ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3217/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3217/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 8 martie 2013 sub

nr. 5393/280/2013, B.V., V.G. și V.C. au solicitat, în contradictoriu cu

intimații R.F., R.L.C. și C.C., revizuirea Sentinței civile nr. 7492 din 09

august 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 10306/280/2010,

Totodată, revizuenții au solicitat repunerea în termenul prevăzut de art. 511

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În

motivarea cererii, revizuenții au susținut că, în aplicarea Legii fondului

funciar, Comisia Județeană Argeș pentru aplicarea Legii fondului funciar a emis

titlul de proprietate nr. 35.300 din 25 februarie 1994 pe numele P.E., R.S. și

V.N., acesta din urmă fiind tatăl revizuenților.

Astfel,

V.N. și P.E. au fost frați, tatăl lor fiind bunicul revizuenților, V.I. zis

V.N.Z. P.E. a lăsat ca moștenitoare pe R.S. - în prezent decedată, de pe urma

căreia au rămas ca moștenitori intimații din prezenta cauză.

Comisia

Județeană Argeș pentru aplicarea Legii fondului funciar a comis o eroare când a

emis titlul de proprietate trecând-o ca moștenitoare și pe R.(născută P.)S..

Corect ar fi fost să fie trecuți numai P.E. - mama în viață a lui R.S. și V.N.

De această eroare a profitat R.S. și, cu rea-credință, a cerut înlăturarea

tatălui revizuenților din titlul de proprietate, sub motivarea că V.N. nu este

urmașul - fiul lui P.E. Judecătoria Pitești a modificat titlul de proprietate

nr. 35300 din 25 februarie 1994 în urma admiterii acțiunii reclamantei P.S.,

pronunțând Sentința civilă nr. 7492/2010. R.S. a fost de rea-credință și sub

aspectul că a ascuns instanței de judecată că, anterior pronunțării Sentinței

civile nr. 7492/2011 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin Decizia nr. 1429

din 9 mai 2012 a Tribunalului Argeș, secția civilă, s-a adresat aceleiași

instanțe cu o cerere identică, ce i-a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 4

892 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr.

9373/280/2005, sentință ce a fost modificată în recurs, prin Decizia nr. 882R

din 20 mai 2008 a Tribunalului Argeș, secția civilă.

Revizuenții

au susținut că prin Sentința civilă nr. 7492/2011 a Judecătoriei Pitești se

încalcă autoritatea de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 4892/2007

a Judecătoriei Pitești modificată prin Decizia civilă nr. 882/R din 20 mai 2008

a Tribunalului Argeș.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză, intimații au invocat excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Pitești în situația în care revizuenții solicită

anularea Sentinței civile nr. 7492/2011 a Judecătoriei Pitești pronunțată în

Dosarul nr. 10306/280/2010 în raport de Decizia civilă nr. 882/R din 20 mai

2008 pronunțată în dosarul civil nr. 9373/280/2005 al Tribunalului Argeș, care

a modificat în parte Sentința civilă nr. 4892 din 28 septembrie 2007 a

Judecătoriei Pitești.

Cu

privire la cererea de repunere în termen intimații au solicitat respingerea

acesteia, ca inadmisibilă, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., având

în vedere că se solicită revizuirea unei hotărâri în care revizuenții nu au

fost părți.

Intimații

au mai susținut că dreptul de a formula cerere de revizuire nu a fost exercitat

în termen din culpa exclusivă a revizuenților, motiv pentru care nu pot fi

repuși în termenul de revizuire.

Intimații

au invocat excepția tardivității cererii de revizuire în raport de prevederile

art. 511 pct. 8 C. proc. civ. având în vedere că termenul prevăzut de lege este

de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri (Sentința civilă

nr. 7492 din 09 septembrie 2011 a cărei anulare se cere), iar cererea a fost

introdusă abia în 2013, deci la mai mult de o lună.

Cu

privire la susținerea revizuenților conform căreia "prin Sentința civilă

nr. 7492/2011 se încalcă autoritatea de lucru judecat în raport de sentința

4892/2007 modificată prin Decizia civilă nr. 882/R din 20 mai 2008, ceea ce le

conferă posibilitatea de a solicita revizuirea Sentinței civile nr. 7492/2011 a

Judecătoriei Pitești", intimații au arătat că este neîntemeiată deoarece,

pentru a exista autoritate de lucru judecat, este necesară îndeplinirea triplei

identități de părți, obiect și cauză.

Astfel,

în Dosarul nr. 10306/280/2010 soluționat prin Sentința nr. 7492/2011 a

Judecătoriei Pitești a cărei revizuire se cere nu au figurat ca părți

revizuenții, respectiv moștenitorii lui V.N. iar dosarul a avut alt obiect

decât cel soluționat prin hotărârea în raport de care se pretinde

contrarietatea.

Judecătoria

Pitești, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 6796 din 5 septembrie 2008

și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Pitești.

Curtea

de Apel Pitești, secția I civilă, astfel învestită, prin Decizia civilă nr. 46

din 10 aprilie 2014, a respins excepția tardivității formulării cererii de

revizuire.

A

respins cererea de revizuire formulată de revizuenții B.V., V.G. și V.C.

În

ședința din 16 ianuarie 2014, instanța a pus a pus în vedere revizuenților să

precizeze temeiul de drept pentru cererea de repunere în termen și motivele

împiedicării obiective pentru a formula cerere de revizuire în termenul

prevăzut de lege, care este data încetării acestei împiedicări, precum și să

depună la dosar acte justificative în acest sens.

La

termenul din 27 februarie 2014, apărătorul revizuenților a depus la dosar

Sentința civilă nr. 1909 din 27 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria

Pitești care are ca obiect ordonanță președințială, cu care revizuenții au

înțeles să facă dovada datei la care au luat cunoștință de sentința a cărei

revizuire se cere.

Revizuenții

au precizat că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., precum și pe art. 323 și art. 324 alin. (1) și art. 327

din același C. proc. civ.

Curtea

de Apel Pitești a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire,

motivând că orice persoană are accesul la justiție, prin prisma dispozițiilor

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar revizuenții justifică

un interes născut și actual în a formula cererea de revizuire, întrucât, deși

exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată în

contradictoriu cu revizuenții din prezenta cauză, prin care instanțele s-au

pronunțat într-o acțiune având ca obiect modificarea titlului de proprietate

nr. 35300 din 25 februarie 1994 și anularea hotărârii Comisiei Județene Argeș

nr. 55/1991, ulterior, intimații, fără a-i chema în judecată pe revizuenți, au

obținut o a doua hotărâre judecătorească prin care instanțele s-au pronunțat cu

privire la același titlu de proprietate și aceeași hotărâre a Comisiei

Județene, stabilind contrariul celor reținute în sentința inițială și

prejudiciindu-i pe revizuenți în drepturile lor.

Dreptul

de acces la justiție, în condițiile în care acesta poate fi obstrucționat sau

amânat fără termen din motive imputabile unui organ administrativ, poate pune

în discuție afectarea acestui drept ori chiar lipsirea sa de substanță. Astfel,

împrejurările care pot aduce atingere dreptului de acces liber la justiție

trebuie căutate nu doar în modul de reglementare a acestui drept, ci și în

modalitatea prin care, în practică, acesta se poate realiza în funcție de

condițiile existente.

Făcând

trimitere la raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului statuat încă

din anul 1979 în Hotărârea pronunțată în Cauza Airey contra Irlandei, instanța

de contencios constituțional reține că, asemenea Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Constituția României nu are

ca scop să apere drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective.

Curtea

de Apel Pitești a respins excepția tardivității formulării cererii de revizuire

motivând că, atâta vreme cât revizuenții nu au fost părți în dosarul soluționat

prin decizia ce se cere a fi revizuită și au aflat de existența acestui proces

întâmplător, ca urmare a Sentinței civile nr. 1909 din 27 februarie 2013,

pronunțată de Judecătoria Pitești, având ca obiect ordonanță președințială,

revizuenții fiind astfel în termen să formuleze cererea de revizuire.

Faptul

că revizuenții au formulat inițial o cerere de repunere în termen întemeiată pe

dispozițiile art. 103 C. proc. civ., nu are relevanță juridică atâta vreme cât,

în speța dedusă judecății, termenul nu se poate socoti de la data pronunțării

ultimei decizii și anume o lună de zile, situație absolut obiectivă și

neimputabilă revizuenților.

În

speță, raportat la cerințele impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea de

Apel Pitești a reținut - în ceea ce privește existența identității de obiect și

cauză - că prin dispozitivul ambelor hotărâri judecătorești pretins contrare,

instanțele au dispus modificarea aceluiași titlu de proprietate, respectiv nr.

35300 din 25 februarie 1994, precum și cu privire la aceeași hotărâre a

Comisiei Județene Argeș, respectiv nr. 55/1991, în ambele hotărâri

judecătorești figurând ca părți autoarea intimaților, respectiv P.(R.)S.,

precum și cele două comisii de fond funciar, Comisia Locală de Fond Funciar

Budeasa și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș.

Prin

Decizia civilă nr. 882/R din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția

civilă, a fost admis recursul declarat de revizuenții din prezenta cauză în

contradictoriu cu autoarea intimaților și s-a modificat în parte sentința, în

sensul că a fost respinsă acțiunea conexată și completată, și s-au înlăturat

din sentință mențiunile privind anularea H.C.J.A.F.F. nr. 55/1991 și

modificarea titlului de proprietate nr. 35300 din 25 februarie 1994. S-a

menținut în rest sentința, reținându-se cu autoritate de lucra judecat că

autoarea intimaților nu a formulat contestație în termenul prevăzut de lege

împotriva Hotărârii nr. 55/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș și

deci nu a respectat procedura prealabilă imperativă.

Cu

privire la fondul cauzei s-a reținut că suprafața de teren ce face obiectul

titlului de proprietate menționat a aparținut autorului comun V.I. și este

firesc ca de această suprafață să beneficieze atât autorul V.N., autorul

revizuenților cât și P.E., mama lui P.S. (R.) autoarea intimaților.

Ulterior,

nemulțumită fiind de sentința judecătorească, P.(R.)S., autoarea intimaților a

formulat o altă acțiune cu același obiect și cauză, însă a omis, intenționat,

să cheme în judecată pe revizuenții din prezenta cauză.

Prin

Sentința civilă nr. 7492 din 9 august 2011 a Judecătoriei Pitești, menținută de

decizia Tribunalului Argeș nr. 1429 din 9 mai 2012, a fost admisă acțiunea

formulată de autoarea intimaților P.(R.)S. și s-a dispus modificarea aceluiași

titlu de proprietate și aceleiași hotărâri a Comisiei Județene Argeș, în sensul

că a fost înlăturat din cuprinsul acestora autorul revizuenților, V.N.,

rămânând numai autoarea intimaților.

Mai

mult decât atât, în considerentele celei de-a doua decizii, instanțele au

apreciat că nu există autoritate de lucru judecat, pe considerentul că situația

avută în vedere la prima instanță s-a modificat ca urmare apariției Legii nr.

247/2005, însă niciuna din instanțele judecătorești, respectiv nici cea de fond

și nici cea de recurs nu au luat în considerare faptul că au dispus cu privire

la înlăturarea din titlul de proprietate a unei persoane, fără ca aceasta să

fie citată în mod legal, respectiv să fie introdusă în cauză în baza

dispozițiilor art. 129 C. proc. civ.

Deși

este evidentă vătămarea procesuală a revizuenților, totuși dispozițiile

vechiului C. proc. civ. nu permit ca anumite persoane care nu au fost părți

într-o hotărâre judecătorească să aibă posibilitatea să o anuleze pe calea

revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în speța

dedusă judecății, deși există identitate de obiect și cauză, nu există

identitate de părți, în sensul că în cea de-a doua hotărâre judecătorească

revizuenții nu au fost părți, deși dispozitivul acestora a dispus cu privire la

drepturile lor.

În

contextul celor arătate mai sus, este evident că acea hotărâre judecătorească

nu le este opozabilă revizuenților și nu poate produce efecte juridice, astfel

că, pentru temeiurile expuse și în raport de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

Curtea de Apel Pitești a respins cererea de revizuire, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile triplei identități de părți, obiect, cauză, prevăzute de

dispozițiile art. 1201 C. civ.

În

temeiul art. 274 C. proc. civ., revizuenții au fost obligați să plătească

intimaților suma de 1.500 lei cheltuieli de judecata.

Împotriva

deciziei menționate au declarat recurs intimații R.F., R.L.C. și C.C. și,

invocând dispozițiile ari. 304 pct. 9 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului,

modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii excepțiilor de

inadmisibilitate și, respectiv, de tardivitate a cererii de revizuire.

În

dezvoltarea motivelor de recurs, recurenți-intimați au susținut următoarele:

Instanța

Curții de Apel Pitești, deși, prin considerentele deciziei recurate a reținut,

referitor ia hotărârile în raport de care se pretinde contrarietatea, că nu

există identitate de părți, totuși, în mod nelegal a respins excepția

inadmisibilității cererii de revizuire.

Revizuenții

nu au fost părți în hotărârea a cărei revizuire au cerut-o, astfel că nu puteau

exercita această cale de atac de retractare, pe care numai părțile între care

s-a purtat litigiul o au la dispoziție iar argumentul instanței că orice

persoană are accesul la justiție, prin prisma art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, nu este un argument suficient pentru a respinge excepția

inadmisibilității cererii de revizuire pe care au invocat-o.

Recurenții-intimați

au mai arătat și că excepția tardivității a fost greșit respinsă deoarece

Sentința nr. 7492/2011 a Judecătoriei Pitești a fost pronunțată la data de 9

august 2011 iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 8 martie 2013,

termenul de o lună, prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. legiuitor,

fiind de mult depășit, sancțiunea care se aplică fiind cea prevăzută de art.

104 C. proc. civ.

Intimații-revizuenți

B.V., V.G. și V.C. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea

recursului, ca nefondat. Au susținut că în mod legal instanța Curții de Apel

Pitești a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității cererii de

revizuire întrucât, în raport de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului "orice persoană are accesul la justiție" iar în formularea cererii

de revizuire au justificat un interes legitim, născut și actual. Au mai

susținut că în mod corect cererea de revizuire a fost soluționată pe fond,

chiar dacă soluția nu le-a fost favorabilă, instanța constatând că în cauză nu

sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

pentru a dispune anularea hotărârii a cărei revizuire au cerut-o.

Înalta

Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care succed.

Revizuirea

este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin intermediul căreia se

poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și rejudecarea

cauzei în cazurile expres determinate de lege.

Obiectul

revizuirii este determinat prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege se poate solicita revizuirea "unei hotărâri

judecătorești rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul".

Retractarea unei hotărâri definitive/irevocabile care se bucură de autoritate

de lucru judecat produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea

raporturilor juridice civile, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut

posibilitatea exercitării acestei căi de atac numai în cazurile strict prevăzute

de art. 322 pct. 1 - 10 C. proc. civ., cu respectarea și îndeplinirea

cumulativă a condițiilor necesare pentru exercitarea oricărei căi de atac,

respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală și existența unui

interes.

Revizuirea

în temeiul art 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă sunt

întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești

definitive, hotărârile judecătorești în cauză trebuie să fie potrivnice și să

existe tripla identități de părți, obiect și cauză, deoarece finalitatea

revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea

principiului autorității lucrului judecat.

Având

în vedere că revizuirea este o cale de atac pusă de lege la dispoziția

părților, doar cei care a avut calitatea de reclamant, pârât sau intervenient

în procesul soluționat prin hotărârea ce face obiect al revizuirii se poate

prevala de dreptul de a o exercita cu observația că, procurorul, în temeiul

art. 45 alin. (5) C. proc. civ., poate, de asemenea, în condițiile legii, să

exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri.

În

speță, prin Sentința civilă nr. 7492 din 9 august 2011 pronunțată în Dosarul

nr. 103067280/2010 a Judecătoriei Pitești - ce se cere a fi revizuită -, s-a

admis acțiunea, precizată și formulată de reclamanta P.(R.)S. în contradictoriu

cu pârâtele Comisia Locala de Fond Funciar Budeasa, jud. Argeș, Comisia

Județeană de Fond Funciar Argeș, P.S. și O.C.I.

S-a

dispus modificarea titlului de proprietate nr. 35300 din 25 februarie 1994 emis

de C.J.F.F. Argeș, dar și a Hot.  nr. 55/1991 emisă de aceeași comisie, în

sensul că se înlătură, din ambele, pe numitul V.N., ce privesc reconstituirea

dreptului de proprietate după autoarea P.E., rămânând doar reclamanta P.S.

Sentința

a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1429 din 9 mai 2012 a

Tribunalului Argeș, secția civilă.

În

considerentele sentinței s-a reținut că, prin Sentința civilă nr. 4892 din 28

septembrie 2007 a Judecătoriei Pitești, modificată în parte prin Decizia civilă

nr. 882/R din 20 mai 2008 a Tribunalului Argeș, au fost înlăturate mențiunile

privind anularea H.C.J.F.F. Argeș nr. 55/1991 și modificarea titlului de

proprietate nr. 35300 din 25 februarie 1994 însă, față de această sentință, nu

operează autoritatea de lucru judecat, deoarece, între timp, situația de fapt

avută atunci în vedere, s-a modificat ca urmare a apariției Legii nr. 247/2005,

care completează și modifică Legea Fondului Funciar emisa anterior.

Înalta

Curte, având în vedere că acțiunea autoarei intimaților a fost formulată în

contradictoriu cu alți pârâți și că revizuenții nu au figurat ca părți în

procesul soluționat prin hotărârea a cărei revizuire o cer, constată că aceștia

nu pot avea calitate procesuală pentru a exercita calea de atac a revizuirii, chiar

dacă justifică un interes, iar susținerea revizuenților sensul că, în mod

intenționat, nu au fost chemați în judecată de autoarea intimaților - P.(R.)S.

- nu poate suplini neîndeplinirea condiției necesare de a fi fost părți în

cauza în care s-a pronunțat hotărârea ce face obiectul revizuirii.

Curtea

de Apel Pitești a respins cererea de revizuire în considerarea faptului că, în

cauză, deși există identitate de obiect și cauză, nu există identitate de

părți, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., revizuenților fiindu-le astfel recunoscut dreptul de a promova

calea de atac a revizuirii împotriva unei hotărâri față de care au calitate de

terți.

Astfel,

instanța a omis să verifice însăși una din condițiile imperative pe care

revizuenții trebuiau să le îndeplinească pentru a exercita calea de atac a

revizuirii împotriva unei hotărâri care nu a fost pronunțată în contradictoriu

cu ei, și anume calitatea procesuală, pe care aceștia, pentru temeiurile

arătate, nu o aveau în cauză.

Așa

fiind, câtă vreme revizuenții nu au putut face dovada calității procesuale în

exercitarea căii de atac a revizuirii, cererea de revizuire se impunea a fi

respinsă, ca inadmisibilă.

Referitor

la invocarea de către revizuenți a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale în justificarea

demersului lor judiciar, sunt de reținut următoarele:

Este

adevărat că art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să

îi determine drepturile și obligațiile civile. Astfel, se consacră un

"drept la tribunal", din care dreptul de acces, mai precis dreptul de

a se adresa unei instanțe în materie civilă, nu constituie decât un aspect.

Cu

toate acestea, "dreptul la un tribunal" nu este absolut. El poate

face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăși natura sa, reclamă

reglementare din partea statului, care urmează să aleagă mijloacele pe care le

va folosi în acest scop.

Aceste

limitări se impun a fi însă cu atât mai stricte în ceea ce privește

reglementarea căilor de atac extraordinare prin care se tinde la redeschiderea

unei proceduri încheiate cu o hotărâre definitivă/irevocabilă și care au impact

asupra securității raporturilor juridice.

Astfel,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența. sa

constantă, că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale trebuie

interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele,

preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante,

unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului fiind principiul securității

juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o

soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție.

În

acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin hotărârea

pronunțată în Cauza Mitrea împotriva României (2008) că securitatea juridică

implica respectul pentru principiul res judicata care constituie principiul

caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești.

Conform

acestui principiu, nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri

definitive și obligatorii doar pentru a obține o noua rejudecare a cauzei,

puterea de revizuire a instanțelor superioare trebuind să fie utilizată pentru

a corecta erorile judiciare și nu pentru a se ajunge la o noua examinare a

cauzei.

De

asemenea, în cauza Androne contra României (2004), Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a reținut că "redeschiderea unei proceduri încheiate cu

o hotărâre definitivă, în urma unei cereri de revizuire formulate tardiv și

anularea hotărârii definitive, favorabila reclamanților, au ignorat principiul

securității raporturilor juridice și, în consecință, dreptul reclamanților la

un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. (1)", constatând că a avut loc

o încălcare a acestor dispoziții.

Având

în vedere temeiurile expuse, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât va admite recursul și

va modifica decizia recurată în sensul că va respinge, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire formulată de B.V., V.G. și V.C. împotriva Sentinței civile nr.

7492 din 9 august 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr.

10306/280/2010, soluție în raport de care nu se mai impune examinarea motivului

de recurs vizând greșita respingere a excepției tardivității formulării cererii

de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de intimații R.F., R.L.C. și C.C. împotriva Deciziei nr. 46

din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Modifică

decizia recurată în sensul că respinge cererea de revizuire formulată de B.V.,

V.G. și V.C. împotriva Sentinței civile nr. 7492 din 9 august 2011 pronunțată

de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 10306/280/2010, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - GV