DNA nu poate opera selectiv și nu poate produce efecte diametral opuse în legătură cu producerea unui prejudiciu în cadrul unei finanțări din bugetul Uniunii Europene, și, mai mult decât atât, efectele acestor înscrisuri nu pot fi gestionate în mod diferit, prin alternanță, de către aceeași autoritate de management, în speță intimata-pârâtă.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care, în principal solicită anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.

8.1. Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Prin cererea de recurs, recurentul arată că Sentința nr. 105/2016 a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii deoarece, în mod greșit instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile statuate de art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, expunerea motivelor formulate de către recurentul-revizuent se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge excepția nulității recursului.

8.2. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Reclamantul UAT Municipiul Iași a înaintat către Curtea de Apel Iași o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora: "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților."

Instanța de fond a respins cererea de revizuire reținând că, potrivit textului de lege citat, pentru admisibilitatea cererii de revizuire trebuie întrunite mai multe condiții: descoperirea după data hotărârii a unor înscrisuri; înscrisurile să fi existat la data hotărârii; ele să fie doveditoare, adică, dacă ar fi fost cunoscute de instanță, cu ocazia judecării pricinii, ar fi putut duce la o altă concluzie; înscrisurile să fi fost fie reținute de partea potrivnică, fie să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În considerentele sentinței s-a reținut că, adresa DNA depusă de revizuent nu îndeplinește niciuna dintre aceste condiții deoarece este emisă după data pronunțării instanței de fond, la solicitarea reclamantului-revizuent, iar conținutul său nu este anterior pronunțării sentinței primei instanțe.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport de motivul de revizuire invocat și conținutul înscrisurilor indicate.

Recurentul arată că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de revizuire considerând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ. și nu a avut în vedere că cererea de revizuire se întemeiază pe două înscrisuri, nu doar pe cel analizat.

Înalta Curte constată că inițial, cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, s-a întemeiat pe: adresa DNA înregistrată sub nr. x/23.10.2015, adresa DNA înregistrată sub nr. x/05.02.2016 și adresa DNA înregistrată sub nr. x/17.02.2016.

Prin adresa înregistrată sub nr. x/23.10.2015 Direcția Națională Anticorupție a solicitat Primăriei Municipiului Iași să-i pună la dispoziție documentele aferente proiectelor: SMIS 20468 - Dezvoltare rețea rutieră în zona culturală, istorică și turistică a Municipiului Iași; SMIS 21006 - Dezvoltarea Axei de Transport Est-Vest în Municipiul Iași - Pasajul Mihai Eminescu; SMIS 23941 - Centrul Tehnologic Regional; SMIS 39823 - Sistem de management de trafic în Municipiul Iași.

Prin adresa înregistrată sub nr. x/05.02.2016 Direcția Națională Anticorupție a transmis Primăriei Municipiului Iași că pentru a formula un răspuns fundamentat la solicitarea acesteia trebuie să se comunice sursele de finanțare aferente proiectului "Sistem de Management în Municipiul Iași (buget U.E., buget de stat, buget local - inclusiv credite, cu precizarea procentuală a cuantumului, raportat la suma totală.

Prin adresa înregistrată sub nr. x/17.02.2016 Direcția Națională Anticorupție a răspuns Primăriei Municipiului Iași la cererea privitoare la eventuala cercetare a unor infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene în Dosarul nr. x/2015.

Din conținutul acestor adrese rezultă că reclamanta Primăria Municipiului Iași a purtat corespondență cu Direcția Națională Anticorupție cu privire la eventuala cercetare a unor infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene și, în mod corect, prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ. referitoare la admisibilitatea cererii de revizuire.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că înscrisurile pe care recurentul-revizuent își întemeiază cererea de revizuire nu îndeplinesc condițiile impuse de dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ. deoarece:

- într-adevăr, Adresa nr. x/23.10.2015 a existat la data pronunțării Sentinței nr. 10/25.01.2016, însă în cazul în care instanța de fond nu a avut-o în vedere, partea interesată avea posibilitatea exercitării căii de atac a recursului; hotărârea atacată a rămas definitivă prin nerecurare; celelalte două Adrese nr. x/05.02.2016 și nr. y/17.02.2016 nu au existat în momentul judecării procesului finalizat prin hotărârea atacată, ci au fost întocmite la cererea expresă a reclamantului;

- reclamantul nu a fost împiedicat în vreun fel de către pârât în a-și pregăti apărarea și a depune în fața instanței înscrisurile de care a înțeles să se folosească, situația juridică constatată de cele două adrese existând și anterior emiterii lor la solicitarea reclamantei;

- înscrisurile invocate nu au fost reținute de partea potrivnică, ci au fost întocmite la cererea expresă a reclamantului, neavând caracterul unor înscrisuri imposibil de prezentat în timpul soluționării cauzei de către instanța de fond.

Aceleași aspecte rezultă și din adresa înregistrată sub nr. x/18.03.2016, prin care Direcția Națională Anticorupție a răspuns Primăriei Municipiului Iași, la Cererea nr. x/11.03.2016 privitoare la eventuala cercetare a unor infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, în Dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte constată că această adresă a fost depusă la dosar de către revizuentul Municipiul Iași la data de 20.04.2016, ulterior înregistrării cererii de revizuire (11.03.2016) și în mod corect instanța de fond nu a avut-o în vedere la soluționarea cauzei, deoarece nu îndeplinește condițiile legale.

Totodată, nu poate avea nici valoare probantă a lipsei existenței unui prejudiciu în ceea ce privesc cheltuielile efectuate din fonduri europene atât timp cât reclamantul nu s-a folosit de calea recursului prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Cu privire la verificarea producerii unui prejudiciului din punct de vedere al existenței sau inexistenței unei infracțiuni, Înalta Curte constată că în speța de față cererea de chemare în judecată a fost analizată de către instanța de fond în raport de dispozițiile normei speciale - O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, iar constatarea încălcării acestor dispoziții se poate realiza indiferent de constatările făcute de Direcția Națională Anticorupție. Fiind vorba despre două concepte diferite (fraudă și neregulă), cu implicații diferite, răspunderea penală nu poate înlătura răspunderea administrativă, sub aspectul existenței ori nu a unor nereguli care să atragă stabilirea unor corecții financiare.

De asemenea, Înalta Curte constată că atât revizuentul-reclamant, cât și intimatul-pârât au arătat că inițial, plățile de proiect au fost suspendate, iar ulterior, urmare a finalizării cercetărilor DNA, acestea au fost reluate, însă aceste aspecte nu pot fi analizate în cadrul cererii de revizuire deoarece, motivul de revizuire invocat, conceput de legiuitor ca un ultim remediu menit să asigure preeminența dreptului, trebuie analizat în contextul reglementării acestei căi extraordinare de atac, care exclude posibilitatea transformării unei căi de atac de retractare într-un veritabil recurs.

Or, prin cererea dedusă judecății, revizuentul își declară nemulțumirea față de modul în care instanța de fond s-a pronunțat asupra cauzei, urmărind ca pe calea revizuirii să se procedeze la o nouă judecată a fondului.

În consecință, se reține că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Iași, împotriva Sentinței nr. 105 din 31 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2019.

GGC - NN