ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5365/2013

Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele: Prin Decizia nr. 2946 din 29 mai 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins recursul declarat de revizuenții S.G., S.V., L.E., I.I., S.P., S.F. și S.M. împotriva Sentinței nr. 63 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. S-a reținut, așa cum în mod corect a constatat și instanța anterioară, că rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea a sancționării încălcării autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Aceasta înseamnă ca într-un proces ulterior să se fi statuat diferit față de modalitatea în care a făcut-o o primă instanță de judecată, fie că este vorba de protejarea efectului negativ al autorității de lucru judecat (respectiv tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză), fie despre efectul pozitiv (adică, o chestiune litigioasă între aceleași părți care și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională, chiar dacă nu este întrunită tripla identitate de elemente). În speță, instanța de revizuire a constatat că nu subzistă motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., deoarece nu există identitate de cauză juridică având în vedere că prin Decizia nr. 444/R/1944 a Tribunalului Argeș a fost soluționată o plângere împotriva hotărârii Comisiei județene de fond funciar (și s-a stabilit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 2,74 ha), în timp ce, prin cea de-a doua decizie (a cărei anulare s-a cerut) a fost soluționată o acțiune în anularea titlului de proprietate nr. x/1994 privind o suprafață de teren de 1 ha și 1700 mp. S-a constatat că susținând nelegalitatea soluției, recurenții au pretins, de fapt, că ar fi fost nesocotit efectul pozitiv al lucrului deja judecat, în sensul că în primul litigiu s-a tranșat existența, în favoarea autorului lor, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2,74 ha, în timp ce în al doilea, anulându-se titlul de proprietate pentru 1 ha și 1700 mp, s-a nesocotit, contrazis, ceea ce se stabilise anterior în privința reconstituirii proprietății.

Critica nu a fost primită, neputându-se reține, așa cum au susținut recurenții, că s-ar fi nesocotit lucrul anterior judecat. Aceasta, în condițiile în care, pronunțând Decizia nr. 2321/2011 și modificând sentința de primă instanță, în sensul respingerii acțiunii recurenților din prezenta cauză privind anularea titlului de proprietate nr. X/1994 emis pe numele intimaților pentru suprafața de 1 ha și 1700 mp, instanța a avut în vedere ceea ce au susținut reclamanții, respectiv faptul că terenul ce ar face obiectul acestui titlu s-ar suprapune cu cel din titlul nr. X/1999 eliberat pe numele lui S.G. În același timp, instanța a reținut că asupra dreptului de proprietate în privința terenului în litigiu s-a statuat irevocabil în favoarea pârâților U. și C. prin Decizia nr. 608/2010 a Tribunalului Argeș, care a analizat titlurile de proprietate prezentate de către părți.

Totodată, s-a constatat că la pronunțarea Deciziei nr. 608/2010, s-a avut în vedere și s-a făcut referire la Decizia nr. 444/1994 - de care s-au prevalat recurenții, susținând că stabilise deja dreptul de proprietate al autorului - reținându-se că aceasta nu reprezintă un veritabil titlu de proprietate, pentru a împiedica instanța să facă propria verificare și evaluare jurisdicțională. În aceste condiții, s-a reținut că nu se poate susține că în judecata celei de-a doua cauze (finalizată prin Decizia nr. 2231/2011 a Tribunalului Argeș) s-ar fi ignorat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Dimpotrivă, astfel cum s-a arătat, s-a ținut seama de faptul că o instanță anterioară (Decizia nr. 608/2010) a stabilit că Decizia nr. 444/1994 nu poate avea valoarea unui titlu de proprietate în privința suprafeței de teren de 2,74 ha la care au făcut referire recurenții.

În consecință, s-a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada încălcării autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare prin pronunțarea Deciziei civile nr. 2321 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Argeș, astfel încât motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu a fost găsit ca fiind incident. Împotriva deciziei au formulat cerere de revizuire S.G., S.V., L.E., I.I., S.P., S.F. și S.M.

Au arătat că dosarul nu a fost soluționat în condițiile de procedură civilă și de contencios administrativ în care aceeași cauză de fond funciar cu aceleași pârâte au fost judecate de Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ prin Decizia nr. 231 din 4 februarie 1998, în sensul obligării Comisiei de fond funciar Argeș să elibereze titlul de proprietate cuvenit tatălui lor, care prin comparație - ca validitate și valabilitate - este mai caracterizat decât titlul de proprietate din 18 iulie 1997, modificat la 31 octombrie 2011, titlu a cărui anulare a fost dispusă de instanța de fond prin Sentința civilă nr. 1073 din 7 februarie 2011 și respinsă nejustificat de Curtea de Apel Pitești prin Decizia nr. 63 din 5 decembrie 2012 și de Înalta Curte prin decizia atacată.

Au mai considerat că dosarul a fost analizat formal, în condițiile în care nu a fost chemat niciun reprezentant al Comisiei județene de fond funciar Argeș. Aceste motive au fost reluate și dezvoltate și prin precizările depuse de revizuenți la datele de 8 august 2013 și de 14 noiembrie 2013, prin care s-a făcut și istoricul cauzei, solicitându-se a se admite cererea de revizuire și a se dispune rejudecarea. Cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în considerarea argumentelor ce succed. Art. 322 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire asupra unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. În cauză însă, cererea de revizuire nu respectă cerințele impuse de art. 322 C. proc. civ. Astfel, textul cuprins la art. 322 C. proc. civ. cuprinde precizarea, în ceea ce privește hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă se atacă o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când a evocat fondul. Se constată că în speță, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest aspect, și anume prin decizia atacată s-a respins recursul declarat de revizuenți împotriva unei hotărâri pronunțate în revizuire și, prin urmare, nu s-a evocat fondul.

Așadar, raportând cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de S.G., L.E., I.I., S.V., S.P., S.F. și S.M. împotriva Deciziei nr. 2946 din 29 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2013. Procesat de GGC - CL