ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5365/2013

Asupra cererii de

revizuire de față constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2946 din 29 mai 2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins recursul declarat de

revizuenții S.G., S.V., L.E., I.I., S.P., S.F. și S.M. împotriva Sentinței nr.

63 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

S-a reținut, așa cum

în mod corect a constatat și instanța anterioară, că rațiunea reglementării

motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea a

sancționării încălcării autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Aceasta înseamnă ca

într-un proces ulterior să se fi statuat diferit față de modalitatea în care a

făcut-o o primă instanță de judecată, fie că este vorba de protejarea efectului

negativ al autorității de lucru judecat (respectiv tripla identitate de

elemente: părți, obiect, cauză), fie despre efectul pozitiv (adică, o chestiune

litigioasă între aceleași părți care și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională,

chiar dacă nu este întrunită tripla identitate de elemente).

În speță, instanța de

revizuire a constatat că nu subzistă motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., deoarece nu există identitate de cauză juridică având în vedere că

prin Decizia nr. 444/R/1944 a Tribunalului Argeș a fost soluționată o plângere

împotriva hotărârii Comisiei județene de fond funciar (și s-a stabilit dreptul de

proprietate pentru terenul în suprafață de 2,74 ha), în timp ce, prin cea de-a

doua decizie (a cărei anulare s-a cerut) a fost soluționată o acțiune în

anularea titlului de proprietate nr. x/1994 privind o suprafață de teren de 1

ha și 1700 mp.

S-a constatat că

susținând nelegalitatea soluției, recurenții au pretins, de fapt, că ar fi fost

nesocotit efectul pozitiv al lucrului deja judecat, în sensul că în primul

litigiu s-a tranșat existența, în favoarea autorului lor, a dreptului de

proprietate asupra terenului în suprafață de 2,74 ha, în timp ce în al doilea,

anulându-se titlul de proprietate pentru 1 ha și 1700 mp, s-a nesocotit,

contrazis, ceea ce se stabilise anterior în privința reconstituirii

proprietății.

Critica nu a fost

primită, neputându-se reține, așa cum au susținut recurenții, că s-ar fi

nesocotit lucrul anterior judecat.

Aceasta, în

condițiile în care, pronunțând Decizia nr. 2321/2011 și modificând sentința de

primă instanță, în sensul respingerii acțiunii recurenților din prezenta cauză

privind anularea titlului de proprietate nr. X/1994 emis pe numele intimaților

pentru suprafața de 1 ha și 1700 mp, instanța a avut în vedere ceea ce au

susținut reclamanții, respectiv faptul că terenul ce ar face obiectul acestui

titlu s-ar suprapune cu cel din titlul nr. X/1999 eliberat pe numele lui S.G.

În același timp,

instanța a reținut că asupra dreptului de proprietate în privința terenului în

litigiu s-a statuat irevocabil în favoarea pârâților U. și C. prin Decizia nr.

608/2010 a Tribunalului Argeș, care a analizat titlurile de proprietate

prezentate de către părți.

Totodată, s-a

constatat că la pronunțarea Deciziei nr. 608/2010, s-a avut în vedere și s-a

făcut referire la Decizia nr. 444/1994 - de care s-au prevalat recurenții,

susținând că stabilise deja dreptul de proprietate al autorului - reținându-se

că aceasta nu reprezintă un veritabil titlu de proprietate, pentru a împiedica

instanța să facă propria verificare și evaluare jurisdicțională.

În aceste condiții,

s-a reținut că nu se poate susține că în judecata celei de-a doua cauze

(finalizată prin Decizia nr. 2231/2011 a Tribunalului Argeș) s-ar fi ignorat

autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Dimpotrivă, astfel

cum s-a arătat, s-a ținut seama de faptul că o instanță anterioară (Decizia nr.

608/2010) a stabilit că Decizia nr. 444/1994 nu poate avea valoarea unui titlu

de proprietate în privința suprafeței de teren de 2,74 ha la care au făcut

referire recurenții.

În consecință, s-a

constatat că în cauză nu s-a făcut dovada încălcării autorității de lucru

judecat a unei hotărâri anterioare prin pronunțarea Deciziei civile nr. 2321

din 30 iunie 2011 a Tribunalului Argeș, astfel încât motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu a fost găsit ca fiind incident.

Împotriva deciziei au

formulat cerere de revizuire S.G., S.V., L.E., I.I., S.P., S.F. și S.M.

Au arătat că dosarul

nu a fost soluționat în condițiile de procedură civilă și de contencios

administrativ în care aceeași cauză de fond funciar cu aceleași pârâte au fost

judecate de Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ prin

Decizia nr. 231 din 4 februarie 1998, în sensul obligării Comisiei de fond

funciar Argeș să elibereze titlul de proprietate cuvenit tatălui lor, care prin

comparație - ca validitate și valabilitate - este mai caracterizat decât titlul

de proprietate din 18 iulie 1997, modificat la 31 octombrie 2011, titlu a cărui

anulare a fost dispusă de instanța de fond prin Sentința civilă nr. 1073 din 7

februarie 2011 și respinsă nejustificat de Curtea de Apel Pitești prin Decizia

nr. 63 din 5 decembrie 2012 și de Înalta Curte prin decizia atacată.

Au mai considerat că

dosarul a fost analizat formal, în condițiile în care nu a fost chemat niciun

reprezentant al Comisiei județene de fond funciar Argeș.

Aceste motive au fost

reluate și dezvoltate și prin precizările depuse de revizuenți la datele de 8

august 2013 și de 14 noiembrie 2013, prin care s-a făcut și istoricul cauzei,

solicitându-se a se admite cererea de revizuire și a se dispune rejudecarea.

Cererea de revizuire

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în considerarea argumentelor ce succed.

Art. 322 C. proc.

civ. reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire asupra unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele

limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

În cauză însă,

cererea de revizuire nu respectă cerințele impuse de art. 322 C. proc. civ.

Astfel, textul

cuprins la art. 322 C. proc. civ. cuprinde precizarea, în ceea ce privește

hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea

este posibilă numai dacă se atacă o hotărâre dată de o instanță de recurs

atunci când a evocat fondul.

Se constată că în

speță, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest

aspect, și anume prin decizia atacată s-a respins recursul declarat de

revizuenți împotriva unei hotărâri pronunțate în revizuire și, prin urmare, nu

s-a evocat fondul.

Așadar, raportând

cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt

îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de S.G., L.E., I.I., S.V., S.P.,

S.F. și S.M. împotriva Deciziei nr. 2946 din 29 mai 2013 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - CL