ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3382/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3382/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Procedura în fața primei instanțe
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR, anularea Notei de neconformitate nr. x din 24.05.2013, cu privire la Contractul de lucrări nr. x din 22.10.2011, încheiat cu SC A. SA, lider al asocierii B. SA și SC C. SRL Tulcea, din cadrul Contractului de finanțare nr. x din 16.10.2010 - cu titlul "Centrul Tehnologic Regional Iași", cod SMIS, precum și a Deciziei nr. 211 din 10.07.2015 privind soluționarea contestației formulate de către Municipiul Iași.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 39 din 1 martie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Iași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR.
Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinței nr. 39 din 1 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Municipiul Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II. Analiza cererii de recurs
Motivele de fapt și de drept relevante
Recursul reclamantei reia susținerile din faza de cercetare în fond a cauzei, respectiv aspecte legate de elementul imprevizibil sunt aspecte tehnice privind terenul de fundare, care conform studiului geotehnic inițial din anul 2010, stabilise faptul că, terenul omogen se regăsea la o adâncime de 1.7 m, conform celor 3 foraje executate la distantele prevăzute de normativele în vigoare privind întocmirea studiului geotehnic, iar în momentul începerii lucrărilor, prin efectuarea șanțurilor de control, executate la distanțe mult mal mici fată de cele 3 foraje executate, s-a constatat o altă situație privind situarea terenului de fundare omogen, situație care nu a fost identificată cu ocazia întocmirii studiului geotehnic inițial (2010).
Concluzionând pe cele arătate mai sus, se constată faptul că, ne regăsim în situația arătată de către ANRMAP/ANAP în cadrul punctului său de vedere privind evenimentul imprevizibil, iar procedura aleasă respectă legislația achizițiilor publice.
Fără a intra într-o analiză de detaliu a aspectelor tehnice ce au condus la necesitatea lucrărilor suplimentare, din chiar susținerile recurentei rezultă fără putință de tăgadă modul eronat în care s-a efectuat Stadiul Geotehnic pentru zona în analiză. Astfel, caracteristicile subsolului au fost analizate prin foraje executate la cca 150 m distanță".
De asemenea, în raport de nivelul apei subterane de 4,40 - 4,70 din suprafața înscrisă în Studiu, apar nejustificate propunerile din Dispoziția de șantier nr. x din 23.04.2002 care impunea o săpătură suplimentară:
- pentru corpurile B, C se va săpa suplimentar încă 3 m, respectiv, de la 1.9 m la 4.9 m;
- pentru corpul A se va săpa 2.4 m, respectiv, de la 4,60 m și se va ajunge la 7 m:
- pentru corpul D se va săpa 5.1 m, respectiv, de la 1,9 și se va ajunge la 7 m.
Față de acestea, Nota justificativă privind alegerea negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare ca procedură de atribuire a contractului de achiziție publică are o motivare tehnică/faptică de neacceptat, respectiv aceea că pe amplasamentul lucrării de la data întocmirii documentației tehnice și până la data predării acestuia în vederea executării lucrărilor au avut loc săpături și depuneri locale de materiale care au dos la crearea unei structuri neomogene, aspect puțin probabil față de un interval de doar un an între Studiu și începerea lucrărilor mai mult chiar neexistând dovezi ale acestor depuneri de materiale eludând vina potențială a autorului Studiului Geotehnic.
Toate acestea vădesc, după cum corect, a reținut și instanța de fond o "pregătire neadecvată a documentației tehnice" economice a proiectului tehnic și în niciun caz o circumstanță imprevizibilă.
De altfel, este de menționat și faptul că recurenta nu a făcut dovada tragerii la răspundere a autorilor Studiilor Geotehnice.
Toate aceste aspecte vădesc faptul că în raport de motivele de recurs invocate hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.
Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs
Cum în raport de motivele invocate, recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 495 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Iași împotriva Sentinței nr. 39 din 01 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2018.
Procesat de ED