ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3315/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 214/F-CONT din 23 martie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Județului Argeș. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit precizării formulate de către reclamant, obiectul cererii de chemare în judecată este suspendarea executării Hotărârii Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere nr. 449 din data de 16 ianuarie 2008, respectiv analizarea legalității acesteia și obligarea pârâtului Prefectul Județului Argeș la plata sumei de 50.000 RON cu titlul de daune morale.

Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, plângerile împotriva hotărârilor comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum și cererile pentru suspendarea executării acestora se soluționează numai în procedurile speciale reglementate de Legea nr. 18/1991, hotărârile respective neputând fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ, așa cum a solicitat reclamantul. Arătând că, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare, instanța de fond a apreciat că, î n speță, reclamantul trebuia să se adreseze cu cererea de suspendare la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.

2.Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței nr. 214/F-CONT din 23 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.D. invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., și susținând, în esență, următoarele: Susține recurentul că Hotărârea Comisiei Județene Argeș nr. 449 din 16 ianuarie 2008, atacată în cauză, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, constituie un act administrativ de sorginte ministerială, emis de Prefectul Județului Argeș, în regim de putere publică, în vederea executării legii și prin care se încalcă dispozițiile Legii nr. 247/2005, ceea ce atrage competența instanței de contencios administrativ potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc.

civ.. Mai arată recurentul că deși în raport de conținutul Hotărârii nr. 449 din 16 ianuarie 2008, cererea formulată îndeplinește cumulativ condițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea Contenciosului Administrativ, instanța de fond în mod greșit nu a manifestat rol activ în vederea cercetării cauzei și aflării adevărului. 3.Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrative actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

În raport de prevederile art. 5 alin. (2) din Legea Contenciosului Administrativ, nu poate fi atacată și implicit nu poate fi suspendată în contencios administrative decizia emisă de Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere nr. 449 din data de 16 ianuarie 2008, în condițiile în care art. 53 și art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, stabilește competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul. Așadar, în raport de norma legală mai sus citată și reținând caracterul special al procedurii reglementate de Legea nr. 18/2001, care are prioritate față de reglementarea generală a contenciosului administrative, nu are relevanță, sub aspectul stabilirii instanței competente, natura juridică de act administrative a hotărârii atacate în cauză, condiții în care vor fi înlăturate toate criticile formulate de recurent sub acest aspect.

În consecință, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de cauza juridică invocată, instanța de fond a conchis în mod corect, asupra inadmisibilității cererii cu care a fost investită de către reclamant. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A.D., împotriva sentinței civile nr. 214/F-CONT din 23 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2011.