ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2741/2015

Decizia nr. 2741/2015 Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2014 pe rolul Tribunalului Argeș, revizuientele A. și B. au solicitat în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 2473/2014 pronunțată de Tribunalul Argeș. În motivarea cererii, revizuentele au susținut următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2473/2014 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul C. și a fost dispusă completarea titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005, în sensul de a fi menționat în cuprinsul acestuia reclamantul C., alături de pârâtele B. și A. pentru suprafața de 9 ha de teren.

Inițial, prin Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul C. și a fost dispusă reconstituirea în natură dreptului de proprietate asupra suprafeței de 23 ha teren cu vegetație forestieră, iar pentru suprafața de 25 ha teren arabil, cererea sa a fost respinsă. Prin urmare, hotărârile judecătorești amintite simt contradictorii în înțelesul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece, pe de o parte, a fost respinsa, irevocabil, cererea reclamantului C. privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 25 ha teren arabil, iar pe de altă parte, prin Decizia civilă nr. 2473 din 03 noiembrie 2014, a fost admisă cererea aceluiași reclamant privind înscrierea sa în titlul de proprietate pentru suprafața de 9 ha de teren, parte integrantă a celor 25 ha cu privire la care s -a statuat irevocabil că nu este îndreptățit la restituire.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 120 din 12 februarie 2015, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuiente In favoarea Curții de Apel Pitești, reținând că acestea invocă contradictorialitatea dintre două decizii pronunțate de către Tribunalul Argeș, iar instanța mai mare în grad este Curtea de Apel Pitești. Învestită prin declinare, la termenul din 02 aprilie 2015, Curtea de Apel Pitești a luat act de renunțarea revizuentelor la judecata cererii de suspendare a executării Deciziei civile nr. 2473 din 3 noiembrie 2014 a Tribunalului Argeș, precum și la renunțarea intimatelor la cererea privind suspendarea judecății cauzei, până la soluționarea contestației în anulare, reținându-se că aceasta s-a șî judecat între timp și prin urmare, nu mai există interes pentru formularea acesteia.

Prin Decizia civilă nr. 53 din 07 mai 2015, Curtea de Apei Pitești, secția l civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentele A. și B., împotriva Deciziei civile nr. 2473 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. x/280/2009**, pretins a fi contradictorie cu Decizia civilă nr. 4797 din 16 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. x/109/2011. Curtea de apel a reținut următoarele: Pentru a fi incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, în sensul de a exista identitate de părți, obiect și cauză.

Cele două hotărâri nu sunt identice sub aspectul acestei autorități de lucru judecat, deoarece prin Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș a fost admisă acțiunea formulată de autorul C. și s-a anulat, în parte, Hotărârea nr. 102/2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș și a fost obligată aceeași comisiei să-i reconstituie, în natură, petentului dreptul de proprietate cu privire la terenul de 23 ha vegetație forestieră,alături de celelalte două moștenitoare, respectiv revizuiente ie din cauza de față, A. și B. Ulterior, prin Decizia civilă nr. 2473 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, s-a admis în parte cererea formulată de către C., respectiv autorul intimatelor, și s-a dispus completarea titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005, în sensul de a se trece și reclamantul C. alături, de revizuientele A. și B., în calitate de moștenitori ai defunctului F. Prin urmare, nu există identitate de părți, obiect și cauză între cele două hotărâri.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, după ce a fost anulată în parte Hotărârea nr. 102/2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, instanța a stabilit că autorul intimatelor a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, care viza suprafața de 23 ha teren cu vegetație forestieră. Pentru diferența reconstituită inițial în baza Legii nr. 18/1991, instanța nu s~a pronunțat, întrucât nu a fost sesizată în baza.

principiului disponibilității părților, cu anularea hotărârii de validare din 1991, care de altfel a făcut obiectul unei judecăți ulterioare, însă a reținut fără putință de tăgadă calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate a autorului intimatelor, Ulterior, prin Decizia civilă nr. 2473 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, instanța a avut în vedere hotărârea de validare din 1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș și a statuat. că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, a formulat numai autoarea D., care anterior decesului său, respectiv în anul 1991, prin testamentul autentificat din 1991, a instituit ca legatar universal pe autorul intimatelor, alături de revîzuiente, situație față de care este evident că autorul C. era îndreptățit să fie trecut în titlul de proprietate alături de cele două revizuiente.

Pe de altă parte, hotărârile nu sunt nici contradictorii. în cea de-a doua hotărâre, instanțele judecătorești fac trimitere Ia Decizia civilă nr. 479/2011 a Tribunalului Argeș, reținând-o ca autoritate de lucru judecat sub aspectul că autorul intimatelor este moștenitor testamentar, culegând prin retransmitere cota testatorului după autorul său. Împotriva acestei decizii au formulat prezentul recurs revizuentele A. și B., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea căii de atac, recurentele au arătat următoarele: În mod nelegal a fost reținut că hotărârea judecătorească nr. x/2014 pronunțată de Tribunalul Argeș nu este contradictorie cu Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș.

Astfel, prin această din urmă decizie, a fost respinsă, irevocabil, acțiunea reclamantului C. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 25 ha teren arabil și 9 ha teren forestier din cei 25 ha înscrise în titlul de proprietate din 20 ianuarie 2005. Prin Decizia civilă nr. 2473/2014, Tribunalul Argeș a admis, în parte, acțiunea și a dispus completarea Titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005 în sensul în care a fost menționat și reclamantul C. alături de pârâtele A. și B. titulari ai dreptului de proprietate asupra suprafeței de 9 ha de teren arabil.

Prin urmare, pe de o parte, prin Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș, a fost respinsă, în rnod irevocabil acțiunea reclamantului C. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 25 ha teren arabil și 9 ha teren forestier din cele 25 ha înscrise în titlul de proprietate din 20 ianuarie 2005, iar pe de altă parte, prin Decizia civilă nr. 2473/2014, Tribunalul Argeș a admis, în parte, acțiunea și a dispus completarea Titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005 în sensul în care a fost menționat și reclamantul C. alături de pârâtele A. și B. în calitate de titulari ai dreptului de proprietate asupra suprafeței de 9 ha de teren din cei 25 ha teren arabil.

Prioritar, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, revizuientele nu au indicat niciunui din motivele de nelegalitate expres și limitative prevăzute de dispozițiile art. 304 din C. proc. civ. Din conținutul criticilor formulate însă se constată că recurentele critică decizia curții de apel din perspectiva aplicării și interpretării greșite a dispozițiilor art. 322 pct 7 C. proc. civ. Prin urmare, văzând dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza criticile de nelegalitate, din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând recursul în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele care succed: Conform art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., permite anularea celei de-a doua hotărâri în cazul în care se ajunge în situația ca același proces să fie soluționat de două ori, prin pronunțarea unor hotărâri contradictorii, pentru a se da eficiență principiului puterii lucrului judecat.

De aceea pentru a fi admisibil acest motiv de revizuire este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarele condiții: hotărârile să fie definitive, chiar dacă prin ele nu a fost soluționat fondul cauzei și contradictorii, să fie pronunțate în dosare diferite, dar să privească aceiași litigiu, adică să existe identitate de părți, obiect și cauză între hotărâri; în cel de-al doilea dosar să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat. Revizuientele invocă existența contrarietății între hotărârea judecătorească nr. x/2014 pronunțată de Tribunalul Argeș și Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 aTribunalulut Argeș.

Prin sentința civilă nr. 7795 din 18,11.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș, a fost admisă, în parte, plângerea reclamantului și a fost anulată, în parte, hotărârea din 24 august 2006 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii fonduiui funciar Argeș numai în ceea ce îl privește pe autorul C. și a fost obligată pârâta să îi reconstituie reclamantului C. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 23 ha teren cu vegetație forestieră, alături de celelalte două moștenitoare B. și E. A fost respinsă plângerea formulată de pârâta Comisia Locală de fond funciar Bascov. Reiese că obiectul principal al cererii de chemare în judecată, finalizată prin Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș, La reprezentat anularea hotărârii din 24 august 2006 emisă de Comisia județeană de aplicare a Legii fonduiui funciar Argeș.

Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 4327 din 06 mai 0214 pronunțată de Judecătoria Pitești, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2473/2014 a Tribunalului Argeș, a fost admisă, în parte, acțiunea aceluiași reclamant, C. și a fost dispusă completarea Titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005, în sensul în care acesta a fost menționat alături de pârâtele A. și B. A fost respins capătul de cerere privind înscrierea defunctei D. ca persoană îndreptățită, în locul defunctului F. Reiese că obiectul cererii de chemare în judecată finalizat prin Decizia civilă nr. 2473/2014 a Tribunalului Argeș, a fost reprezentat de modificarea titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005, în sensul menționării reclamantului C. în calitate de moștenitor al numitului F., alături de pârâtele B. și E. Privite comparativ, eeie două litigii finalizate cu pronunțarea celor două decizii pretins a fi contradictorii, nu au același obiect juridic, aceleași părți și nici aceeași cauză, condiție esențială pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Astfel, în litigiu finalizat cu pronunțarea deciziei civile nr. 479 din 16 februarie 2011 de Tribunalul Argeș, părți au fost reclamantul C. și intimații Comisia Locală de Aplicare a Legii Fonduiui Funciar Bascov și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeș, pe când în litigiul finalizat cu pronunțarea Deciziei civile nr. 2473 din 03 noiembrie 2014 a Tribunalului Argeș, părți au fost reclamantul C. și pârâții A., B., Comisia Locală de Fond Funciar Bascov, Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș. Lipsa identității de părți între cele două hotărâri judecătorești, a fost susținuta chiar de revizuiente care au invocat că nu au figurat ca părți în dosarul finalizat cu pronunțarea deciziei civile nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș.

Deși privite în ansamblu, cele două litigii s-au purtat cu privire la același patrimoniu al defuncților F. și D., acestea nu au același obiect juridic, prin obiect juridic înțelegând pretenția concretă a reclamantului dedusă judecății. Nici criteriul identității de cauză nu este îndeplinit, prin cauza juridică a unei acțiuni civile înțelegând scopul urmărit de parte la momentul introducerii cererii de chemare în judecata. În primul Dosar, înregistrat sub nr. x/280/2006 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantul C. a solicitat, în calitate de fiu al numiților F. și D. , reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 25 ha teren arabil și 20,41 ha, respectiv 1,87 ha teren cu vegetație forestieră, și punerea sa în posesie cu privire la aceste suprafețe, ca urmare a respingerii prin hotărârea din 24 august 2006, a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate al autorilor acestuia.

Pe de altă parte, cauza juridică a dosarului în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită, este reprezentată de menționarea reclamantului C. în cuprinsul titlului de proprietate emis ia 20 ianuarie 2005, alături de celelalte două moștenitoare, A. și B. Împrejurarea că prin cele două hotărâri judecătorești se tranșează chestiuni în legătură cu patrimoniul autorilor reclamantului C., nu este suficient pentru a statua asupra faptului că ne aflăm în prezența a două hotărâri contradictorii. Pe de altă parîe, rațiunea instituirii acestei căi extraordinare de atac este aceea de a nu încălca puterea de lucru judecat stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și de rezolvare a situațiilor în care, judecând~se separate două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

Drept urmare, revizuirea întemeiata pe dispozițiile ari. 322 pct 7 C. proc. civ. poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan.

Or, din conținutul dispozitivelor celor doua hotărâri nu reiese imposibilitatea de executare concomitentă a acestora, Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș a constatat că reclamantul este îndreptățit, de pe urma părinților acestuia F. și D., de a beneficia de reconstituirea suprafeței de 23 ha teren forestier, în timp ce prin decizia a cărei revizuiri se solicită, s-a statuat că reclamantul în calitate de moștenitor, prin retransmitere, al luiF., este îndreptățit la înscrierea sa în cuprinsul Titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005, alături de celelalte două moștenitoare, A. și B. Față de cele anterior arătate, Înalta Curte constata că în mod fondat, Curtea de Apel Pitești a respins cererea de revizuire, analizând în mod corect incidența dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. în consecință, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenteie A. și B. împotriva Deciziei nr. 53 din 07 mai 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondaî, recursul declarat de revizuenteie A. și B. împotriva Deciziei nr. 53 din 07 mai 2015 a Curții de Apei Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 decembrie 2015.