ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1591/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1591/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată la data de 28 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Argeș,

reclamanții I.P.A.P., I.C. și I.P. au solicitat să se constate nulitatea

hotărârii nr. 62 din 4 iunie 2006, comunicată la data de 16 august 2006 și obligarea

Primăriei Municipiului Pitești să le restituie imobilul situat în Pitești, B-dul

Republicii, compus din clădire și teren aferent in suprafața de 675 m.p., imobil ce a aparținut defunctei autoare V.M.C.E.

Fiind

învestit să soluționeze cauza, după finalizarea procedurii regulatorului de

competență, Tribunalul Argeș le-a pus în vedere reclamanților să-și precizeze cererea

de chemare in judecată, respectiv poziția procesuală față de parata Primăria Municipiului

Pitești, obiectul concret al cererii de chemare în judecată și persoanele pe

care aceștia înțeleg să le cheme în judecată în calitate de pârâte.

La

data de 21 mai 2008, reclamanții si-au precizat și completat contestația, solicitând

introducerea în cauză in calitate de pârâți a Consiliului Județean Argeș, a

Municipiului Pitești, reprezentat prin primar, a Comisiei Municipale de Fond

Funciar Pitești și a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, întemeindu-si

contestația pe dispozițiile art. 1, 2, 6, 11, 16, 21, 22-26 din Legea nr. 10/2001,

republicată, Legea nr. 247/2005, art. 859 C. civ., precum și pe art. 1 din

Primul Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În motivarea cererii,

s-a arătat că, în calitate de moștenitori testamentari ai defunctei autoare V.M.C.E.,

prin notificările nr. 702 și nr. 47144/2005, au solicitat retrocedarea

imobilului situat în Pitești, B-dul Republicii - casă și teren aferent in suprafața

de 675 m.p. - în temeiul Legii nr. 10/2001, completată și modificată prin Legea

nr. 247/2005. S-a susținut că, deși au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite

la restituirea în natură a imobilului, cererea le-a fost respinsă în mod

nelegal prin hotărârea nr. 17/2006 a Comisiei Municipale de Fond Funciar

Pitești, în loc să se emită o dispoziție administrativa de către Primarul

Municipiului Pitești.

Prin

întâmpinarea depusă la data de 09 iunie 2008, Consiliul Județean Argeș a

solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că reclamanții nu au formulat

cererea de restituire a imobilului în termenul prescris de lege, respectiv că,

în baza notificărilor cu care a fost învestit, s-a dispus deja prin dispoziția nr.

23 din 23 ianuarie 2006 emisă de Președintele Consiliului Județean Argeș,

restituirea în natură a imobilului in litigiu, numiților M.R.P., Ș.F.C., P.G. și

P.G.

La

data de 16 septembrie 2008, au formulat cerere de intervenție în interes

propriu numiții M.F. și M.R., prin care au solicitat respingerea contestației

formulată de reclamanți, susținând, în esență, că ei sunt moștenitorii testamentari

ai defunctei autoare V.M.C.E., respectiv ca au dobândit imobilul în litigiu în

baza Legii nr. 10/2001.

La

data de 23 septembrie 2008, reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 23

din data de 23 ianuarie 2006, emisă de Președintele Consiliului Județean Argeș,

ca fiind nelegală și netemeinică, în baza dispozițiilor art. 22-26 din Legea nr.

10/2001.

Prin

încheierea de ședință din 14 octombrie 2008, Tribunalul Argeș a disjuns cererea

privind anularea dispoziției nr. 23 din 23 ianuarie 2006, emisă de Consiliul

Județean Argeș, împreună cu cererea de intervenție în interes propriu formulată

cu privire la această cerere, formulată de către M.R. și M.F., in acest sens formându-se

dosarul nr. 3514/109/2008. Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea de

intervenție în interes propriu.

Prin sentința civilă nr.

295 din 19 decembrie 2008, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea

precizată, completată și restrânsă, formulată de reclamanții Ionescu, a anulat

în parte, în ceea ce ii privește pe reclamanți, hotărârea Comisiei Județene de

aplicare a Legii Fondului Funciar nr. 62/2006, a obligat pârâtele Comisia

Județeană Argeș de Fond Funciar și Comisia Județeană Argeș de Fond Funciar să

înainteze pârâtului Municipiul Pitești, ca entitate obligată la restituirea

imobilelor preluate in mod abuziv, cererea reclamanților înregistrată sub nr. 47144/702/2005,

a obligat pârâtul Municipiul Pitești să emită dispoziție motivată, în

beneficiul reclamanților, cu privire la imobilul - construcții și teren, situat

în Pitești, B-dul Republicii, județul Argeș, a respins acțiunea față de pârâtul

Consiliul Județean Argeș, precum și cererea de intervenție în interes propriu

formulată de intervenienții M., au fost obligate cele două comisii pârâte la

500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța

aceasta hotărâre, prima instanța a reținut, pe baza aprecierii materialului

probator administrat în cauză, că reclamanții au înregistrat la Primăria Municipiului Pitești o notificare având ca obiect un imobil preluat abuziv, în

sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, situație față de

care pârâtul Municipiul Pitești avea obligația să o soluționeze - respectiv, in

baza actelor doveditoare, să accepte sau să refuze acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilul în litigiu.

S-a

apreciat că nu exista nici o bază legală pentru ca cererea să fie soluționată

de către Comisia Județeană Argeș de Fond Funciar, în speță fiind incidente în

mod evident dispozițiile Legii nr. 10/2001.

S-a

mai reținut că această hotărâre nu poate înlocui decizia/dispoziția prevăzută

de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 si că, dat fiind caracterul

obligatoriu al procedurii administrative prealabile, este necesar ca Municipiul

Pitești - entitate obligată la restituirea imobilelor preluate abuziv - să

soluționeze cererea reclamanților înregistrată sub nr. 47144/702/2005, dând

astfel curs procedurii prevăzute de art. 21 si următoarele din lege.

În

raport de obiectul notificării și de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001,

a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Consiliul Județean Argeș, ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză,

fiind totodată obligate cele două comisii de fond funciar să înainteze

pârâtului Municipiul Pitești, cererea reclamanților.

În

ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, instanța a reținut

că, în lipsa unei dispoziții motivate în care să se statueze asupra eventualei îndreptățiri

a reclamanților la restituirea in natura a imobilului în discuție,

intervenienții nu justifică un interes practic și imediat pentru a susține

propriul demers judiciar.

Prin

decizia civila nr. 89 A din 13 mai 2009, Curtea de Apel Pitești - Secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie a respins apelurile formulate de pârâții

Comisia Județeană de

Fond Funciar Argeș, Consiliul Județean Argeș, Municipiul Pitești, prin primar

și

Comisia Locală de

Fond Funciar Pitești

și

cererea de aderare la apelul Consiliului Județean Argeș, formulată de

intervenienții

M.

(Ș.) F.

și

M.R.

Pentru

a pronunța această hotărâre, au fost avute în vedere următoarele considerente

de fapt și de drept;

Apelul

declarat de Consiliul Județean Argeș, prin care s-a susținut că hotărârea este

nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a reținut lipsa calității

procesuale pasive a acestuia, și că, pe fondul cauzei, se impunea respingerea

acțiunii reclamanților, a fost respins ca nefondat, cu motivația ca prima

instanță a aplicat corect - în raport de obiectul cererii reclamanților de

restituire în natură a imobilului in litigiu - dispozițiile art. 25 din Legea nr.

10/2001.

Apelul

comun formulat de Municipiul Pitești și Comisia Locală de Fond Funciar Pitești a

fost apreciat ca fiind neîntemeiat, întrucât prima instanță in mod corect a constatat

că hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 62/2006 nu putea

înlocui decizia/dispoziția administrativa prevăzuta de art. 21 din Legea nr. 10/2001,

și, dat fiind caracterul imperativ al dispozițiilor acestei legi, în

conformitate cu art. 26, era necesar ca Municipiul Pitești - entitate obligată

la restituirea imobilelor preluate abuziv - să soluționeze cererea

reclamanților și să dea curs procedurii obligatorii prevăzută de art. 21 și următoarele

din lege.

S-a

reținut si faptul că imobilul solicitat de reclamanți a fi restituit in natura,

la data apariției Legii nr. 10/2001, exista în patrimoniul Municipiului

Pitești.

Susținerile

apelanților în sensul că se impunea ca instanța să evoce fondul raportului

juridic dedus judecații, prin analizarea efectiva a probatoriului administrat, au

fost respinse ca neîntemeiate, întrucât situația de fapt a cauzei pendinte - întemeierea

greșită a cererii reclamanților pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, și nu pe

cele ale Legii nr. 10/2001 - nu poate fi echivalată situației avuta în vedere

la pronunțarea Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 de către Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În ceea ce privește

cererea de aderare la apelul declarat de Consiliul Județean Argeș, formulată de

intervenienții M.F. și M.R., in raport de soluția pronunțată în apelul acestuia

și față de dispozițiile exprese ale art. 293 alin. (2) C. proc. civ., s-a

apreciat că aderarea la apel a rămas fără efect, pronunțându-se astfel soluția

de respingere a acesteia.

Împotriva deciziei

instanței de apel au formulat cereri de recurs (I) pârâții Municipiul Pitești

și Comisia locală de fond funciar Pitești la data de 23 iunie 2009, (II) pârâtul

Consiliul Județean Argeș la data de 29 iunie 2009 și (III) intervenientii M. (Ș.)

F. și M.R. la data de 02 iulie 2009, prin care au criticat-o pentru

nelegalitate, sub următoarele aspecte:

(I) În recursul pârâților

Municipiului Pitești și Comisiei locale de fond funciar Pitești au fost

invocate următoarele critici de nelegalitate:

Potrivit art. 304 pct.

4 C. proc. civ., instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci

când a statuat în sensul că, la data apariției Legii nr. 10/2001, imobilul in

litigiu se afla în patrimoniul Municipiului Pitești.

Instanța de apel, ca

și cea de fond, nu au reținut un aspect relevant pentru cauza de față, anume că

reclamanții nu au formulat niciodată o notificare în condițiile legii. Reclamanții

au formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, prin care

au pretins un drept de proprietate asupra imobilului - construcție și teren -

situat in municipiul Pitești, B-dul Republicii, aceasta fiind soluționată prin

Hotărârea Comisiei Județene nr. 62/2006, în sensul respingerii cererii pentru

lipsa documentelor privind calitatea de moștenitor și dovada trecerii

imobilului în patrimoniul statului.

S-a susținut, totodată,

și critica conform căreia actul dedus judecății a fost interpretat în mod

greșit de către instanța de apel - art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Reclamanții au

solicitat prin cererea de chemare in judecată anularea Hotărârii Comisiei județene

nr. 62/2006 și obligarea Comisiei locale de a li se restitui în natură imobilul

în litigiu. Datorită formulării incerte a cererii de chemare in judecată, nu

s-a putut stabili cadrul procesual și nici competența în vederea soluționării pretenției

deduse judecății.

Reclamanții nu au

formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001, iar Legea nr. 247/2005 nu a

completat acest act normativ, în sensul repunerii în termen a persoanelor ce au

fost deposedate în condițiile primului act normativ.

Având în vedere că

instanțele judecătorești sunt înzestrate cu plenitudinea de competenta,

instanța de fond trebuia să rețină și să judece cauza in fond, nu să oblige

pârâtele la înaintarea documentație, respectiv la emiterea unei dispoziții

administrative.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. XX pronunțată în dosarul nr. 37/2006

din data de 19 martie 2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii,

că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001:

„Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai

contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor

prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci

și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al

entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”.

(II). În recursul

paratului Consiliului Județean Argeș au fost invocate următoarele aspecte de nelegalitate:

Decizia civilă

atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii – ipoteza prevăzuta

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - întrucât, deși s-a învederat instanței de

apel că prima instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Județean Argeș, pronunțând astfel o

sentință nelegală sub acest aspect, fapt consemnat și in încheierea din data de

06 mai 2009, aceasta a trecut cu vederea peste toată aceasta motivare, reținând

în mod cu totul surprinzător că „instanța de fond a respins în mod corect

acțiunea față de pârâtul Consiliul Județean Argeș ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauza”. Nu poate fi primita ca

legala motivarea că instanța de fond a disjuns cererea reclamanților privind

anularea dispoziției nr. 23/2006, si, prin urmare, recurentul ar avea posibilitatea

sa-si formuleze apărările in dosarul disjuns.

În fața instanței de

apel, la termenul din data de 27 mai 2008, reclamanții și-au precizat cererea

de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a

Consiliului Județean Argeș pentru a fi obligat să le restituie în natură

imobilul - construcție și teren - situat în B-dul Republicii, Pitești, jud. Argeș.

Ulterior, la termenul

din data de 23 septembrie 2008, reclamanții si-au precizat din nou cererea de

chemare în judecată, solicitând anularea dispoziției nr. 23/2006, emisă de

Președintele Consiliului Județean Argeș, respectiv retrocedarea imobilului în

litigiu.

Din moment ce

reclamanții au solicitat în continuare și retrocedarea imobilului în litigiu,

în contradictoriu cu Consiliul Județean Argeș, pe lângă anularea dispoziției nr.

23/2006, nu se poate reține că acesta nu ar avea calitate procesuală pasivă în

cauză.

Prin menținerea de

către instanța de apel a sentinței atacate și a dispozițiilor prin care s-a

stabilit că recurentul nu are calitatea procesuală pasivă în cauză, respectiv

de proprietar al imobilului în litigiu, se aduce atingere unui act emis de

Președintele Consiliului Județean Argeș, respectiv dispoziția nr. 23/2006.

Instanța de judecată era

competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva

deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat

restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei

îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a

răspunde la notificarea părții interesate.

Prin obligarea

Municipiului Pitești la emiterea unei dispoziții în beneficiul reclamanților,

instanța a pronunțat o soluție contrară legii, neținând cont de faptul că acele

cereri nu sunt asimilate unei notificări, că au fost depuse cu mult după

expirarea termenului de depunere a notificărilor prevăzut de lege, că au

existat alte persoane care au formulat notificări în termen legal prin

intermediul executorului judecătoresc. Titlul I din Legea nr. 247/2005 nu a

repus persoana îndreptățită în termenul de formulare a notificării, iar

republicarea Legii nr. 10/2001 la data de 2 septembrie 2005, nu a făcut să

curgă un nou termen pentru înregistrarea notificării.

Acest termen este

unul de decădere, care atrage sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în

justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în cazul nerespectării

sale, așa cum rezultă din prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Întrucât reclamanții

nu au formulat cerere de restituire în termen legal, de cotele lor au profitat

moștenitorii legali sau testamentari care au depus în termen notificare,

respectiv M.R.P., Ș.F.C., P.G. și P.G. Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06

martie 1945 -22 decembrie 1989, modificată și completată, prevede „de cotele

moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la

cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus

în termen cererea de restituire”.

Astfel, a fost emisă dispoziția

Președintelui Consiliului Județean Argeș nr. 23 din 23 ianuarie 2006, prin care

s-a dispus restituirea în natură numiților M. R.P., Ș. (M.) F.C., P.G. și P.G. a

imobilului - construcție și teren - situat în B-dul Republicii, Pitești, jud. Argeș.

Prin decizia pronunțata,

instanța de apel a încălcat și dispozițiile Legii nr. 10/2001, considerând că,

dacă la data apariției Legii nr. 10/2001 imobilul exista în patrimoniul

Municipiului Pitești, atunci tot acesta are obligația de a emite și dispoziția

de restituire sau de respingere a notificării. Actul normativ se referă la

unitatea deținătoare în momentul emiterii dispoziției, iar nu la data apariției

Legii nr. 10/2001.

Cert este faptul că,

la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001), imobilul

se afla în domeniul public al Municipiului Pitești și în administrarea

Consiliului Local Pitești, însă legea nu precizează că acesta ar fi momentul la

care trebuie să se raporteze instanța în vederea stabilirii calității de

unitate deținătoare.

(III). În recursul

intervenienților M. (Ș.) F. și M.R. au fost invocate următoarele aspecte de

nelegalitate:

Decizia recurată

cuprinde o motivare sumară și confuză, ceea ce echivalează cu nemotivarea

hotărârii, caz de casare ce se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 304 pct.

7 C. proc. civ.

Deși instanța de apel

a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată al reclamanților este o

contestație împotriva unei hotărâri emise de o Comisie de Fond Funciar, își

motivează menținerea soluției primei instanțe pe faptul că cererile

reclamanților cu nr. 702 și nr. 47144 din 31 octombrie 2005, ce au stat la baza

emiterii dispoziției nr. 62/2006, îndeplinesc condițiile unor notificări, în

sensul Legii nr. 10/2001.

De asemenea, deși a admis

că reclamanții „și-au precizat cadrul procesual atât sub aspectul persoanelor

pe care au înțeles să le cheme în judecată, cât și sub aspectul obiectului

acțiunii”, înțelegând să se judece și cu pârâtul Consiliul Județean Argeș, în

paragrafele următoare a arătat că acesta din urmă nu are calitate procesuală

pasivă, pentru simplul motiv că acesta își poate formula apărările în celălalt

dosar ce are ca obiect nulitatea dispoziției nr. 23/2006.

Instanța a reținut în

mai multe rânduri că Municipiul Pitești ar fi entitatea obligată la restituirea

imobilului, fără a avea in vedere apărările recurenților privind preluarea

acestuia din domeniul public al Municipiului Pitești, în domeniul public al

Consiliului Județean Argeș, prin hotărârile nr. 320 din 30 septembrie 2003 și nr.

102 din 20 octombrie 2003.

Decizia civilă nr. 89/2009

a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - motiv de casare

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea de Apel Pitești,

prin decizia recurată, nu a făcut nici o referire la apărările recurenților

care vizau, în primul rând, faptul că această excepție a lipsei calității

procesuale pasive nu a fost pusă în discuția părților. A fost astfel încălcat

dreptul la apărare și principiul contradictorialității care guvernează procesul

civil, principiu care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse

dezbaterii și discuției părților.

La data de 13

ianuarie 2010 au formulat întâmpinare reclamanții

I.A.P., I.C. și I.P.,

prin care au

susținut în apărare următoarele considerente de fapt si de drept:

Pe cale de excepție, s-a

invocat lipsa interesului intimaților-intervenienți - în lipsa unei dispoziții

motivate în care să se statueze asupra îndreptățirii reclamanților la

restituirea imobilului în discuție, in mod corect tribunalul a constatat că

intervenienții nu justifică un interes practic și imediat pentru propriul

demers judiciar. Pe temeiul dispozițiilor art. 49 alin. (1), raportat la art. 52

alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a respins cererea de intervenție în interes

propriu, soluția fiind menținută in mod legal de instanța de apel.

Recursurile sunt

nefondate, pentru considerentele ce urmează:

(I) Critica formulată

si susținută pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. - instanța

și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a statuat în sensul

că, la data apariției Legii nr. 10/2001, imobilul in litigiu se afla în

patrimoniul Municipiului Pitești - nu poate fi primită, întrucât o astfel de

constatare făcuta de o instanță de judecata, in baza aprecierii probatoriului

administrat, intră în sfera competenței de judecată a acesteia, fiind fără fundament

legal pretinsa imixtiune în atribuțiile celorlalte două puteri ale statului.

Critica susținută pe

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - reclamanții nu au

formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001, iar Legea nr. 247/2005 nu a

completat acest act normativ, în sensul repunerii în termen a persoanelor ce au

fost deposedate în condițiile primului act normativ - nu poate fi primită, dat

fiind faptul că, prin soluția pronunțată, instanțele anterioare, respectând pretenția

concreta a reclamanților - si prin aceasta, principiul disponibilității părților

in procesul civil - au înțeles sa dea eficiență deplină întregii proceduri prevăzute

de Legea nr. 10/2001, ceea ce înseamnă necesitatea obținerii în prealabil a

unei soluții motivate cu privire la imobilul în litigiu, în procedura

administrativă.

În raport de aceste

considerente de fapt si de drept, nu poate fi reținută nici critica conform căreia,

prima instanța de fond trebuia să rețină și să judece cauza în fond.

Decizia nr. XX din

data de 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a

admis recursul în interesul legii în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 - „instanța de judecată este competentă să soluționeze pe

fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de

respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a

imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul

refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea

părții interesate”- trebuie avută în vedere și aplicată ori de câte ori se

susține ca situație-premisă, refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde la

notificarea expediată de persoana îndreptățită, ceea ce nu este cazul situației

pendinte - complexitatea raportului juridic de față fiind determinată de

modalitatea concretă în care pretenția reclamanților a fost soluționată de

entități care nu aveau competențe în procedura legii speciale, de necesitatea

restabilirii situației anterioare, de derularea efectivă a procedurii de

restituire în fața entității administrative, toate acestea cu repercusiuni în

planul configurării exacte a cadrului procesual de învestire.

(II). Critica susținută

de recurentul-parat pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. -

instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului Județean Argeș, nu este întemeiată, întrucât

soluția de respingere a acțiunii reclamanților față de acest pârât a avut la

bază o analiză pe fondul pretenției deduse judecații, astfel cum aceasta a fost

stabilita de reclamanți în contextul mai multor cereri succesive - precizatoare

si completatoare - respectiv cu luarea în considerare a competențelor stabilite

de dispozițiile legii speciale in ceea ce privește soluționarea notificării - art.

25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În cuprinsul

dispozitivului hotărârii de primă instanță nu este menționată soluția de

admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive, situație față de care

s-ar fi impus rigorile reclamate de recurentul-pârât referitoare la punerea în

discuția contradictorie a părților a susmenționatei excepții de procedura.

Important

este și faptul că, în cuprinsul cererilor succesive ale reclamanților - ultima

fiind datată 21 mai 2008 - referirea acestora la calitatea de pârât a recurentului

s-a făcut exclusiv în legătură cu solicitarea de anulare a dispoziției nr. 23/2006,

respectiv de restituire în natură a imobilului în litigiu. Prin încheierea de

ședință din 14 octombrie 2008, Tribunalul Argeș a disjuns cererea privind

anularea dispoziției nr. 23 din 23 ianuarie 2006, emisă de Consiliul Județean

Argeș, împreună cu cererea de intervenție în interes propriu formulată cu

privire la această cerere, formulată de către M.R. și M.F., în acest sens

formându-se dosarul nr. 3514/109/2008.

În aceste

circumstanțe particulare ale cauzei poate fi acceptată inclusiv motivarea,

importantă din perspectiva condiției interesului în exercițiul dreptului la

acțiune în calea de atac extraordinară a recursului acestei părți, conform căreia

recurentul are posibilitatea concretă de a-si formula apărările în dosarul

disjuns.

Faptul ca reclamanții

si-au precizat cererea de chemare în judecată, solicitând anularea dispoziției nr.

23/2006 emisă de Președintele Consiliului Județean Argeș, respectiv retrocedarea

imobilului în litigiu, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Argeș, solicitare

ce formează obiectul dosarului disjuns, nu poate fi invocat drept un argument

pertinent in justificarea calității procesuale pasive a acestuia in cauza de

fată, întrucât legitimarea procesuala trebuie pusă in relație cu specificul raportului

juridic litigios, care, pentru cauza pendinte, este raportul dintre cei ce se

pretind a fi persoane îndreptățite in sensul legii, respectiv unitatea

deținătoare a imobilului la data intrării in vigoare a legii.

Criticile referitoare

la neregularitățile notificărilor expediate de reclamanți, inclusiv cele

relative la pretinsa nerespectare a termenului de formulare a notificărilor, nu

pot fi analizate, întrucât reclamanții, față de soluția pronunțată, au de

parcurs procedura administrativă, unitatea deținătoare în sensul legii urmând

să se pronunțe inclusiv asupra acestui aspect.

(III). Criticile

formulate de recurenții M. (Ș.) F. și M.R. nu pot fi primite, pentru

considerentele ce urmează:

Prima

instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu a acestor

persoane, reținând că, în lipsa unei dispoziții motivate în care să se statueze

asupra eventualei îndreptățiri a reclamanților la restituirea in natură a

imobilului în discuție, intervenienții nu justifică condiția interesului

practic în susținerea propriul demers judiciar.

În drept, instanța a

avut în mod expres în vedere dispozițiile art. 49 alin. (1), raportat la art. 52

alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind admisă în

principiu cererea de intervenție formulată, ceea ce înseamnă că terții-intervenienți

nu au dobândit calitatea de părți in procesul pendinte, aceștia trebuia sa valorifice

calea de atac ordinară a apelului, de altfel, singura admisibilă în circumstanțele

particulare ale cauzei, în scopul repunerii în discuție în fața instanței

superioare a chestiunii admisibilității în principiu a cererii.

Cum o astfel de

cerere nu s-a formulat, si cum cererea de aderare la apelul declarat de

Consiliul Județean Argeș, din 20 martie 2009, era ea însăși in afara dispozițiilor

procedurale - terții intervenienți nu dobândiseră calitatea de părți în proces,

situație în care nu li se putea recunoaște nici calitatea de intimați, condiție

impusă de lege pentru formularea unei cereri de aderare la apelul părții

potrivnice, la care se adăugă natura relației terț-intervenient-pârât, departe

de a fi relația unui intimat cu partea potrivnică - nu li se poate accepta recurenților

îndrituirea de a formula critici de netemeinicie si nelegalitate asupra unor

aspecte care exced celor referitoare strict la îndeplinirea condițiilor

dreptului la acțiune în judecată.

Pentru toate aceste

considerente de fapt si de drept, Înalta Curte, in conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâții

Municipiul

Pitești prin Primar și Comisia locală de fond funciar Pitești și de Consiliul

județean Argeș și de intervenienții M.R. și M. (Ș.) F. împotriva deciziei nr. 89/A

din 13 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Potrivit dispozițiile

art. 274 C. proc. civ. - dispoziții aplicabile în raport de culpa procesuala a

părții care a pierdut procesul - Înalta Curte va obliga recurenții la 3000 lei

cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți I.A.P., I.C. și I.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de pârâții

Municipiul Pitești prin Primar și Comisia

locală de fond funciar Pitești și de Consiliul județean Argeș și de

intervenienții M.R. și M. (Ș.) F. împotriva deciziei nr. 89/A din 13 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții la

3000 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți I.A.P., I.C. și I.P.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2010.