ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1068/2015

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, revizuenții P.M. și P.D. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 288/A din 06 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 365/109/2005 în contradictoriu cu intimații F.M.E., Primarul Municipiului Pitești, D.V. și Consiliul Județean Argeș, invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și invocând ca înscris nou încheierea de rectificarea a certificatul de moștenitor din 2002, respectiv încheierea nr. 23 din 12 septembrie 2012. În motivarea cererii, revizuenții au susținut că prin încheierea mai sus menționată s-a atestat de către notar că imobilul care a făcut obiectul mai multor litigii civile și care s-a aflat în dispută și în Dosarul nr. 365/109/2005 este situat în str. X, județul Argeș și nu în str. Y, județul Argeș.

Au susținut că în procedura judiciară desfășurată în fața Înaltei Curți, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 365/109/2005, a fost ascunsă existența certificatului rectificat, astfel încât instanța a hotărât, cu privire la identificarea imobilului în dispută, în raport de un înscris fals. Prin precizările ulterioare, s-a invocat faptul că Ordonanțele nr. 332/P din 26 august 2014 și nr. 254/P din 31 iulie 2014 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, se referă în mod concret la falsificarea unui înscris oficial, respectiv a certificatului de moștenitor din 2002, pe care intimata F.M.E. l-a folosit fraudulos în Dosarul nr. 365/109/2005, fără a aduce la cunoștința instanțelor că acest certificat de moștenitor a fost rectificat.

S-a susținut că certificatul de moștenitor din 2002, astfel cum a fost rectificat de notar prin încheierea nr. 23 la data de 12 septembrie 2012, care nu a fost invocată la judecarea în fond a cauzei din Dosarul nr. 365/109/2005, are forță probantă prin el însuși, a existat la data judecării cauzei și nu a fost folosit ca mijloc de probă dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuenților, întrucât nu au avut cunoștință de el în timpul procesului, ci ulterior, la data pronunțării ordonanței date de procuror, respectiv Ordonanța nr. 332/P/2014/26 august 2014. Învestită cu soluționarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Pitești, prin Decizia nr. 111 din 22 ianuarie 2015 a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

Curtea a constatat că actul nou, în baza căruia s-a exercitat calea extraordinară de atac, marchează momentul de la care curge termenul în care se poate promova revizuirea. Potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se socotește de la data de la care s-a descoperit înscrisul. Verificând procedura ce formează obiectul Dosarului atașat nr. 365/109/2005, termenul de o lună a început să curgă cel mai târziu de la data de 19 septembrie 2012, când, potrivit sentinței penale nr. 3132 din 19 septembrie 2012 a fost depusă încheierea din data de 12 septembrie 2012 emisă de B.N.P., Asociați C.V. și C.M., prin care s-a dispus la cererea inculpatei F.M.E. rectificarea încheierii finale și a certificatului de calitate de moștenitor legatar din 2002, eliberat de B.N.P., Asociați C.V.

și C.M., ambele date în Dosarul nr. 143/2002 în sensul că ultimul domiciliu al defunctului D.V., decedat la data de 24 august 1941, a fost în municipiul Pitești, județul Argeș. Așa fiind, Curtea a apreciat că cererea de revizuire formulată la data de 26 septembrie 2014 este tardivă, fiind formulată cu depășirea termenului prevăzut de legiuitor. Prin motivele de revizuire formulate s-a susținut că acte noi sunt și ordonanțele date de procuror, respectiv Ordonanțele nr. 332/P din 26 august 2014 și nr. 254/P din 31 iulie 2014, în care se face referire la certificatul de moștenitor rectificat și că data de 26 august 2014 marchează momentul când revizuenții au luat cunoștință de certificatul de moștenitor rectificat, care le-a deschis calea formulării cererii de revizuire.

Acest argument nu a fost primit, întrucât actul nu a fost reținut de către partea potrivnică și nici nu s-a aflat în situația de a nu fi fost înfățișat instanței, dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, dovadă că din elementele de probă aflate la Dosarul nr. 365/109/2005 rezultă că prin diligențele părții interesate, care cunoștea de existența acestui certificat, se puteau formula apărări în sensul celei încercate prin promovarea cererii de revizuire, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., referitoare la existența unei împrejurări insurmontabile pentru procurarea actului. Cum excepția tardivității este o excepție de procedură ce impune analizarea ei cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc.

civ., soluția de admitere făcând inutilă analiza celorlalte aspecte ale cererii de revizuire, în condițiile reținute, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 324 C. proc. civ., a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții P.M. și P.D. Împotriva acestei decizii, la data de 27 februarie 2015 au formulat recurs revizuenții invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Au formulat următoarele critici: 1. Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii - art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității, pentru a evita să se pronunțe pe fondul cauzei.

Considerentul din decizia recurată în sensul că revizuirea este tardivă este neîntemeiat, întrucât Dosarul nr. 365/109/2005, aflat pe rolul Înaltei Curți era suspendat în acea perioadă iar recursul a fost soluționat la data de 11 decembrie 2013, așa cum rezultă din Decizia nr. 5101/2013.

Au susținut că din ordonanțele emise de Parchetul Curții de Apel Pitești, depuse la dosarul cauzei, rezultă că au luat la cunoștință în data 26 august 2014 că notarul a rectificat toate exemplarele certificatului de moștenitor din 2002, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a luat la cunoștință de sentința penală nr. 3132/2012, depusă de D.V., cu ocazia soluționări recursului unde au cerut să se ia act că la dosarul cauzei este depusă încheierea nr. 23 din 12 septembrie 2012 emisă de notarul C.V., prin care a fost rectificat certificatul de moștenitor din 2002, cu mențiunea că din toate actele de proprietate rezultă că ultimul domiciliu al defunctului D.V., a fost în Pitești, care a fost proprietatea lui M.D.

și C. Prin urmare, nu puteau să exercite revizuirea până nu se soluționa recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 365/109/2005. Au arătat că, deși cea mai mare parte din imobilul G.L., este trecut în Domeniul Public al Județului Argeș și administrat chiar de C.J. Argeș, unde a funcționat Centrul de Minori, aceștia nu au formulat nicio apărare în instanțe. 2. Conform art. 304 pct. 9 C. civ., hotărârea este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Curtea de Apel Pitești, a interpretat și aplicat greșit legea în ceea ce privește dispozițiile str. 322 pct. 5 C. proc.

civ., apreciind în mod eronat faptul că a luat cunoștință de actul fals, respectiv de încheierea de rectificare a certificatului de moștenitor, la data de 19 septembrie 2012. La soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut Decizia civilă nr. 288/A din 6 iulie 2007 a Curții de Apel Pitești, hotărâre care s-a bazat pe certificatul nerectificat prin încheierea menționată ca înscris nou.

Din ordonanța din Dosarul nr. 254/P/2014 din 31 iulie 2014, dată de Parchetul Curții de Apel Pitești, a rezultat că F.M.E., după ce a fost achitată de către Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 16371/280/2010 prin sentința penală nr. 3132/2012, nu a făcut cunoscut Înaltei Curți că certificatul de moștenitor din 2002, de care s-a prevalat în contestația împotriva dispoziției Primăriei municipiului Pitești nr. 3118 din 22 noiembrie 2004, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 365/109/2005, a fost rectificat la data de 12 septembrie 2012. În urma rectificării, pe toate exemplarele certificatului de moștenitor din 2002 s-a făcut mențiunea, de către notar, că ultimul domiciliu al defunctului D.V., decedat pe front în anul 1941, a fost în Pitești, imobil care a fost proprietatea lui M.D.

și C., de la care a fost naționalizat în anul 1950, prin Decretul nr. 92/1950, dar și din actele de inventariere emise de RA R. SA, certificatul de deces emis în anul 1964, adresele oficiale emise de Arhivele Naționale, depuse la dosarul cauzei cu borderou la (fila 32), schițele efectuate de Institutul de Proiectări Argeș, acte care au fost depuse în Dosarul nr. 365/109/2005. Totodată, s-a constatat prin ordonanță că, în procedura judiciară de la Înalta Curte, F.M.E. a ascuns rectificarea certificatului din 2002 și a continuat să uzeze de forma sa inițială.

Rezultă din Ordonanța nr. 332/P/2014, emisă de Parchetul Curții de Apel Pitești în data 26 august 2014, că revizuenții au luat la cunoștință că notarul a rectificat toate exemplarele certificatului de moștenitor din 2002 în data de 12 septembrie 2012, certificat având forța juridică de la momentul rectificării - numai în forma rectificată de notar prin încheierea nr. 23 din 12 septembrie 2012, iar F.M.E., fiind conștientă de aceste infracțiuni care au produs consecințe juridice, deoarece a obținut hotărâri judecătorești nelegale în Dosarul nr. 365/109/2005, a ascuns și nu depus la Înalta Curte de Casație și Justiție certificatul din 2002 rectificat prin încheierea nr. 23 din 12 septembrie 2012. Prin Decizia nr. 5101/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a respins cererea revizuenților de a depune acte.

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii cererii de revizuire și desființarea Deciziei nr. 288/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 365/109/2005. Recursul nu este fondat pentru cele ce succed: 3. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Recurenții au indicat pur formal în partea introductivă a cererii de recurs motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii atacate, motivarea contradictorie sau străine de natura pricinii, fără a contura o critică în acest sens sau a aduce vreun argument în susținerea acestuia. Enunțarea acestui motiv de recurs nu este însă suficientă, în lipsa oricărei argumentații logico-juridice de natură a contura ipotezele pe care el le reglementează, pentru ca instanța de recurs să exercite controlul judiciar din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Criticile pe care le-au subsumat acestui motiv de recurs vor fi încadrate și analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 4. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții au criticat faptul că instanța de revizuire, Curtea de Apel Pitești, a interpretat și aplicat greșit dispozițiile str. 322 pct. 5 C. proc. civ., apreciind în mod eronat faptul că au luat cunoștință de actul nou invocat în revizuire, respectiv de încheierea de rectificare a certificatului de moștenitor, la data de 19 septembrie 2012, deși rezultă din Ordonanța nr. 332/P/26 august 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești că au luat cunoștință de rectificarea certificatului de moștenitor din 2002 la data de 26 august 2014, dată la care li s-a permis să studieze dosarul și să obțină fotocopii din înscrisurile depuse.

Contrar acestor susțineri, așa cum rezultă din Dosarul de recurs al Înaltei Curți nr. 365/109/2005, având ca obiect acțiune civilă formulată în baza Legii nr. 10/2001, a fost depusă în această cauză sentința penală nr. 3132 din 19 septembrie 2012, filele 182-186, din care rezultă că revizuenții, părți în dosarul penal, au avut cunoștință de rectificare certificatului de moștenitor de care au înțeles să se folosească ca înscris nou. Faptul că din ordonanța Parchetului, anterior menționată, rezultă că revizuenta P.D.

a solicitat și obținut de la Parchet, în ziua de 26 august 2014, documentele întocmite de biroul notarului public care au stat la baza eliberării certificatului de moștenitor din 2012 și a încheierilor ulterioare de rectificare a acestuia nu înseamnă că revizuenții au luat cunoștință de încheierea de rectificare din 12 septembrie 2012, invocată ca act nou în revizuire, abia la 26 august 2014. Aceasta deoarece, din Dosarul de recurs nr. 365/109/2005 al Înaltei Curți rezultă că revizuenți, părți în acel dosar, au depus ei înșiși la dosar încheierea de rectificare din 12 septembrie 2012 a certificatului de moștenitor din 5 august 2002 a B.N.P. Asociați C.V. și C.M. la data de 21 septembrie 2013 (data poștei) conform cererii de la fila 175 dosar recurs.

Prin urmare, presupunând că revizuenții nu au știut de rectificarea certificatului de moștenitor nici la data actului notarial - 12 septembrie 2012 și nici la data pronunțării sentinței penale - 19 septembrie 2012, din ansamblul materialului probator reiese, însă, fără echivoc că recurenții au cunoscut actul în discuție cel mai târziu la data de 21 septembrie 2013, dată la care au depus în Dosarul de recurs nr. 365/109/2005 al Înaltei Curți actul reclamat. Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 termenul de revizuire este de o lună și curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Rezultă că în ipoteza revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru descoperirea unor înscrisuri noi, termenul de revizuire este de o lună și începe să curgă din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, care în speță este data de 21 septembrie 2013, conform celor anterior arătate. De altfel, recurenții recunosc acest aspect chiar prin memoriul de recurs, unde precizează expres că au depus în dosarul de recurs încheierea nr. 23/12 septembrie 2012 emisă de notarul C.V. Cum cererea de revizuire a fost formulată abia la data de 26 septembrie 2014, cu mult după expirarea termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea recurată, prin care s-a constatat tardivitatea acestei cereri, a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale.

Având în vedere considerentele prezentate, în raport de care nu se poate reține întrunirea cerințelor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenți P.D. și P.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenți P.D. și P.M. împotriva Deciziei nr. 111 din 22 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.