ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2946/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 2 august 2011, revizuenții S.G. și S.V. au solicitat

anularea deciziei civile nr. 2321 din 30 iunie 2011, pronunțată de Tribunalului

Argeș, în contradictoriu cu intimații L.E., I.I., S.P., S.F., S.M., Comisia

Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană Argeș pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, U.M., C.M., C.E. și C.F.

În motivare, s-a

arătat că între părți s-au purtat mai multe litigii, iar prin decizia nr.

444/1994 a Curții de Apel Pitești intimații au fost obligați la respectarea

hotărârilor pronunțate și la respectarea titlului de proprietate din 1999 emis

pe numele autorului revizuenților.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 322 pct. 2, 3, 5 și 7 C. proc. civ..

Prin precizările

aduse ulterior căii de atac promovate, revizuenții au arătat că motivele de

revizuire întemeiate pe disp. art. 322 pct. 1 și 7 C. proc. civ. sunt

determinate de faptul că există hotărâri potrivnice, respectiv decizia nr.

444/1994, irevocabilă, care statuează cu autoritate de lucru judecat cu privire

la suprafața de 1600 m.p. ce a făcut obiectul litigiului între aceleași părți,

iar soluția din dispozitivul hotărârii a cărei anulare se cere nu poate fi

adusă la îndeplinire.

S-a susținut că

decizia civilă nr. 444/1994 a Tribunalului Argeș este anterioară deciziei

civile nr. 608/2007 a aceluiași tribunal și ca urmare, s-a stabilit irevocabil

un anumit amplasament pentru care s-a decis reconstituirea dreptului de

proprietate pe numele autorului lor.

Prin decizia civilă

nr. 1687 din 30 mai 2012 Tribunalul Argeș a disjuns cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., declinând cauza spre

competentă soluționare Curții de Apel Pitești și a respins cererea de revizuire

întemeiată pe art. 322 pct. 1 și 5 C. proc. civ..

Astfel învestită,

urmare a declinării de competență, Curtea de Apel Pitești a pronunțat sentința

civilă nr. 63 din 5 decembrie 2012, prin care a respins cererea de revizuire

promovată pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că, potrivit susținerii revizuenților,

incidența motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ar fi

determinată de faptul că decizia civilă nr. 2321 din 30 iunie 2011 pronunțată

de Tribunalul Argeș este în contradicție cu decizia nr. 444/R/1994 a

Tribunalului Argeș, hotărâri care privesc terenul de 1600 m.p. situat în

punctul ”Acasă”, teren aflat în litigiu.

S-a reținut că prin

decizia nr. 444/R/1994 a Tribunalului Argeș s-a stabilit dreptul de proprietate

pentru S.G. pentru un teren de 2,74 ha, conform expertizei întocmită în acea

cauză, schiței anexe și tabelului la aceasta, obiectul dosarului fiind plângere

împotriva hotărârii Comisiei județene de fond funciar.

Pe de altă parte,

prin decizia civilă nr. 2321/ 30 iunie 2011 a aceleiași instanțe, s-a admis

recursul declarat de pârâții U.M., C.M., C.E., C.F., s-a modificat sentința

civilă nr. 1073 din 7 februarie 2011 a Judecătoriei Pitești, în sensul că s-a

respins acțiunea formulată de reclamanții S.G., L.E., I.I., S.V., S.P., S.F. și

S.M.. Potrivit obiectului dosarului, reclamanții în această cauză au solicitat

anularea titlului de proprietate din 18 iulie 1994 emis de Comisia Județeană de

fond funciar Argeș, pentru suprafața de 1 ha. și 1.700 m.p. teren situat în

comuna Drăganu-Olteni, județul Argeș, emis pe numele C.G.D..

A reținut prima instanță,

că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea

altora, ci acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin

restabilirea situației determinate de nesocotirea lui.

Pentru a se statua asupra

admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu,

trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive

contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba

despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect

și cauză), hotărârile respective să fi fost pronunțate nu în același proces, ci

în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată

excepția puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, instanța în fața

căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze.

S-a apreciat că în speță

nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile menționate, hotărârile în privința cărora

se pretinde că ar fi contradictorii nefiind pronunțate în aceeași cauză.

Decizia a fost atacată

cu recurs de către revizuenți care au susținut nelegalitatea soluției arătând, în

esență, că aceasta a nesocotit caracterul deciziei nr. 444/1994, intrată în puterea

lucrului judecat.

S-a susținut că ambele

decizii, a căror contrarietate s-a pretins, au fost date în aceeași materie, a fondului

funciar și că decizia nr. 232 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Argeș trebuie anulată

întrucât nu a ținut seama de cele statuate anterior, prin decizia civilă nr. 444/1994

a aceleiași instanțe, prin care s-a stabilit dreptul de proprietate al autorului

S.G. asupra unui teren în suprafață de 2,74 ha.

Recursul este nefondat.

Așa cum în mod corect

a reținut instanța anterioară, rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea a sancționării încălcării autorității

de lucru judecat a unei hotărâri.

Aceasta înseamnă ca într-un

proces ulterior să se fi statuat diferit față de modalitatea în care a făcut-o o

primă instanță de judecată, fie că este vorba de protejarea efectului negativ al

autorității de lucru judecat (respectiv, tripla identitate de elemente: părți, obiect,

cauză), fie despre efectul pozitiv (adică, o chestiune litigioasă între aceleași

părți care și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională, chiar dacă nu este întrunită

tripla identitate de elemente).

În speță, instanța de

revizuire a constatat că nu subzistă motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., deoarece nu există identitate de cauză juridică având în vedere că prin decizia

nr. 444/R/1944 a Tribunalului Argeș a fost soluționată o plângere împotriva hotărârii

Comisiei județene de fond funciar (și s-a stabilit dreptul de proprietate pentru

terenul în suprafață de 2,74 ha), în timp ce, prin cea de-a doua decizie (a cărei

anulare se cere) a fost soluționată o acțiune în anularea titlului de proprietate

din 1994 privind o suprafață de teren de 1 ha și 1700 m.p.

Susținând nelegalitatea

soluției, recurenții pretind, de fapt, că ar fi fost nesocotit efectul pozitiv al

lucrului deja judecat, în sensul că în primul litigiu s-a tranșat existența, în

favoarea autorului lor, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață

de 2,74 ha, în timp ce în al 2-lea, anulându-se titlul de proprietate pentru 1 ha

și 1700 m.p., s-a nesocotit, contrazis, ceea ce se stabilise anterior în privința

reconstituirii proprietății.

Critica nu poate fi primită,

neputându-se reține, așa cum susțin recurenții, că s-ar fi nesocotit lucrul anterior

judecat.

Aceasta, în condițiile

în care, pronunțând decizia nr. 2321/2011 și modificând sentința de primă instanță,

în sensul respingerii acțiunii recurenților din prezenta cauză privind anularea

titlului de proprietate nr. 48358/1994 emis pe numele intimaților pentru suprafața

de 1 ha și 1700 m.p., instanța avut în vedere ceea ce au susținut reclamanții, respectiv,

faptul că terenul ce ar face obiectul acestui titlu s-ar suprapune cu cel din titlul

din 1999 eliberat pe numele lui S.G..

În același timp, instanța

a reținut că asupra dreptului de proprietate în privința terenului în litigiu s-a

statuat irevocabil în favoarea pârâților U. și C. prin decizia nr. 608/2010 a Tribunalului

Argeș, care a analizat titlurile de proprietate prezentate de către părți.

Totodată, se constată

că la pronunțarea deciziei nr. 608/2010, s-a avut în vedere și s-a făcut referire

la decizia nr. 444/1994 - de care se prevalează recurenții, susținând că stabilise

deja dreptul de proprietate al autorului - reținându-se că aceasta nu reprezintă

un veritabil titlu de proprietate, pentru a împiedica instanța să facă propria verificare

și evaluare jurisdicțională.

În aceste condiții, nu

se poate susține că în judecata celei de-a doua cauze (finalizată prin decizia

nr. 2231/2011 a Tribunalului Argeș) s-ar fi ignorat autoritatea de lucru judecat

a hotărârii anterioare.

Dimpotrivă, astfel cum

s-a arătat, s-a ținut seama de faptul că o instanță anterioară (decizia nr. 608/2010)

a stabilit că decizia nr. 444/1994 nu poate avea valoarea unui titlu de proprietate

în privința suprafeței de teren de 2,74 ha la care fac referire recurenții.

În consecință, se constată

că în cauză nu s-a făcut dovada încălcării autorității de lucru judecat a unei hotărâri

anterioare prin pronunțarea deciziei civile nr. 2321 din 30 iunie 2011 a Tribunalului

Argeș, astfel încât motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. nu este incident.

Pentru toate aceste considerente,

recursul a fost găsit nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenții S.G.

și S.V. și de L.E., I.I., S.P., S.F. și S.M. împotriva sentinței nr. 63 din 5 decembrie

2012 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2013.