ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 956/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1.1. Obiect

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, la 18 aprilie

2007, reclamantele V.I., V.I. și V.R. au chemat în judecată pe pârâții primarul

municipiului Pitești și Primăria municipiului Pitești pentru ca instanța, prin

hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a

Dispoziției nr. 2479 din 22 martie 2007 emisă de primarul municipiului Pitești,

obligarea la retrocedarea terenului în suprafață de 121 mp pe care reclamantele

l-au deținut în Pitești, județ Argeș, cu cheltuieli de judecată.

1.2. În fapt

În motivarea cererii de chemare în

judecată s-a arătat că reclamantele au calitatea de moștenitoare ale autorului

V.V.P., și în această calitate au formulat cerere de retrocedare a imobilului

casă din Pitești, județ Argeș, precum și a terenului în suprafață de 121 mp și

construcții în suprafață de 64,46 mp.

Primarul municipiului Pitești a

acordat despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru teren și construcții

însă terenul nu este afectat de detalii de sistematizare și poate fi restituit

în natură.

1.3. În drept

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3), art. 11 alin. (4), art. 21 alin. (4),

art. 26 alin. (1) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, precum și art. 16 din

titlul VII al Legii nr. 247/2005.

La termenul din 16 octombrie 2007,

reclamantele și-au completat acțiunea în sensul că au solicitat chemarea în

judecată și a Municipiul Pitești.

Prin sentința civilă nr. 141 din 17

iunie 2008 Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în parte acțiunea precizată

și a anulat în parte Dispoziția nr. 2479 din 22 martie 2007 emisă de primarul

municipiului Pitești. A constatat că în calitate de moștenitori ai autorului V.V.P.

reclamantele sunt îndreptățite să le fie restituită în natură suprafața de 62

mp situat în Pitești, județ Argeș, astfel cum a fost identificată și

evidențiată prin reperele 3, 4, 5, 6, 3 în schița raportului de expertiză D.I.

A constatat că reclamantele sunt

îndreptățite la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru suprafața

de teren de 59 mp în loc de 121 mp.

A menținut în rest dispoziția. A admis

cererea de reexaminare formulată de expert și a anulat amenda judiciară în sumă

de 100 lei, aplicată prin încheierea din 13 mai 2008.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că expertul cauzei a arătat că poate fi restituită în natură

suprafața de 62 mp pe care a identificat mai multe garaje construcții

demontabile. întreaga suprafață de 121 mp face parte din domeniul public al

municipiului Pitești. Apartenența terenului în suprafață de 62 mp la domeniul

public nu împiedică restituirea în natură a acestuia, întrucât orice act de

trecere în domeniul public emis în aplicarea Legii nr. 213/1998 care vorbește

la art. 8 despre o hotărâre a guvernului, are caracter inferior față de Legea

nr. 10/2001 ale cărei dispoziții trebuie respectate și nu să se statueze în

contra lor.

Prin Decizia nr. 180/A din data de 29

septembrie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie

a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți.

În considerentele hotărârii s-a arătat

că H.G. nr. 447/2002 adoptată în aplicarea Legii nr. 213/1998 a aprobat

inventarul bunurilor care constituie domeniul public al Municipiului Pitești.

însă, hotărârea de guvern este ulterioară notificării formulate, având ca efect

trecerea în domeniul public a unei suprafețe de teren cu privire la care se

cunoștea demararea procedurilor de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001.

Trecerea în domeniul public nu poate avea decât valoarea juridică a unei noi

exproprieri, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, în contradicție

flagrantă cu art. 1 privind protecția proprietății din Protocolului 1 adițional

la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Atâta timp cât apelantul nu a făcut

dovada că măsura luată de stat este necesară pentru a reglementa folosința

bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor

ori a altor contribuții sau a amenzilor, a recunoaște efecte juridice ale

acestui act normativ invocat de apelant ar echivala cu încălcarea art. 1 din

Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ceea ce este

inadmisibil, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.

5.1. Motive

Pârâții au declarat recurs, întemeiat

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care au formulat

următoarele critici:

Suprafața în litigiu este afectată

integral de construcția blocului, alee de acces carosabilă de utilitate publică

și platformă betonată.

Motivarea instanței în sensul că H.G.

nr. 447/2002 este ulterioară notificării formulate în condițiile Legii nr.

10/2001 nu are susținere întrucât hotărârea a fost adoptată în vederea

aplicării dispozițiilor Legii nr. 213/1998. Or, Legea nr. 213/1998 este

anterioară Legii nr. 10/2001.

5.2. Analiza făcută de instanța de

recurs

Recursul este întemeiat, pentru

următoarele considerente:

Imobilul în litigiu, compus din teren

și construcție, a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului de

expropriere nr. 72/1986.

Faptul că exproprierea și-a atins

scopul rezultă și din raportul de expertiză, de vreme ce expertul a arătat că

„terenul a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea întrucât

face parte din zona funcțională a blocului ZI".

Instanțele de fond au dispus

restituirea în natură a suprafeței de teren identificate de expert între pct. 3,

4, 5, 6, 3. Din anexa la raportul de expertiză rezultă că această suprafață -

de 59 mp și nu de 62 mp, așa cum au reținut instanțele - este „strict necesară

bunei utilizări a construcțiilor din zonă".

Același expert a arătat că suprafața

de 62 mp situată între pct. 1, 2, 6, 5, 1 este disponibilă, fiind liberă de

construcții definitive. Din planul de situație anexat raportului de expertiză

se poate observa că pe acest teren sunt amplasate 3 garaje și jumătate dintr-un

al patrulea.

Conform art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral

demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul

parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de

teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea

afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în

echivalent. Dispozițiile art. 10 alin. (3)-6 se vor aplica în mod

corespunzător.

Având în vedere amplasamentul

terenului situat între pct. 1, 2, 6, 5, 1 - pe o latură învecinându-se cu un

teren proprietate privată, pe o altă latură cu garaje amplasate pe teren

aparținând domeniului public al localității și pe o altă latură cu un teren

strict necesar bunei utilizări a construcțiilor din zonă - se poate considera

că este afectat de amenajări legale de utilitate publică pentru municipiul

Pitești. împrejurarea că, potrivit expertului, contractele de închiriere în

temeiul cărora au fost edificate garajele erau valabile până la 30 iunie 2008,

nu poate justifica măsura de restituire în natură. Intenția consiliului local

al municipiului de a afecta în continuare suprafața de teren în litigiu unor

amenajări de utilitate publică, decurge din adoptarea H.C.L. nr. 194 din 2

septembrie 1999.

În aceste condiții, și pentru

suprafața de 62 mp, astfel cum a fost identificată de expert, măsurile

reparatorii trebuiau stabilite în echivalent, așa cum s-a făcut prin dispoziția

primarului, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001.

Considerând că terenul situat între

pct. 3, 4, 5, 6 și 3 poate fi restituit în natură, ambele instanțe de fond

au interpretat greșit dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

astfel încât criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Drept consecință, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea va fi modificată în sensul

reținut prin dispozitiv.

Vor fi păstrate dispozițiile din

dispozitivul sentinței privitoare la soluția dată cererii de reexaminare

formulată de expertul I.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâții

primarul municipiului Pitești, Municipiul Pitești și Primăria municipiului

Pitești împotriva Deciziei nr. 180/A din data de 29 septembrie 2008 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, și în consecință:

Modifică decizia în tot în sensul că

admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței nr. 141 din 17 iunie 2008

a Tribunalului Argeș, secția civilă.

Schimbă în parte sentința în sensul că

respinge contestația ca nefondată. Păstrează celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 februarie 2010.