ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2741/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2741/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia

nr. 2741/2015

Asupra cauzei de față, reține

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2014 pe rolul Tribunalului Argeș,

revizuientele A. și B. au solicitat în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 2473/2014 pronunțată de Tribunalul

Argeș.

În motivarea cererii, revizuentele au

susținut următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2473/2014

pronunțată de Tribunalul Argeș a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul

C. și a fost dispusă completarea titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005,

în sensul de a fi menționat în cuprinsul acestuia reclamantul C., alături de

pârâtele B. și A. pentru suprafața de 9 ha de teren.

Inițial, prin Decizia civilă nr. 479

din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș, a fost admisă, în parte, acțiunea

formulată de reclamantul C. și a fost dispusă reconstituirea în natură

dreptului de proprietate asupra suprafeței de 23 ha teren cu vegetație

forestieră, iar pentru suprafața de 25 ha teren arabil, cererea sa a fost

respinsă.

Prin urmare, hotărârile judecătorești

amintite simt contradictorii în înțelesul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., deoarece, pe de o parte, a fost respinsa, irevocabil, cererea

reclamantului C. privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenului în suprafață de 25 ha teren arabil, iar pe de altă parte, prin Decizia

civilă nr. 2473 din 03 noiembrie 2014, a fost admisă cererea aceluiași

reclamant privind înscrierea sa în titlul de proprietate pentru suprafața de 9 ha

de teren, parte integrantă a celor 25 ha cu privire la care s -a statuat

irevocabil că nu este îndreptățit la restituire.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin Decizia

civilă nr. 120 din 12 februarie 2015, a declinat competența de soluționare a

cererii de revizuire formulată de revizuiente In favoarea Curții de Apel

Pitești, reținând că acestea invocă contradictorialitatea dintre două decizii

pronunțate de către Tribunalul Argeș, iar instanța mai mare în grad este Curtea

de Apel Pitești.

Învestită prin declinare, la termenul

din 02 aprilie 2015, Curtea de Apel Pitești a luat act de renunțarea

revizuentelor la judecata cererii de suspendare a executării Deciziei civile

nr. 2473 din 3 noiembrie 2014 a Tribunalului Argeș, precum și la renunțarea

intimatelor la cererea privind suspendarea judecății cauzei, până la

soluționarea contestației în anulare, reținându-se că aceasta s-a șî judecat

între timp și prin urmare, nu mai există interes pentru formularea acesteia.

Prin Decizia civilă nr. 53 din 07 mai

2015, Curtea de Apei Pitești, secția l civilă, a respins, ca nefondată, cererea

de revizuire formulată de revizuentele A. și B., împotriva Deciziei civile nr.

2473 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr.

x/280/2009**, pretins a fi contradictorie cu Decizia civilă nr. 4797 din 16

februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. x/109/2011.

Curtea de apel a reținut următoarele:

Pentru a fi incidente dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile să conțină elemente

caracteristice pentru existența lucrului judecat, în sensul de a exista

identitate de părți, obiect și cauză.

Cele două hotărâri nu sunt identice

sub aspectul acestei autorități de lucru judecat, deoarece prin Decizia civilă

nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș a fost admisă acțiunea

formulată de autorul C. și s-a anulat, în parte, Hotărârea nr. 102/2006 a

Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș și a fost obligată aceeași comisiei

să-i reconstituie, în natură, petentului dreptul de proprietate cu privire la

terenul de 23 ha vegetație forestieră,alături de celelalte două moștenitoare,

respectiv revizuiente ie din cauza de față, A. și B.

Ulterior, prin Decizia civilă nr. 2473

din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, s-a admis

în parte cererea formulată de către C., respectiv autorul intimatelor, și s-a

dispus completarea titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005, în sensul de a

se trece și reclamantul C. alături, de revizuientele A. și B., în calitate de

moștenitori ai defunctului F.

Prin urmare, nu există identitate de

părți, obiect și cauză între cele două hotărâri.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 479

din 16 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, după ce a fost anulată în

parte Hotărârea nr. 102/2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș,

instanța a stabilit că autorul intimatelor a formulat cerere de reconstituire a

dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, care viza suprafața de 23

ha teren cu vegetație forestieră.

Pentru diferența reconstituită inițial

în baza Legii nr. 18/1991, instanța nu s~a pronunțat, întrucât nu a fost

sesizată în baza. principiului disponibilității părților, cu anularea hotărârii

de validare din 1991, care de altfel a făcut obiectul unei judecăți ulterioare,

însă a reținut fără putință de tăgadă calitatea de persoană îndreptățită la

reconstituirea dreptului de proprietate a autorului intimatelor,

Ulterior, prin Decizia civilă nr. 2473

din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, instanța a

avut în vedere hotărârea de validare din 1991 a Comisiei Județene de Fond

Funciar Argeș și a statuat. că cererea de reconstituire a dreptului de

proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, a formulat numai autoarea D., care

anterior decesului său, respectiv în anul 1991, prin testamentul autentificat din

1991, a instituit ca legatar universal pe autorul intimatelor, alături de

revîzuiente, situație față de care este evident că autorul C. era îndreptățit

să fie trecut în titlul de proprietate alături de cele două revizuiente.

Pe de altă parte, hotărârile nu sunt

nici contradictorii. în cea de-a doua hotărâre, instanțele judecătorești fac

trimitere Ia Decizia civilă nr. 479/2011 a Tribunalului Argeș, reținând-o ca

autoritate de lucru judecat sub aspectul că autorul intimatelor este moștenitor

testamentar, culegând prin retransmitere cota testatorului după autorul său.

Împotriva acestei decizii au formulat

prezentul recurs revizuentele A. și B., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În motivarea căii de atac, recurentele

au arătat următoarele:

În mod nelegal a fost reținut că

hotărârea judecătorească nr. x/2014 pronunțată de Tribunalul Argeș nu este

contradictorie cu Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului

Argeș.

Astfel, prin această din urmă decizie,

a fost respinsă, irevocabil, acțiunea reclamantului C. privind reconstituirea

dreptului de proprietate pentru suprafața de 25 ha teren arabil și 9 ha teren

forestier din cei 25 ha înscrise în titlul de proprietate din 20 ianuarie 2005.

Prin Decizia civilă nr. 2473/2014,

Tribunalul Argeș a admis, în parte, acțiunea și a dispus completarea Titlului

de proprietate din 20 ianuarie 2005 în sensul în care a fost menționat și

reclamantul C. alături de pârâtele A. și B. titulari ai dreptului de

proprietate asupra suprafeței de 9 ha de teren arabil.

Prin urmare, pe de o parte, prin Decizia

civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș, a fost respinsă, în

rnod irevocabil acțiunea reclamantului C. privind reconstituirea dreptului de

proprietate pentru suprafața de 25 ha teren arabil și 9 ha teren forestier din

cele 25 ha înscrise în titlul de proprietate din 20 ianuarie 2005, iar pe de

altă parte, prin Decizia civilă nr. 2473/2014, Tribunalul Argeș a admis, în

parte, acțiunea și a dispus completarea Titlului de proprietate din 20 ianuarie

2005 în sensul în care a fost menționat și reclamantul C. alături de pârâtele A.

și B. în calitate de titulari ai dreptului de proprietate asupra suprafeței de

9 ha de teren din cei 25 ha teren arabil.

Prioritar, Înalta Curte constată că

prin cererea de recurs, revizuientele nu au indicat niciunui din motivele de

nelegalitate expres și limitative prevăzute de dispozițiile art. 304 din C.

proc. civ. Din conținutul criticilor formulate însă se constată că recurentele

critică decizia curții de apel din perspectiva aplicării și interpretării

greșite a dispozițiilor art. 322 pct 7 C. proc. civ.

Prin urmare, văzând dispozițiile art.

306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza criticile de nelegalitate,

din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul în raport de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat,

urmând a-l respinge, pentru considerentele care succed:

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Motivul de revizuire întemeiat pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., permite anularea celei de-a doua hotărâri

în cazul în care se ajunge în situația ca același proces să fie soluționat de

două ori, prin pronunțarea unor hotărâri contradictorii, pentru a se da

eficiență principiului puterii lucrului judecat.

De aceea pentru a fi admisibil acest

motiv de revizuire este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarele

condiții: hotărârile să fie definitive, chiar dacă prin ele nu a fost

soluționat fondul cauzei și contradictorii, să fie pronunțate în dosare

diferite, dar să privească aceiași litigiu, adică să existe identitate de

părți, obiect și cauză între hotărâri; în cel de-al doilea dosar să nu se fi

invocat excepția puterii lucrului judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să

nu se fi discutat.

Revizuientele invocă existența

contrarietății între hotărârea judecătorească nr. x/2014 pronunțată de

Tribunalul Argeș și Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 aTribunalulut

Argeș.

Prin sentința civilă nr. 7795 din

18,11.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești, irevocabilă prin Decizia civilă

nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș, a fost admisă, în parte,

plângerea reclamantului și a fost anulată, în parte, hotărârea din 24 august

2006 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii fonduiui funciar Argeș

numai în ceea ce îl privește pe autorul C. și a fost obligată pârâta să îi

reconstituie reclamantului C. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 23 ha

teren cu vegetație forestieră, alături de celelalte două moștenitoare B. și E.

A fost respinsă plângerea formulată de pârâta Comisia Locală de fond funciar

Bascov.

Reiese că obiectul principal al

cererii de chemare în judecată, finalizată prin Decizia civilă nr. 479 din 16

februarie 2011 a Tribunalului Argeș, La reprezentat anularea hotărârii din 24

august 2006 emisă de Comisia județeană de aplicare a Legii fonduiui funciar

Argeș.

Pe de altă parte, prin sentința civilă

nr. 4327 din 06 mai 0214 pronunțată de Judecătoria Pitești, irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 2473/2014 a Tribunalului Argeș, a fost admisă, în parte,

acțiunea aceluiași reclamant, C. și a fost dispusă completarea Titlului de

proprietate din 20 ianuarie 2005, în sensul în care acesta a fost menționat

alături de pârâtele A. și B. A fost respins capătul de cerere privind

înscrierea defunctei D. ca persoană îndreptățită, în locul defunctului F.

Reiese că obiectul cererii de chemare

în judecată finalizat prin Decizia civilă nr. 2473/2014 a Tribunalului Argeș, a

fost reprezentat de modificarea titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005,

în sensul menționării reclamantului C. în calitate de moștenitor al numitului F.,

alături de pârâtele B. și E.

Privite comparativ, eeie două litigii

finalizate cu pronunțarea celor două decizii pretins a fi contradictorii, nu au

același obiect juridic, aceleași părți și nici aceeași cauză, condiție esențială

pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, în litigiu finalizat cu

pronunțarea deciziei civile nr. 479 din 16 februarie 2011 de Tribunalul Argeș,

părți au fost reclamantul C. și intimații Comisia Locală de Aplicare a Legii

Fonduiui Funciar Bascov și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de

proprietate asupra terenurilor Argeș, pe când în litigiul finalizat cu

pronunțarea Deciziei civile nr. 2473 din 03 noiembrie 2014 a Tribunalului

Argeș, părți au fost reclamantul C. și pârâții A., B., Comisia Locală de Fond

Funciar Bascov, Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș. Lipsa identității de

părți între cele două hotărâri judecătorești, a fost susținuta chiar de

revizuiente care au invocat că nu au figurat ca părți în dosarul finalizat cu

pronunțarea deciziei civile nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș.

Deși privite în ansamblu, cele două

litigii s-au purtat cu privire la același patrimoniu al defuncților F. și D.,

acestea nu au același obiect juridic, prin obiect juridic înțelegând pretenția

concretă a reclamantului dedusă judecății.

Nici criteriul identității de cauză nu

este îndeplinit, prin cauza juridică a unei acțiuni civile înțelegând scopul

urmărit de parte la momentul introducerii cererii de chemare în judecata.

În primul Dosar, înregistrat sub nr.

x/280/2006 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantul C. a solicitat, în

calitate de fiu al numiților F. și D. , reconstituirea dreptului de proprietate

asupra suprafeței de 25 ha teren arabil și 20,41 ha, respectiv 1,87 ha teren cu

vegetație forestieră, și punerea sa în posesie cu privire la aceste suprafețe,

ca urmare a respingerii prin hotărârea din 24 august 2006, a cererii de

reconstituire a dreptului de proprietate al autorilor acestuia. Pe de altă

parte, cauza juridică a dosarului în care a fost pronunțată decizia a cărei

revizuire se solicită, este reprezentată de menționarea reclamantului C. în

cuprinsul titlului de proprietate emis ia 20 ianuarie 2005, alături de celelalte

două moștenitoare, A. și B.

Împrejurarea că prin cele două

hotărâri judecătorești se tranșează chestiuni în legătură cu patrimoniul

autorilor reclamantului C., nu este suficient pentru a statua asupra faptului

că ne aflăm în prezența a două hotărâri contradictorii.

Pe de altă parîe, rațiunea instituirii

acestei căi extraordinare de atac este aceea de a nu încălca puterea de lucru

judecat stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și

de rezolvare a situațiilor în care, judecând~se separate două sau mai multe

cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri

potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. Drept urmare, revizuirea

întemeiata pe dispozițiile ari. 322 pct 7 C. proc. civ. poate fi cerută dacă

există hotărâri ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat, care nu

se pot executa simultan.

Or, din conținutul dispozitivelor

celor doua hotărâri nu reiese imposibilitatea de executare concomitentă a

acestora, Decizia civilă nr. 479 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Argeș a

constatat că reclamantul este îndreptățit, de pe urma părinților acestuia F. și

D., de a beneficia de reconstituirea suprafeței de 23 ha teren forestier, în

timp ce prin decizia a cărei revizuiri se solicită, s-a statuat că reclamantul

în calitate de moștenitor, prin retransmitere, al luiF., este îndreptățit la

înscrierea sa în cuprinsul Titlului de proprietate din 20 ianuarie 2005,

alături de celelalte două moștenitoare, A. și B.

Față de cele anterior arătate, Înalta

Curte constata că în mod fondat, Curtea de Apel Pitești a respins cererea de

revizuire, analizând în mod corect incidența dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. în consecință, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuenteie A. și B. împotriva Deciziei nr. 53 din 07 mai 2015 a Curții de

Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondaî, recursul

declarat de revizuenteie A. și B. împotriva Deciziei nr. 53 din 07 mai 2015 a Curții

de Apei Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

02 decembrie 2015.