ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 937/2016

Prima hotărâre atacată Prin Decizia nr. 1766 din data de 26 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2012, Tribunalul Argeș, secția Civilă s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei civile nr. 3487 din data de 17 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/280/2009, în contradictoriu cu intimații Comisia Locală de Fond Funciar Merișani, Prefectul Județului Argeș, Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Primarul Comunei Merișani și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș. Prin Decizia de recurs nr. 3487 din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a admis recursul declarat de pârâți Comisia Locală De Fond Funciar Merișani, Primarul comunei Merișani s-a modificat Sentința civilă de fond nr. 1885 din 28 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești în sensul că s-a respins plângerea ca tardiv formulată cu consecința respingerii și a celorlalte capete de cerere. Obiectul plângerii în acel litigiu l-a reprezentat hotărârea C.J.F.F. Argeș nr. 449 din 16 august 2008 solicitându-se anularea acestei hotărâri, precum și obligarea Prefectului județului Argeș la emiterea titlului de proprietate și la punerea în posesie pe suprafața de 5 ha pășune și vegetație forestieră aflată pe raza comunei Nucșoara, jud. Argeș, și obligarea acestui pârât la începerea procedurii de negociere directă pentru stabilirea despăgubirilor pentru suprafața de 15 ha pășune și vegetație forestieră aflată pe raza comunei Merișani, sat Vâlcele. S-a constatat așadar că în acel litigiu instanța de judecată a fost învestită cu analiza legalității H.C.J.F.F. Argeș nr. . 449/2008, litigiu care se impunea și analiza îndreptățirii contestatorului la reconstituirea dreptului de proprietate, instanța de recurs a considerat că plângerea apare tardiv formulată, prezentând argumentele avute în vedere la soluționarea excepției tardivității prin raportare la dispozițiile legale incidente din Legea nr. 18/1991. De asemenea, excepția de nelegalitate a acestei hotărâri a comisiei de fond funciar s-a invocat și în fața instanței de fond care a înțeles să o respingă, ori contestatorul A. nu a înțeles să formuleze recurs și oricum argumentele sale de fond vizau nelegalitatea comisiei județene prin prisma îndreptățirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate, ori este inadmisibil ca într-o cale extraordinară de atac să se reitereze această excepție de nelegalitate. Referitor la cererea de lămurire a dispozitivului deciziei de recurs s-a constatat că la data 5 decembrie 2011 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș cererea de lămurire a dispozitivului de recurs, iar cererea a fost soluționată în sensul respingerii ca neîntemeiată.

A doua hotărâre atacată Prin Decizia nr. 4587 din data de 27 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. x/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată de Instituția Prefectului Județului Argeș, împotriva Deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Prin Sentința civilă nr. 1531 din 15 iunie 2007, Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a obligat autoritatea pârâtă să comunice reclamantului modul de soluționare a cererilor, respingând capătul de acțiune privind despăgubirile materiale și morale. Împotriva sentinței a declarat recurs numai reclamantul A., admis prin Decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 prin care s-a modificat soluția numai sub aspectul daunelor morale. Susținerile contestatorului privind existența unei greșeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, aceasta privind tocmai interpretarea pe care instanțele au făcut-o prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, respectiv, asupra respectării termenelor instituite de acest act normativ. Astfel, aprecierea instanțelor în sensul introducerii în termen a acțiunii nu poate fi invocată ca o greșeală materială pe calea contestației în anulare, putând fi eventual, consecința unei erori de judecată. Referitor la aspectul privind neîndeplinirea procedurii prealabile, ce nu a fost pus în discuție, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, aceasta nu este obligatorie în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) privind refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Cererea formulată în prezenta cauză La data de 29 iulie 2014, în temeiul dispozițiilor art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ., revizuentul A. a formulat cerere de revizuire prin care solicită anularea Deciziei nr. 1766 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă, în Dosarul nr. x/109/2013 întrucât prin soluția dată (respingerea contestația în anulare ca inadmisibilă) se încalcă autoritatea de lucru judecat, în raport de conținutul Deciziei civile nr. 4587 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2010 prin care s-a respins contestația în anulare formulată de Instituția Prefectului Județului Argeș împotriva Deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată.

Considerentele Înaltei Curți Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: - să existe hotărâri definitive contradictorii; - hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină; - hotărârile să fie date în dosare diferite; - în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; - să se ceară anularea celei de a doua hotărâri. Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire. În cauza de față, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Astfel, prin Decizia nr. 1766 din data de 26 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2012, Tribunalul Argeș, secția Civilă s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei civile nr. 3487 din data de 17 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/280/2009, în contradictoriu cu intimații Comisia Locală de Fond Funciar Merișani, Prefectul Județului Argeș, Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Primarul Comunei Merișani și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș. Prin Decizia nr. 4587 din data de 27 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată de Instituția Prefectului Județului Argeș, împotriva Deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Or, așa cum am arătat, condițiile impuse de textul de lege presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele autorității de lucru judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ. Astfel fiind, Înalta Curte constată că ambele hotărâri supuse revizuirii pe această cale sunt pronunțate în contestații în anulare. Reglementând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., legiuitorul a sancționat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri și imposibilitatea executării, iar pentru a se reține incidența lui este necesar să existe hotărâri potrivnice, date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, adică să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat. Întrucât textul de lege nu distinge, s-ar putea reține că cerința existenței unor hotărâri potrivnice este îndeplinită chiar dacă prin acestea nu s-a rezolvat fondul pretențiilor deduse judecății, existând însă autoritate de lucru judecat numai atunci când sunt întrunite elementele specifice acestuia. Așa cum s-a arătat mai sus, revizuentul este nemulțumit de modul în care a fost soluționat litigiul prin Decizia nr. 4587 din data de 27 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2010. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată de Instituția Prefectului Județului Argeș, împotriva Deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată, iar prin Decizia nr. 1766 din data de 26 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2012, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații Comisia Locală de Fond Funciar Merișani, Prefectul Județului Argeș, Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Primarul Comunei Merișani și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș. Din analiza hotărârilor rezultă cu evidență că nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză și ca atare, principiul autorității de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunțarea deciziilor supuse revizuirii. Ori, rațiunea reglementării revizuirii se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În asemenea situații executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâi care înfrânge principiul autorității de lucru judecat. Concluzionând, față de elementele de mai sus, rezultă, fără echivoc că printr-o hotărâre s-a respins contestația în anulare ca inadmisibilă, iar prin cea de-a doua s-a respins contestația în anulare ca nefondată, situație în raport de care Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, nu există contrarietate de hotărâri deoarece, în primul rând, acestea nu sunt hotărâri prin care s-a rezolvat fondul litigiului, iar în al doilea rând nu sunt întrunite cerințele revizuirii pe temeiul invocat.

Soluția pronunțată Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de textul de lege, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.