ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1200/2014

Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 27 noiembrie 2012, numiții S.V., S.I.C. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 2748 din 30 octombrie 2012 a acestei instanțe. Cererea de revizuire a fost precizată în sensul că s-a solicitat anularea Deciziei civile nr. 2748 din 30 octombrie 2012 și pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținându-se că este contradictorie cu Decizia civilă nr. 336 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeș. În motivarea căii de atac, s-a arătat că prin Decizia civilă nr. 336 din 6 noiembrie 2007 a fost soluționată acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamanții S.C., I.A., S.I., S.G., S.N., în contradictoriu cu S.V., S.I.C., S.F., B.A., Comisia Locală de Fond Funciar Stâlpeni și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș.

Prin decizia de partaj menționată nu s-a inclus la masa succesorală suprafața de 7.300 mp situată în pct. Lotași, pentru care pârâtului S.V. i-a fost emis Titlul de proprietate din 19 august 1993, suprafețele de 1.980 mp, respectiv 3.600 mp din același punct fiind considerate distincte de suprafața din acest titlu. S-a reținut că, potrivit identificării suprafețelor de teren, terenul de 1.980 mp din pct. Lotași 2, atribuit lui S.G., este diferit de suprafața de teren din titlul de proprietate al revizuentului. Au susținut revizuenții că, încălcându-se autoritatea de lucru judecat cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului, prin Decizia civilă nr. 2748 din 30 octombrie 2012, Tribunalul Argeș i-a obligat în mod greșit pe aceștia să-i respecte intimatului S.G.

dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.980 mp din pct. Lotași 2, astfel că cele două decizii sunt contradictorii. Tribunalul Argeș a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a declinat competența materială de soluționare în favoarea Curții de Apel Pitești. Prin Decizia nr. 78 din 7 octombrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că prin Sentința civilă nr. 155 din 27 ianuarie 2012, Judecătoria Câmpulung a respins acțiunea reclamantului S.G., formulată împotriva pârâților S.V., S.I.C., Comisia Locală de Fond Funciar Țițești și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, de constatare a nulității absolute a Titlului de proprietate din 19 august 1993 și a Contractului de întreținere autentificat sub nr. AA/1995, ca existând autoritatea de lucru judecat, iar acțiunea de revendicare a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1.980 mp situată în pct. Lotași 2, a fost respinsă ca nefondată. Această sentință a fost modificată în parte prin Decizia civilă nr. 2748 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul că au fost obligați pârâții să-i respecte reclamantului-recurent S.G.

dreptul de proprietate asupra terenului de 1.980 mp, situat pe raza comunei Țițești, pct. Lotași 2. S-a constatat că revizuenții, în motivarea căii de atac, au susținut că există contradicție între Decizia nr. 2748/2012 și Decizia civilă nr. 336 din 6 noiembrie 2007, contradicția constând în aprecierea regimului juridic al suprafeței de 1.980 mp din pct. Lotași, asupra căreia, cu putere de lucru judecat, prin ultima hotărâre s-a statuat că imobilul este diferit de acela care face obiectul Titlului de proprietate din 19 august 1993, eliberat lui S.V., argument în raport de care a fost reținut alături de terenul de 3.600 mp din același punct, în masa succesorală rămasă de pe urma autoarei S.F.

Pe acest aspect, Curtea de Apel Pitești a reținut că, într-adevăr, cu putere de lucru judecat, instanța a statuat că suprafața de 1.980 mp din punctul Lotași este diferită de suprafața de teren care a făcut obiectul Titlului de proprietate din 19 august 1993, eliberat lui S.V., și, ca urmare a acestei constatări, terenul a fost inclus la masa partajabilă rămasă de pe urma autoarei S.F., fiind atribuit în lotul lui S.G. prin hotărârea menționată. Executarea hotărârii de partaj a fost contestată de către S.V., în sensul că la punerea în posesie i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra terenului din pct. Lotași.

Prin Sentința civilă nr. 1330 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, a fost respinsă contestația la executare, hotărârea fiind păstrată în recurs potrivit Deciziei civile nr. 467 din 15 februarie 2011, prin care s-a reținut soluționarea în mod irevocabil a situației juridice potrivit căreia suprafața de 1.980 mp din pct. Lotași este diferită de aceea care face parte din titlul de proprietate a lui S.V., punerea în posesie realizându-se potrivit titlului executoriu. În acțiunea în revendicare, reclamantul S.G. a invocat dreptul de proprietate dobândit pe cale succesorală de pe urma autoarei S.F., respectiv hotărârea de partaj, în raport de care tribunalul a admis acțiunea și a obligat pe pârâții S.V.

și S.I.C. să-i respecte dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.980 mp. S-a constatat că tribunalul a analizat cu acea ocazie dreptul de proprietate al reclamantului S.G. având în vedere și titlul de proprietate emis revizuentului S.V., precum și situația juridică pe care instanțele anterioare au confirmat-o cu putere de lucru judecat, obligându-i pe pârâți să respecte dreptul de proprietate asupra terenului atribuit în lotul acestuia, soluția fiind conformă cu cea pronunțată anterior, și nu în contradicție. Ca atare, nefiind întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire promovată a fost respinsă ca nefondată. Împotriva deciziei au declarat recurs revizuenții S.V.

și S.I.C., care au susținut că în mod greșit s-a apreciat că nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, deși instanța a reținut corect că s-a statuat cu autoritate de lucru judecat în sensul că suprafața de 1.980 mp din pct. "Lotași" este diferită de suprafața ce a făcut obiectul Titlului de proprietate din 19 august 1993 eliberat pe numele lui S.N. și, ca atare, nu a fost inclusă în masa partajabilă rămasă de pe urma autoarei S.F., în același timp, prin Decizia nr. 2748/2012 a Tribunalului Argeș a fost admisă acțiunea în revendicare a lui S.G. pentru cei 1.980 mp. Concluzia instanței potrivit căreia nu există contradicții între cele două hotărâri este contrară chiar celor reținute de către instanță, întrucât în acțiunea în revendicare, S.G.

s-a prevalat de dreptul succesoral dobândit de pe urma autoarei comune, respectiv prin hotărârea de partaj pusă în executare, deși prin aceeași hotărâre s-a stabilit că terenul în litigiu - suprafața de 1.980 mp din pct. "Lotași" - nu face parte din masa succesorală, ci din titlul de proprietate al lui S.V. În acest sens există și expertiza întocmită în cauza ce a făcut obiectul contestației la executare, soluționată prin Sentința civilă nr. 1330 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Câmpulung. Or, prin Decizia nr. 2748/2012 a Tribunalului Argeș, deși s-a reținut autoritatea de lucru judecat, în sensul că nu mai poate fi pus în discuție regimul juridic al terenului de 1.980 mp din pct. Lotași, acesta făcând parte din titlul de proprietate emis pe numele lui S.V., în același timp se admite acțiunea în revendicare, fără a se explica în vreun fel concluziile rapoartelor de expertiză, necontestate de intimatul S.G.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată, intimatul S.G. a solicitat respingerea recursului, arătând că instanța de revizuire a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere că asupra terenului în litigiu i-a fost recunoscut dreptul de proprietate prin Decizia nr. 336/2007, iar prin Decizia nr. 2748/2012 nu s-a produs decât efectul hotărârii anterioare, în sensul că revizuentul a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul de 1.980 mp. Astfel fiind, revizuentul nu sesizează în realitate faptul că prin Decizia nr. 336/2007 nu i s-a consfințit un drept de proprietate, ci dimpotrivă, l-a pierdut în favoarea intimatului.

Analizând criticile deduse judecății, Înalta Curte constată mai întâi că, deși se invocă de o manieră generică dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. - lipsite de incidență în cauză -, aspectele dezvoltate în susținerea recursului, vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fac posibilă încadrarea, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (nesocotirea normelor procedurale), dar au caracter nefondat. Astfel, așa cum în mod corect a reținut instanța anterioară, fundamentul revizuirii dat de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă în sancționarea nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Aceasta presupune ca printr-o hotărâre ulterioară să se statueze în sens contrar primei judecăți, în condițiile identității de părți, cauză, obiect. Înseamnă totodată că, tranșând a doua oară un litigiu între aceleași părți, care se fundamentează pe aspecte litigioase deja dezlegate jurisdicțional, instanța învestită ulterior să nesocotească ceea ce a tranșat instanța anterioară, cu ocazia primei judecăți (nesocotirea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat). Este ceea ce au pretins în speță revizuenții, atunci când au arătat că prin hotărârea de partaj (Decizia nr. 336/2007) s-a statuat că terenul de 1.980 mp situat în pct. "Lotași" este distinct de terenul din titlul lor de proprietate, fiind inclus în masa succesorală a autoarei S.F.

și atribuit în lotul intimatului S.G. pentru ca ulterior, contrar acestei judecăți, prin hotărârea pronunțată în acțiunea în revendicare (Decizia nr. 2748/2012) să fie admise pretențiile formulate de S.G. în privința aceluiași teren și obligați S.V. și S.I.C. la lăsarea în deplină proprietate a respectivului teren. Or, se constată că cea de-a doua hotărâre nu numai că nu a ignorat rezultatul primei judecăți, ci dimpotrivă, a valorificat efectul pozitiv al acesteia în legătură cu stabilirea regimului juridic al terenului în suprafață de 1.980 mp.

Pe acest aspect, instanța de revizuire a constatat în mod corect că, procedându-se la soluționarea celei de-a doua acțiuni, vizând revendicarea, s-a avut în vedere și s-a ținut seama de statuările jurisdicționale anterioare - cele din hotărârea de partaj (inclusiv din hotărârea dată în contestația la executarea acestei hotărâri) - în legătură cu situația juridică a terenului de 1.980 mp, inclus în masa succesorală și atribuit în lotul numitului S.G. A fost valorificat astfel un considerent decisiv al hotărârii de partaj (care justificând soluția de atribuire a unui bun în lotul uneia dintre părți, se bucură de autoritate de lucru judecat), cu ocazia soluționării acțiunii în revendicare.

De aceea, contrar susținerii revizuenților, Decizia nr. 2748/2012 a Tribunalului Argeș (dată în acțiunea în revendicare) nu numai că nu ignoră rezultatul judecății din acțiunea de partaj, ci dimpotrivă, face referire și valorifică dezlegările jurisdicționale ale primei hotărâri (Decizia nr. 336/2007, față de care s-a invocat contrarietatea).

În acest sens, în argumentarea soluției din Decizia nr. 2748/2012 se face referire punctuală la considerentele Deciziei nr. 336/2007 a Tribunalului Argeș reținându-se că aceasta "a tranșat, în mod irevocabil, chestiunea litigioasă, potrivit căreia suprafața de teren de 1.980 mp din pct. Lotași este distinctă de cea din titlul de proprietate al lui S.V." și că "analizând hotărârile judecătorești la care s-a făcut referire, se constată că s-a statuat cu putere de lucru judecat că numai recurentul (S.G.) deține un titlu de proprietate valabil asupra terenului în litigiu". Or, una din condițiile invocării cu temei a cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este ca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri să nu fi fost invocată și valorificată în cea de-a doua judecată.

Impunerea acestei condiții este dată de împrejurarea că, în caz contrar, s-ar nesocoti însăși autoritatea de lucru judecat a celei din urmă hotărâri. Recurenții-revizuenți n-au respectat această exigență, punând în realitate în discuție, prin demersul promovat, modalitatea în care cea de-a doua instanță a valorificat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Astfel, aceștia formulează de fapt o critică de nelegalitate împotriva Deciziei nr. 2748/2012, sesizând o contrarietate în interiorul considerentelor acestei decizii - atunci când reține pe de o parte, că terenul în dispută a fost atribuit în lotul lui S.G., justificându-i acțiunea în revendicare, iar pe de altă parte, că același teren este distinct de cel inclus în titlul de proprietate emis pe numele lui S.V.

Separat de faptul că instanța motivează în continuare, cu referire la hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile dintre părți, de ce titlul reclamantului din acțiunea în revendicare este considerat preferabil, o asemenea ipoteză, de care se prevalează revizuenții-recurenți (de contrarietate în interiorul considerentelor unei hotărâri) nu este aptă pentru deschiderea căii de atac a revizuirii, care sancționează nesocotirea autorității de lucru judecat a unei hotărâri prin pronunțarea unei alte hotărâri în sens contrar. În realitate, în speță, se tinde la a se demonstra nelegalitatea unei decizii irevocabile într-un cadru procesual inadecvat, pentru motive care nu sunt încadrabile în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Reținând așadar, că instanța anterioară a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite cerințele procedurale pentru anularea deciziei împotriva căreia s-a îndreptat cererea de revizuire, Înalta Curte urmează să constate caracterul nefondat al criticilor și să respingă recursul în consecință. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenții-revizuenți vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimat, ocazionate de judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții S.V. și S.I.C. împotriva Deciziei nr. 78 din 7 octombrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Obligă revizuenții să plătească intimatului S.G. suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2014. Procesat de GGC - AZ