ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3294/2014

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29 octombrie 2012, A.D. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ., arătând că Deciziile nr. 2663 din 19 mai 2009 și nr. 3833 din 28 septembrie 2012 pronunțate de Înalta Curte sunt hotărâri definitive potrivnice și a solicitat anularea Deciziei nr. 3833/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. 2. Hotărârile invocate ca fiind potrivnice. 2.1. Decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin această hotărâre, a fost admis recursul declarat de A.D.

împotriva Sentinței civile nr. 1531 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București și a fost modificată în parte sentința atacată, în sensul că a fost admis și capătul de cerere din acțiune privind daunele morale, fiind obligată Instituția Prefectului Județului Argeș să-i plătească recurentului-reclamant A.D. suma de 10.000 lei daune morale. Instanța de control judiciar a respins capătul de cerere privind daunele materiale și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că la data de 20 iulie 2006, A.D., în calitate de moștenitor al autorilor săi M. și I.Z.A.

a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor și Instituția Prefectului Județului Argeș, solicitând obligarea acestor autorități ale administrației publice să-i răspundă la memoriile înaintate la datele de 11 aprilie 2006 și, respectiv, 28 decembrie 2005. De asemenea, a cerut obligarea pârâților să-i comunice hotărârile comisiilor înființate în cadrul județului Argeș, prin care s-a reconstituit dreptul său de proprietate privată asupra unor terenuri, în baza dispozițiilor Legii nr. 247/2005, să emită și să-i comunice titlul de proprietate și harta cadastrală pentru suprafețele de teren cu vegetație forestieră și în fine, să-i plătească suma de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și morale.

Prin Sentința civilă nr. 1531 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea, în sensul că a obligat pe pârâta Instituția Prefectului Județului Argeș să comunice reclamantului modul de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, formulate de acesta în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005. Totodată, a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, precum și capătul de cerere accesoriu privind daunele materiale și morale, ca neîntemeiate. 2.2. Decizia nr. 3833 din 28 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin Decizia nr. 3833/2012 a fost respins recursul declarat de A.D.

împotriva Sentinței nr. 384/F-CONT din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Înalta Curte reține că prin Sentința nr. 384/F-CONT din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuient, ca inadmisibilă. În această cauză s-a constatat că prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.D.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Județului Argeș, în calitate de Președinte al Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere, suspendarea executării Hotărârii Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere nr. 449 din data de 16 ianuarie 2008, și cercetarea, sub aspectul legalității, a acestui act administrativ emis de către pârâtul Prefectul Județului Argeș și obligarea pârâtului, Înalt funcționar public al administrației centrale, la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune. II.

Decizia instanței de revizuire Înalta Curte sesizată cu soluționarea cererii de revizuire de față, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, să fie vorba de aceeași pricină, aceleași părți, în aceeași calitate, însă în cauza de față hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, obiectul litigiilor fiind diferit. Înalta Curte reține că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Având în vedere că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei și legalității soluțiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre (în cazul de față Decizia nr. 3833 din 28 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte a constatat faptul că cererile revizuentului A.D., care au fost soluționate prin hotărârile ce sunt invocate ca fiind contradictorii, nu sunt de natură a determina și identitatea de obiect dintre cele două cauze invocate acum contradictorii în cererea de revizuire.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de față ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 3833 din 28 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2014. Procesat de GGC - CL