ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 506/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 506/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra cererii de revizuire;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii și hotărârea supusă revizuirii
Prin Decizia nr. 4512 din 1 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3315 din 8 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 214 din 23 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva Deciziei nr. 4512 din 1 noiembrie 2012, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 5525 din 31 mai 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4512 din 1 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă, reținând că, prin decizia atacată, s-a respins, în mod irevocabil, o altă cerere de revizuire.
Cererea de revizuire
Împotriva Deciziei nr. 5525 din 31 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
A arătat revizuentul că prin decizia atacată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7295/2/2006.
Prin Decizia nr. 2663 din 19 mai 2009, s-a admis recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 1531 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a modificat în parte sentința atacată în sensul admiterii capătului de cerere privind daunele morale, obligându-se Instituția Prefectului Județului Argeș să plătească recurentului-reclamant A. suma de 10.000 RON daune morale, respingându-se capătul de cerere privind daunele materiale.
Apreciază revizuentul că, prin Decizia nr. 5525 din 31 mai 2013, Înalta Curtea, în mod contradictoriu, a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4512 din 1 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca inadmisibilă.
Astfel, din examinarea celor două hotărâri se poate constata că prin Decizia nr. 5525 din 31 mai 2013 s-a încălcat autoritatea de lucru judecat ce rezultă în mod vădit din Decizia nr. 2663 din 19 mai 2009.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii
Examinând cererea în raport cu art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru următoarele motive.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.
Articolul menționat reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre acestea, la punctele 1 - 10.
Condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…)".
Astfel, se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești numai dacă este vorba despre
- o hotărâre definitivă pronunțată de instanța de apel,
- o hotărâre definitivă a primei instanțe împotriva căreia nu s-a declarat apel;
- o hotărâre pronunțată de instanța de recurs, hotărâre prin care evocă fondul.
Înalta Curte constată că, în speță, obiectul cererii de revizuire îl formează Decizia civilă nr. 5525 din 31 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, decizie pronunțată în soluționarea unei alte cereri de revizuire și care nu face parte din categoria hotărârilor expres și limitativ prevăzute de textul C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 5525 din 31 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal‚ ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2016.
Procesat de GGC - MM