ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7367/2013

Asupra cererii de revizuire de față Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 5 martie 2013, sub numărul de Dosar nr. 1482/1/2013, revizuenta SC G.S.E. SA, a solicitat in contradictoriu cu intimații SC A.E. SA, Consiliul Local al Municipiului Pitești, Municipiul Pitești prin Primar, Guvernul României, SC P. IPURL, SC T.A. IPURL, SC T. SA, revizuirea Deciziei nr. 623 din 7 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1115/1259/2010/ a1* , în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2, art. 323 alin. (1), art. 324 alin. (1) pct. 1) C. proc.

civ. În cuprinsul cererii de revizuire, astfel formulată, revizuenta a arătat că întrucât până la data formulării cererii, Decizia nr. 623/2013 nu a fost redactată, motivele de revizuire urmează a fi depuse după redactarea respectivei decizii. La data de 13 iulie 2013 revizuenta a depus la dosar motivele de revizuire a deciziei nr. 623 din 07 februarie 2013 a Înaletei Curți de Casați și Justiție, prin care a solicitat încuviințarea cererii de revizuire și schimbarea în tot a hotărârii atacate. Astfel, în motivarea cererii formulate revizuenta a susținut, în esență, că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 623 din 07 februarie 2013 a analizat exclusiv motivele de inadmisibilitate ale excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 104/2002, invocate prin cererile de recurs, în considerentele hotărârii fiind expuse pe larg numai argumente referitoare la inadmisibilitate și, fără a mai analiza fondul cauzei, respectiv motivele de nelegalitate ale H.G. nr. 104/2002, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 104/2002 ca nefondată. Mai arată revizuenta că, în acest context, a constatat refuzul instanței de a analiza argumentele privind fondul excepției de nelegalitate, invocate prin întâmpinare și notele scrise depuse la dosar, și, totodată, eroarea în care s-a aflat instanța chiar și în ceea ce privește motivarea admiterii excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate, data cu interpretarea și aplicarea eronată atât a jurisprudenței C.E.D.O.

cât și prevederile C.E.D.O. 2. Apărările intimaților În cauză intimații nu au formulat întâmpinare în condițiile art. 326 alin. (2) C. proc. civ., însă intimații Municipiul Pitești prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Pitești au depus la dosar note de ședință prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, în raport de neîncadrarea în motivele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., și în subsidiar ca tardivă față de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ. De asemenea, și intimata SC A.E. SA a depus la dosar note scrise prin care a solicita respingerea cererii de revizuire a Deciziei nr. 623 din 07 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată.

3. Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia nr. 623 din 7 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, in Dosarul nr. 1115/1259/2010/a1*, au fost admise recursurile formulate de Consiliul Local al Municipiului Pitești și Municipiul Pitești împotriva încheierii de ședință din 22 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, precum și recursurile declarate de Consiliul Local al Municipiului Pitești, Municipiul Pitești și Guvernul României împotriva sentinței nr. 262 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal și pe cale de consecință s-e modifică încheierea de ședință din 22 martie 2012 și sentința nr. 262 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, în sensul că s-a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G.

nr. 104 din 07 februarie 2001, ca nefondată. 4. Hotărârea instanței competente a se pronunța asupra revizuirii Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția tardivității, invocată în cauză, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire ca tardivă, ceea ce face inutilă analiza excepției inadmisibilității. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de dispozițiile art. 322 - 328 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive sau irevocabile în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art. 322-324 C. proc.

civ. Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti […] în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri”. În raport de conținutul normei de drept citată, pe deplin justificată prin prisma principiul siguranței raporturilor juridice, legat de interesul general al asigurării stabilității hotărârilor judecătorești definitive, Înalta Curte constată că există un singur termen atât pentru introducerea revizuirii cât și pentru motivarea acestuia, respectiv o lună de la data pronunțării hotărârii instanței de recurs, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2) C. proc.

civ., invocat de revizuentă în susținerea căii de atac extraordinare promovate împotriva deciziei nr. 623 din 7 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel fiind, cererea de revizuire a deciziei nr. 623 din 07 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în considerarea motivului de revizuire reglementat prin dispozițiile art. 322 pct. 2) C. proc. civ., trebuia atât introdusă la instanță cât și motivată până la data de 7 martie 2013, indiferent de momentul redactării deciziei nr. 623 din 7 februarie 2013, pe considerentul că, în momentul cunoașterii soluției pronunțate de instanța de recurs, partea interesată putea aprecia în concret dacă este sau nu cazul să formuleze o cerere de revizuire.

Înalta Curte nu poate primi susținerea revizuentei în sensul că motivarea revizuirii putea fi făcută doar după redactarea integral a hotărârii și analizarea argumentelor instanței în sprijinul soluției pronunțate, în condițiile în care dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 1) fac trimitere expresă la data pronunțării hotărârii instanței de recurs, fără a face distincție între declararea și respectiv motivarea respectivei căi de atac. Prin urmare, nu au relevanță sub aspectul respectării termenului reglementat de art. 322 pct. 1) C. proc. civ. demersurile efectuate de revizuentă cu privire la comunicarea deciziei nr. 623 din 07 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totodată, Înalta Curte constată că a accepta ca și ipoteză juridica, susținerea recurentei în sensul că termenul reglementat de dispozițiile art. 234 alin. (1) pct. 1) C. proc.

civ. nu vizează și depunerea motivelor de revizuire și pentru care C. proc. civ. nu ar fi prevăzut un termen, ar fi de natură a aduce atingere principiului siguranței raporturilor juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor C.E.D.O., care impune printre alte rigori și stabilirea unor termene stricte în care să fie exercitată o cale extraordinară de atac. Stabilirea unor termene atât pentru declararea cât și pentru motivarea unei căii de atac este de esența menținerii unei discipline procesuale în derularea procedurilor judiciare, privită cu mai multă rigoare în cazul hotărârilor judecătorească definitive, care trebuie să se bucure de stabilitate, ca și garanție pentru menținerea unui climat general de certitudine și siguranță juridică.

Astfel, Înalta Curte constată că revizuenta deși a formulat cererea de revizuire la data de 5 martie 2013, a depus motivele de revizuire abia la data de 13 iulie 2013, cu depășirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1), cu referire la art. 322 pct. 2) C. proc. civ., ceea ce atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, în temeiul art. 103, cu referire la art. 324 alin. (1) pct. 1), coroborat cu art. 322 pct. 7 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire, formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de SC G.S.E. SA împotriva deciziei nr. 623 din 7 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardivă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2013.