ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1591/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la data de 28 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții I.P.A.P., I.C. și I.P. au solicitat să se constate nulitatea hotărârii nr. 62 din 4 iunie 2006, comunicată la data de 16 august 2006 și obligarea Primăriei Municipiului Pitești să le restituie imobilul situat în Pitești, B-dul Republicii, compus din clădire și teren aferent in suprafața de 675 m.p., imobil ce a aparținut defunctei autoare V.M.C.E. Fiind învestit să soluționeze cauza, după finalizarea procedurii regulatorului de competență, Tribunalul Argeș le-a pus în vedere reclamanților să-și precizeze cererea de chemare in judecată, respectiv poziția procesuală față de parata Primăria Municipiului Pitești, obiectul concret al cererii de chemare în judecată și persoanele pe care aceștia înțeleg să le cheme în judecată în calitate de pârâte.

La data de 21 mai 2008, reclamanții si-au precizat și completat contestația, solicitând introducerea în cauză in calitate de pârâți a Consiliului Județean Argeș, a Municipiului Pitești, reprezentat prin primar, a Comisiei Municipale de Fond Funciar Pitești și a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, întemeindu-si contestația pe dispozițiile art. 1, 2, 6, 11, 16, 21, 22-26 din Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, art. 859 C. civ., precum și pe art. 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În motivarea cererii, s-a arătat că, în calitate de moștenitori testamentari ai defunctei autoare V.M.C.E., prin notificările nr. 702 și nr. 47144/2005, au solicitat retrocedarea imobilului situat în Pitești, B-dul Republicii - casă și teren aferent in suprafața de 675 m.p.

- în temeiul Legii nr. 10/2001, completată și modificată prin Legea nr. 247/2005. S-a susținut că, deși au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului, cererea le-a fost respinsă în mod nelegal prin hotărârea nr. 17/2006 a Comisiei Municipale de Fond Funciar Pitești, în loc să se emită o dispoziție administrativa de către Primarul Municipiului Pitești. Prin întâmpinarea depusă la data de 09 iunie 2008, Consiliul Județean Argeș a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că reclamanții nu au formulat cererea de restituire a imobilului în termenul prescris de lege, respectiv că, în baza notificărilor cu care a fost învestit, s-a dispus deja prin dispoziția nr. 23 din 23 ianuarie 2006 emisă de Președintele Consiliului Județean Argeș, restituirea în natură a imobilului in litigiu, numiților M.R.P., Ș.F.C., P.G.

și P.G. La data de 16 septembrie 2008, au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții M.F. și M.R., prin care au solicitat respingerea contestației formulată de reclamanți, susținând, în esență, că ei sunt moștenitorii testamentari ai defunctei autoare V.M.C.E., respectiv ca au dobândit imobilul în litigiu în baza Legii nr. 10/2001. La data de 23 septembrie 2008, reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 23 din data de 23 ianuarie 2006, emisă de Președintele Consiliului Județean Argeș, ca fiind nelegală și netemeinică, în baza dispozițiilor art. 22-26 din Legea nr. 10/2001. Prin încheierea de ședință din 14 octombrie 2008, Tribunalul Argeș a disjuns cererea privind anularea dispoziției nr. 23 din 23 ianuarie 2006, emisă de Consiliul Județean Argeș, împreună cu cererea de intervenție în interes propriu formulată cu privire la această cerere, formulată de către M.R.

și M.F., in acest sens formându-se dosarul nr. 3514/109/2008. Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea de intervenție în interes propriu.

Prin sentința civilă nr. 295 din 19 decembrie 2008, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea precizată, completată și restrânsă, formulată de reclamanții Ionescu, a anulat în parte, în ceea ce ii privește pe reclamanți, hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii Fondului Funciar nr. 62/2006, a obligat pârâtele Comisia Județeană Argeș de Fond Funciar și Comisia Județeană Argeș de Fond Funciar să înainteze pârâtului Municipiul Pitești, ca entitate obligată la restituirea imobilelor preluate in mod abuziv, cererea reclamanților înregistrată sub nr. 47144/702/2005, a obligat pârâtul Municipiul Pitești să emită dispoziție motivată, în beneficiul reclamanților, cu privire la imobilul - construcții și teren, situat în Pitești, B-dul Republicii, județul Argeș, a respins acțiunea față de pârâtul Consiliul Județean Argeș, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții M., au fost obligate cele două comisii pârâte la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut, pe baza aprecierii materialului probator administrat în cauză, că reclamanții au înregistrat la Primăria Municipiului Pitești o notificare având ca obiect un imobil preluat abuziv, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, situație față de care pârâtul Municipiul Pitești avea obligația să o soluționeze - respectiv, in baza actelor doveditoare, să accepte sau să refuze acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu. S-a apreciat că nu exista nici o bază legală pentru ca cererea să fie soluționată de către Comisia Județeană Argeș de Fond Funciar, în speță fiind incidente în mod evident dispozițiile Legii nr. 10/2001.

S-a mai reținut că această hotărâre nu poate înlocui decizia/dispoziția prevăzută de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 si că, dat fiind caracterul obligatoriu al procedurii administrative prealabile, este necesar ca Municipiul Pitești - entitate obligată la restituirea imobilelor preluate abuziv - să soluționeze cererea reclamanților înregistrată sub nr. 47144/702/2005, dând astfel curs procedurii prevăzute de art. 21 si următoarele din lege. În raport de obiectul notificării și de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Consiliul Județean Argeș, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză, fiind totodată obligate cele două comisii de fond funciar să înainteze pârâtului Municipiul Pitești, cererea reclamanților.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, instanța a reținut că, în lipsa unei dispoziții motivate în care să se statueze asupra eventualei îndreptățiri a reclamanților la restituirea in natura a imobilului în discuție, intervenienții nu justifică un interes practic și imediat pentru a susține propriul demers judiciar. Prin decizia civila nr. 89 A din 13 mai 2009, Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelurile formulate de pârâții Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, Consiliul Județean Argeș, Municipiul Pitești, prin primar și Comisia Locală de Fond Funciar Pitești și cererea de aderare la apelul Consiliului Județean Argeș, formulată de intervenienții M. (Ș.) F. și M.R.

Pentru a pronunța această hotărâre, au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt și de drept; Apelul declarat de Consiliul Județean Argeș, prin care s-a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a acestuia, și că, pe fondul cauzei, se impunea respingerea acțiunii reclamanților, a fost respins ca nefondat, cu motivația ca prima instanță a aplicat corect - în raport de obiectul cererii reclamanților de restituire în natură a imobilului in litigiu - dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Apelul comun formulat de Municipiul Pitești și Comisia Locală de Fond Funciar Pitești a fost apreciat ca fiind neîntemeiat, întrucât prima instanță in mod corect a constatat că hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 62/2006 nu putea înlocui decizia/dispoziția administrativa prevăzuta de art. 21 din Legea nr. 10/2001, și, dat fiind caracterul imperativ al dispozițiilor acestei legi, în conformitate cu art. 26, era necesar ca Municipiul Pitești - entitate obligată la restituirea imobilelor preluate abuziv - să soluționeze cererea reclamanților și să dea curs procedurii obligatorii prevăzută de art. 21 și următoarele din lege. S-a reținut si faptul că imobilul solicitat de reclamanți a fi restituit in natura, la data apariției Legii nr. 10/2001, exista în patrimoniul Municipiului Pitești.

Susținerile apelanților în sensul că se impunea ca instanța să evoce fondul raportului juridic dedus judecații, prin analizarea efectiva a probatoriului administrat, au fost respinse ca neîntemeiate, întrucât situația de fapt a cauzei pendinte - întemeierea greșită a cererii reclamanților pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, și nu pe cele ale Legii nr. 10/2001 - nu poate fi echivalată situației avuta în vedere la pronunțarea Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. În ceea ce privește cererea de aderare la apelul declarat de Consiliul Județean Argeș, formulată de intervenienții M.F. și M.R., in raport de soluția pronunțată în apelul acestuia și față de dispozițiile exprese ale art. 293 alin. (2) C. proc.

civ., s-a apreciat că aderarea la apel a rămas fără efect, pronunțându-se astfel soluția de respingere a acesteia. Împotriva deciziei instanței de apel au formulat cereri de recurs (I) pârâții Municipiul Pitești și Comisia locală de fond funciar Pitești la data de 23 iunie 2009, (II) pârâtul Consiliul Județean Argeș la data de 29 iunie 2009 și (III) intervenientii M. (Ș.) F. și M.R. la data de 02 iulie 2009, prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: (I) În recursul pârâților Municipiului Pitești și Comisiei locale de fond funciar Pitești au fost invocate următoarele critici de nelegalitate: Potrivit art. 304 pct. 4 C. proc. civ., instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a statuat în sensul că, la data apariției Legii nr. 10/2001, imobilul in litigiu se afla în patrimoniul Municipiului Pitești.

Instanța de apel, ca și cea de fond, nu au reținut un aspect relevant pentru cauza de față, anume că reclamanții nu au formulat niciodată o notificare în condițiile legii. Reclamanții au formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, prin care au pretins un drept de proprietate asupra imobilului - construcție și teren - situat in municipiul Pitești, B-dul Republicii, aceasta fiind soluționată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 62/2006, în sensul respingerii cererii pentru lipsa documentelor privind calitatea de moștenitor și dovada trecerii imobilului în patrimoniul statului. S-a susținut, totodată, și critica conform căreia actul dedus judecății a fost interpretat în mod greșit de către instanța de apel - art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Reclamanții au solicitat prin cererea de chemare in judecată anularea Hotărârii Comisiei județene nr. 62/2006 și obligarea Comisiei locale de a li se restitui în natură imobilul în litigiu. Datorită formulării incerte a cererii de chemare in judecată, nu s-a putut stabili cadrul procesual și nici competența în vederea soluționării pretenției deduse judecății. Reclamanții nu au formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001, iar Legea nr. 247/2005 nu a completat acest act normativ, în sensul repunerii în termen a persoanelor ce au fost deposedate în condițiile primului act normativ. Având în vedere că instanțele judecătorești sunt înzestrate cu plenitudinea de competenta, instanța de fond trebuia să rețină și să judece cauza in fond, nu să oblige pârâtele la înaintarea documentație, respectiv la emiterea unei dispoziții administrative.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. XX pronunțată în dosarul nr. 37/2006 din data de 19 martie 2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii, că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001: „Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”. (II). În recursul paratului Consiliului Județean Argeș au fost invocate următoarele aspecte de nelegalitate: Decizia civilă atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii – ipoteza prevăzuta de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. - întrucât, deși s-a învederat instanței de apel că prima instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Argeș, pronunțând astfel o sentință nelegală sub acest aspect, fapt consemnat și in încheierea din data de 06 mai 2009, aceasta a trecut cu vederea peste toată aceasta motivare, reținând în mod cu totul surprinzător că „instanța de fond a respins în mod corect acțiunea față de pârâtul Consiliul Județean Argeș ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauza”. Nu poate fi primita ca legala motivarea că instanța de fond a disjuns cererea reclamanților privind anularea dispoziției nr. 23/2006, si, prin urmare, recurentul ar avea posibilitatea sa-si formuleze apărările in dosarul disjuns.

În fața instanței de apel, la termenul din data de 27 mai 2008, reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Consiliului Județean Argeș pentru a fi obligat să le restituie în natură imobilul - construcție și teren - situat în B-dul Republicii, Pitești, jud. Argeș. Ulterior, la termenul din data de 23 septembrie 2008, reclamanții si-au precizat din nou cererea de chemare în judecată, solicitând anularea dispoziției nr. 23/2006, emisă de Președintele Consiliului Județean Argeș, respectiv retrocedarea imobilului în litigiu. Din moment ce reclamanții au solicitat în continuare și retrocedarea imobilului în litigiu, în contradictoriu cu Consiliul Județean Argeș, pe lângă anularea dispoziției nr. 23/2006, nu se poate reține că acesta nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză.

Prin menținerea de către instanța de apel a sentinței atacate și a dispozițiilor prin care s-a stabilit că recurentul nu are calitatea procesuală pasivă în cauză, respectiv de proprietar al imobilului în litigiu, se aduce atingere unui act emis de Președintele Consiliului Județean Argeș, respectiv dispoziția nr. 23/2006. Instanța de judecată era competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

Prin obligarea Municipiului Pitești la emiterea unei dispoziții în beneficiul reclamanților, instanța a pronunțat o soluție contrară legii, neținând cont de faptul că acele cereri nu sunt asimilate unei notificări, că au fost depuse cu mult după expirarea termenului de depunere a notificărilor prevăzut de lege, că au existat alte persoane care au formulat notificări în termen legal prin intermediul executorului judecătoresc. Titlul I din Legea nr. 247/2005 nu a repus persoana îndreptățită în termenul de formulare a notificării, iar republicarea Legii nr. 10/2001 la data de 2 septembrie 2005, nu a făcut să curgă un nou termen pentru înregistrarea notificării. Acest termen este unul de decădere, care atrage sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în cazul nerespectării sale, așa cum rezultă din prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Întrucât reclamanții nu au formulat cerere de restituire în termen legal, de cotele lor au profitat moștenitorii legali sau testamentari care au depus în termen notificare, respectiv M.R.P., Ș.F.C., P.G. și P.G. Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 -22 decembrie 1989, modificată și completată, prevede „de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”. Astfel, a fost emisă dispoziția Președintelui Consiliului Județean Argeș nr. 23 din 23 ianuarie 2006, prin care s-a dispus restituirea în natură numiților M. R.P., Ș. (M.) F.C., P.G.

și P.G. a imobilului - construcție și teren - situat în B-dul Republicii, Pitești, jud. Argeș. Prin decizia pronunțata, instanța de apel a încălcat și dispozițiile Legii nr. 10/2001, considerând că, dacă la data apariției Legii nr. 10/2001 imobilul exista în patrimoniul Municipiului Pitești, atunci tot acesta are obligația de a emite și dispoziția de restituire sau de respingere a notificării. Actul normativ se referă la unitatea deținătoare în momentul emiterii dispoziției, iar nu la data apariției Legii nr. 10/2001. Cert este faptul că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001), imobilul se afla în domeniul public al Municipiului Pitești și în administrarea Consiliului Local Pitești, însă legea nu precizează că acesta ar fi momentul la care trebuie să se raporteze instanța în vederea stabilirii calității de unitate deținătoare.

(III). În recursul intervenienților M. (Ș.) F. și M.R. au fost invocate următoarele aspecte de nelegalitate: Decizia recurată cuprinde o motivare sumară și confuză, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, caz de casare ce se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Deși instanța de apel a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată al reclamanților este o contestație împotriva unei hotărâri emise de o Comisie de Fond Funciar, își motivează menținerea soluției primei instanțe pe faptul că cererile reclamanților cu nr. 702 și nr. 47144 din 31 octombrie 2005, ce au stat la baza emiterii dispoziției nr. 62/2006, îndeplinesc condițiile unor notificări, în sensul Legii nr. 10/2001.

De asemenea, deși a admis că reclamanții „și-au precizat cadrul procesual atât sub aspectul persoanelor pe care au înțeles să le cheme în judecată, cât și sub aspectul obiectului acțiunii”, înțelegând să se judece și cu pârâtul Consiliul Județean Argeș, în paragrafele următoare a arătat că acesta din urmă nu are calitate procesuală pasivă, pentru simplul motiv că acesta își poate formula apărările în celălalt dosar ce are ca obiect nulitatea dispoziției nr. 23/2006.

Instanța a reținut în mai multe rânduri că Municipiul Pitești ar fi entitatea obligată la restituirea imobilului, fără a avea in vedere apărările recurenților privind preluarea acestuia din domeniul public al Municipiului Pitești, în domeniul public al Consiliului Județean Argeș, prin hotărârile nr. 320 din 30 septembrie 2003 și nr. 102 din 20 octombrie 2003. Decizia civilă nr. 89/2009 a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea de Apel Pitești, prin decizia recurată, nu a făcut nici o referire la apărările recurenților care vizau, în primul rând, faptul că această excepție a lipsei calității procesuale pasive nu a fost pusă în discuția părților.

A fost astfel încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității care guvernează procesul civil, principiu care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților. La data de 13 ianuarie 2010 au formulat întâmpinare reclamanții I.A.P., I.C. și I.P., prin care au susținut în apărare următoarele considerente de fapt si de drept: Pe cale de excepție, s-a invocat lipsa interesului intimaților-intervenienți - în lipsa unei dispoziții motivate în care să se statueze asupra îndreptățirii reclamanților la restituirea imobilului în discuție, in mod corect tribunalul a constatat că intervenienții nu justifică un interes practic și imediat pentru propriul demers judiciar.

Pe temeiul dispozițiilor art. 49 alin. (1), raportat la art. 52 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a respins cererea de intervenție în interes propriu, soluția fiind menținută in mod legal de instanța de apel. Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: (I) Critica formulată si susținută pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. - instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a statuat în sensul că, la data apariției Legii nr. 10/2001, imobilul in litigiu se afla în patrimoniul Municipiului Pitești - nu poate fi primită, întrucât o astfel de constatare făcuta de o instanță de judecata, in baza aprecierii probatoriului administrat, intră în sfera competenței de judecată a acesteia, fiind fără fundament legal pretinsa imixtiune în atribuțiile celorlalte două puteri ale statului.

Critica susținută pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - reclamanții nu au formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001, iar Legea nr. 247/2005 nu a completat acest act normativ, în sensul repunerii în termen a persoanelor ce au fost deposedate în condițiile primului act normativ - nu poate fi primită, dat fiind faptul că, prin soluția pronunțată, instanțele anterioare, respectând pretenția concreta a reclamanților - si prin aceasta, principiul disponibilității părților in procesul civil - au înțeles sa dea eficiență deplină întregii proceduri prevăzute de Legea nr. 10/2001, ceea ce înseamnă necesitatea obținerii în prealabil a unei soluții motivate cu privire la imobilul în litigiu, în procedura administrativă.

În raport de aceste considerente de fapt si de drept, nu poate fi reținută nici critica conform căreia, prima instanța de fond trebuia să rețină și să judece cauza în fond.

Decizia nr. XX din data de 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 - „instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”- trebuie avută în vedere și aplicată ori de câte ori se susține ca situație-premisă, refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde la notificarea expediată de persoana îndreptățită, ceea ce nu este cazul situației pendinte - complexitatea raportului juridic de față fiind determinată de modalitatea concretă în care pretenția reclamanților a fost soluționată de entități care nu aveau competențe în procedura legii speciale, de necesitatea restabilirii situației anterioare, de derularea efectivă a procedurii de restituire în fața entității administrative, toate acestea cu repercusiuni în planul configurării exacte a cadrului procesual de învestire.

(II). Critica susținută de recurentul-parat pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Argeș, nu este întemeiată, întrucât soluția de respingere a acțiunii reclamanților față de acest pârât a avut la bază o analiză pe fondul pretenției deduse judecații, astfel cum aceasta a fost stabilita de reclamanți în contextul mai multor cereri succesive - precizatoare si completatoare - respectiv cu luarea în considerare a competențelor stabilite de dispozițiile legii speciale in ceea ce privește soluționarea notificării - art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În cuprinsul dispozitivului hotărârii de primă instanță nu este menționată soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive, situație față de care s-ar fi impus rigorile reclamate de recurentul-pârât referitoare la punerea în discuția contradictorie a părților a susmenționatei excepții de procedura. Important este și faptul că, în cuprinsul cererilor succesive ale reclamanților - ultima fiind datată 21 mai 2008 - referirea acestora la calitatea de pârât a recurentului s-a făcut exclusiv în legătură cu solicitarea de anulare a dispoziției nr. 23/2006, respectiv de restituire în natură a imobilului în litigiu. Prin încheierea de ședință din 14 octombrie 2008, Tribunalul Argeș a disjuns cererea privind anularea dispoziției nr. 23 din 23 ianuarie 2006, emisă de Consiliul Județean Argeș, împreună cu cererea de intervenție în interes propriu formulată cu privire la această cerere, formulată de către M.R.

și M.F., în acest sens formându-se dosarul nr. 3514/109/2008. În aceste circumstanțe particulare ale cauzei poate fi acceptată inclusiv motivarea, importantă din perspectiva condiției interesului în exercițiul dreptului la acțiune în calea de atac extraordinară a recursului acestei părți, conform căreia recurentul are posibilitatea concretă de a-si formula apărările în dosarul disjuns.

Faptul ca reclamanții si-au precizat cererea de chemare în judecată, solicitând anularea dispoziției nr. 23/2006 emisă de Președintele Consiliului Județean Argeș, respectiv retrocedarea imobilului în litigiu, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Argeș, solicitare ce formează obiectul dosarului disjuns, nu poate fi invocat drept un argument pertinent in justificarea calității procesuale pasive a acestuia in cauza de fată, întrucât legitimarea procesuala trebuie pusă in relație cu specificul raportului juridic litigios, care, pentru cauza pendinte, este raportul dintre cei ce se pretind a fi persoane îndreptățite in sensul legii, respectiv unitatea deținătoare a imobilului la data intrării in vigoare a legii.

Criticile referitoare la neregularitățile notificărilor expediate de reclamanți, inclusiv cele relative la pretinsa nerespectare a termenului de formulare a notificărilor, nu pot fi analizate, întrucât reclamanții, față de soluția pronunțată, au de parcurs procedura administrativă, unitatea deținătoare în sensul legii urmând să se pronunțe inclusiv asupra acestui aspect. (III). Criticile formulate de recurenții M. (Ș.) F. și M.R. nu pot fi primite, pentru considerentele ce urmează: Prima instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu a acestor persoane, reținând că, în lipsa unei dispoziții motivate în care să se statueze asupra eventualei îndreptățiri a reclamanților la restituirea in natură a imobilului în discuție, intervenienții nu justifică condiția interesului practic în susținerea propriul demers judiciar.

În drept, instanța a avut în mod expres în vedere dispozițiile art. 49 alin. (1), raportat la art. 52 alin. (1) C. proc. civ. Nefiind admisă în principiu cererea de intervenție formulată, ceea ce înseamnă că terții-intervenienți nu au dobândit calitatea de părți in procesul pendinte, aceștia trebuia sa valorifice calea de atac ordinară a apelului, de altfel, singura admisibilă în circumstanțele particulare ale cauzei, în scopul repunerii în discuție în fața instanței superioare a chestiunii admisibilității în principiu a cererii.

Cum o astfel de cerere nu s-a formulat, si cum cererea de aderare la apelul declarat de Consiliul Județean Argeș, din 20 martie 2009, era ea însăși in afara dispozițiilor procedurale - terții intervenienți nu dobândiseră calitatea de părți în proces, situație în care nu li se putea recunoaște nici calitatea de intimați, condiție impusă de lege pentru formularea unei cereri de aderare la apelul părții potrivnice, la care se adăugă natura relației terț-intervenient-pârât, departe de a fi relația unui intimat cu partea potrivnică - nu li se poate accepta recurenților îndrituirea de a formula critici de netemeinicie si nelegalitate asupra unor aspecte care exced celor referitoare strict la îndeplinirea condițiilor dreptului la acțiune în judecată.

Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, Înalta Curte, in conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Municipiul Pitești prin Primar și Comisia locală de fond funciar Pitești și de Consiliul județean Argeș și de intervenienții M.R. și M. (Ș.) F. împotriva deciziei nr. 89/A din 13 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Potrivit dispozițiile art. 274 C. proc. civ. - dispoziții aplicabile în raport de culpa procesuala a părții care a pierdut procesul - Înalta Curte va obliga recurenții la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți I.A.P., I.C.

și I.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Municipiul Pitești prin Primar și Comisia locală de fond funciar Pitești și de Consiliul județean Argeș și de intervenienții M.R. și M. (Ș.) F. împotriva deciziei nr. 89/A din 13 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți I.A.P., I.C. și I.P. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2010.