ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5525/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4512 din 1 noiembrie 2012

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A.D.

împotriva Deciziei nr. 3315 din 8 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins

ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.D. împotriva Sentinței civile

nr. 214/F/CONT din 23 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva Deciziei

nr. 4512 din 1 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat

cerere de revizuire A.D., invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Înainte de a analiza

motivele cererii de revizuire, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția

inadmisibilității, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată,

motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire ca

inadmisibilă.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Pe de o parte, fiind

o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile

limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât

cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme

de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu

ocazia rezolvării litigiului în fond.

Potrivit art. 322

alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate (…)”.

Din interpretarea

logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că

pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce

implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută

în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la

împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să

se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care

fusese aleasă până în acel moment.

Nu pot forma obiectul

revizuirii-întrucât nu evocă fondul-hotărârile instanțelor de recurs prin care

s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere,

și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o

excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul. Altfel spus, nu pot

forma obiectul revizuirii, neevocând fondul, hotărârile instanțelor de recurs

prin care se declină competența de soluționare a acestei căi de atac, prin care

se dă o soluție urmare actelor de dispoziție procesuală pe care le pot face

părțile (în caz de renunțare la judecata recursului, la judecata acțiunii sau

la dreptul dedus judecății, precum și de încheiere a unei tranzacții), prin

care se respinge sau se anulează recursul în temeiul unei excepții procesuale,

prin care se constată perimarea recursului, prin care se anulează recursul ca

neregulat introdus, ca netimbrat sau ca insuficient timbrat, prin care se

constată nulitatea recursului, sau prin care se respinge recursul ca nefondat

sau ca tardiv; de asemenea, nu pot fi atacate cu cerere de revizuire hotărârile

de casare intermediare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere

sau cu trimitere.

Ori, în speță, prin

decizia atacată s-a respins, în mod irevocabil, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire îndreptată împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație

și Justiție a respins recursul ca nefondat.

În raport de cele mai

sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care

prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se

reține că, neevocând fondul, decizia atacată în cauză nu poate forma obiectul

acestei căi extraordinare de atac de retractare.

Drept urmare, calea

extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea

condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 4512 din 1 noiembrie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2013.

Procesat de GGC - LM