ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3315/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentința civilă

nr. 214/F-CONT din 23 martie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Județului

Argeș.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit precizării

formulate de către reclamant,

obiectul cererii de chemare în judecată este

suspendarea executării Hotărârii Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere nr.

449 din data de 16 ianuarie 2008, respectiv analizarea legalității acesteia și

obligarea pârâtului Prefectul Județului Argeș la plata sumei de 50.000 RON cu

titlul de daune morale.

Curtea a constatat că,

potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, plângerile împotriva hotărârilor comisiei

județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum și

cererile pentru suspendarea executării acestora se soluționează numai în procedurile

speciale reglementate de Legea nr. 18/1991, hotărârile respective neputând fi cenzurate

pe calea contenciosului administrativ, așa cum a solicitat reclamantul.

Arătând că, potrivit dispozițiilor

art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată,

împotriva

hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază

teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare, instanța

de fond a apreciat că, î

n speță, reclamantul trebuia să se adreseze cu cererea de

suspendare la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.

2.Recursul declarat în

cauză

Împotriva sentinței

nr. 214/F-CONT din 23 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.D. invocând

dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., și susținând, în esență, următoarele:

Susține recurentul că

Hotărârea Comisiei Județene Argeș nr. 449 din 16 ianuarie 2008, atacată în cauză,

conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, constituie un act administrativ

de sorginte ministerială, emis de Prefectul Județului Argeș, în regim de putere

publică, în vederea executării legii și prin care se încalcă dispozițiile Legii

nr. 247/2005, ceea ce atrage competența instanței de contencios administrativ potrivit

dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ..

Mai arată recurentul că

deși în raport de conținutul Hotărârii nr. 449 din 16 ianuarie 2008, cererea formulată

îndeplinește cumulativ condițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea Contenciosului

Administrativ, instanța de fond în mod greșit nu a manifestat rol activ în vederea

cercetării cauzei și aflării adevărului.

3.Hotărârea instanței

de recurs

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 5 alin.

(2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea

contenciosului administrative actele administrative pentru modificarea sau desființarea

cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

În raport de prevederile

art. 5 alin. (2) din Legea Contenciosului Administrativ, nu poate fi atacată și

implicit nu poate fi suspendată în contencios administrative decizia emisă de Comisiei

Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

agricole și forestiere nr. 449 din data de 16 ianuarie 2008, în condițiile în care

art. 53 și art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, stabilește

competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul.

Așadar, în raport de norma

legală mai sus citată și reținând caracterul special al procedurii reglementate

de Legea nr. 18/2001, care are prioritate față de reglementarea generală a contenciosului

administrative, nu are relevanță, sub aspectul stabilirii instanței competente,

natura juridică de act administrative a hotărârii atacate în cauză, condiții în

care vor fi înlăturate toate criticile formulate de recurent sub acest aspect.

În consecință, față de

obiectul cererii de chemare în judecată și de cauza juridică invocată, instanța

de fond a conchis în mod corect, asupra inadmisibilității cererii cu care a fost

investită de către reclamant.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea

nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A.D.,

împotriva sentinței civile nr. 214/F-CONT din 23 martie 2011 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie

2011.