ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7367/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7367/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
revizuire de față
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Cererea de
revizuire
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, la data de 5 martie 2013, sub numărul de Dosar nr. 1482/1/2013,
revizuenta SC G.S.E. SA, a solicitat in contradictoriu cu intimații SC A.E. SA,
Consiliul Local al Municipiului Pitești, Municipiul Pitești prin Primar, Guvernul
României, SC P. IPURL, SC T.A. IPURL, SC T. SA, revizuirea Deciziei nr. 623 din
7 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație, secția de contencios
administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1115/1259/2010/
a1*
, în
temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2, art. 323 alin. (1), art. 324 alin. (1)
pct. 1) C. proc. civ.
În cuprinsul cererii
de revizuire, astfel formulată, revizuenta a arătat că întrucât până la data
formulării cererii, Decizia nr. 623/2013 nu a fost redactată, motivele de
revizuire urmează a fi depuse după redactarea respectivei decizii.
La data de 13 iulie
2013 revizuenta a depus la dosar motivele de revizuire a deciziei nr. 623 din
07 februarie 2013 a Înaletei Curți de Casați și Justiție, prin care a solicitat
încuviințarea cererii de revizuire și schimbarea în tot a hotărârii atacate.
Astfel, în motivarea
cererii formulate revizuenta a susținut, în esență, că Înalta Curte de Casație
și Justiție, prin decizia nr. 623 din 07 februarie 2013 a analizat exclusiv
motivele de inadmisibilitate ale excepției de nelegalitate a H.G. nr. 104/2002,
invocate prin cererile de recurs, în considerentele hotărârii fiind expuse pe
larg numai argumente referitoare la inadmisibilitate și, fără a mai analiza
fondul cauzei, respectiv motivele de nelegalitate ale H.G. nr. 104/2002, a
respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 104/2002 ca nefondată.
Mai arată revizuenta
că, în acest context, a constatat refuzul instanței de a analiza argumentele
privind fondul excepției de nelegalitate, invocate prin întâmpinare și notele
scrise depuse la dosar, și, totodată, eroarea în care s-a aflat instanța chiar și
în ceea ce privește motivarea admiterii excepției de inadmisibilitate a excepției
de nelegalitate, data cu interpretarea și aplicarea eronată atât a jurisprudenței
C.E.D.O. cât și prevederile C.E.D.O.
Apărările intimaților
În cauză intimații nu
au formulat întâmpinare în condițiile art. 326 alin. (2) C. proc. civ., însă
intimații Municipiul Pitești prin Primar și Consiliul Local al Municipiului
Pitești au depus la dosar note de ședință prin care au solicitat respingerea
cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, în raport de neîncadrarea
în motivele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., și în
subsidiar ca tardivă față de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1) C. proc.
civ. De asemenea, și intimata SC A.E. SA a depus la dosar note scrise prin care
a solicita respingerea cererii de revizuire a Deciziei nr. 623 din 07 februarie
2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată.
Hotărârea supusă
revizuirii
Prin decizia nr. 623
din 7 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, in Dosarul nr. 1115/1259/2010/a1*, au
fost admise recursurile formulate de Consiliul Local al Municipiului Pitești și
Municipiul Pitești împotriva încheierii de ședință din 22 martie 2012 a Curții
de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal,
precum și recursurile declarate de Consiliul Local al Municipiului Pitești,
Municipiul Pitești și Guvernul României împotriva sentinței nr. 262 din 30 mai
2012 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ
și fiscal și pe cale de consecință s-e modifică încheierea de ședință din 22
martie 2012 și sentința nr. 262 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția
pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, în sensul că s-a respins
excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 104 din 07 februarie 2001, ca
nefondată.
Hotărârea instanței
competente a se pronunța asupra revizuirii
Înalta Curte, examinând
cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția
tardivității, invocată în cauză, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru
care o va admite și va respinge cererea de revizuire ca tardivă, ceea ce face inutilă
analiza excepției inadmisibilității.
Pentru a ajunge la această
soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Cererea de revizuire este
o cale de atac de retractare, reglementată de dispozițiile art. 322 - 328 C.
proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive sau
irevocabile în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art. 322-324 C.
proc. civ.
Conform art. 324
alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti
[…]
în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin.
(1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de
instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute
la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri”.
În raport de conținutul
normei de drept citată, pe deplin justificată prin prisma principiul siguranței
raporturilor juridice, legat de interesul general al asigurării stabilității hotărârilor
judecătorești definitive, Înalta Curte constată că există un singur termen atât
pentru introducerea revizuirii cât și pentru motivarea acestuia, respectiv o lună
de la data pronunțării hotărârii instanței de recurs, în cazul prevăzut de art.
322 pct. 2) C. proc. civ., invocat de revizuentă în susținerea căii de atac extraordinare
promovate împotriva deciziei nr. 623 din 7 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Astfel fiind, cererea
de revizuire a deciziei nr. 623 din 07 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, în considerarea motivului de revizuire reglementat prin dispozițiile
art. 322 pct. 2) C. proc. civ., trebuia atât introdusă la instanță cât și motivată
până la data de 7 martie 2013, indiferent de momentul redactării deciziei nr. 623
din 7 februarie 2013, pe considerentul că, în momentul cunoașterii soluției pronunțate
de instanța de recurs, partea interesată putea aprecia în concret dacă este sau
nu cazul să formuleze o cerere de revizuire.
Înalta Curte nu poate
primi susținerea revizuentei în sensul că motivarea revizuirii putea fi făcută doar
după redactarea integral a hotărârii și analizarea argumentelor instanței în sprijinul
soluției pronunțate, în condițiile în care dispozițiile art. 322 alin. (1) pct.
1) fac trimitere expresă la data pronunțării hotărârii instanței de recurs, fără
a face distincție între declararea și respectiv motivarea respectivei căi de atac.
Prin urmare, nu au relevanță sub aspectul respectării termenului reglementat de
art. 322 pct. 1) C. proc. civ. demersurile efectuate de revizuentă cu privire la
comunicarea deciziei nr. 623 din 07 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, Înalta Curte
constată că a accepta ca și ipoteză juridica, susținerea recurentei în sensul că
termenul reglementat de dispozițiile art. 234 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ. nu
vizează și depunerea motivelor de revizuire și pentru care C. proc. civ. nu ar fi
prevăzut un termen, ar fi de natură a aduce atingere principiului siguranței raporturilor
juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor C.E.D.O., care impune printre
alte rigori și stabilirea unor termene stricte în care să fie exercitată o cale
extraordinară de atac. Stabilirea unor termene atât pentru declararea cât și pentru
motivarea unei căii de atac este de esența menținerii unei discipline procesuale
în derularea procedurilor judiciare, privită cu mai multă rigoare în cazul hotărârilor
judecătorească definitive, care trebuie să se bucure de stabilitate, ca și garanție
pentru menținerea unui climat general de certitudine și siguranță juridică.
Astfel, Înalta Curte constată
că revizuenta deși a formulat cererea de revizuire la data de 5 martie 2013, a depus
motivele de revizuire abia la data de 13 iulie 2013, cu depășirea termenului prevăzut
de art. 324 alin. (1) pct. 1), cu referire la art. 322 pct. 2) C. proc. civ., ceea
ce atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, în temeiul
art. 103, cu referire la art. 324 alin. (1) pct. 1), coroborat cu art. 322 pct.
7 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire,
formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de SC
G.S.E. SA împotriva deciziei nr. 623 din 7 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie
2013.