Decizia nr. 956/2010 — ÎCCJ, Secția I civilă

Cererea de chemare în judecată 1.1. Obiect Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, la 18 aprilie 2007, reclamantele V.I., V.I. și V.R. au chemat în judecată pe pârâții primarul municipiului Pitești și Primăria municipiului Pitești pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr. 2479 din 22 martie 2007 emisă de primarul municipiului Pitești, obligarea la retrocedarea terenului în suprafață de 121 mp pe care reclamantele l-au deținut în Pitești, județ Argeș, cu cheltuieli de judecată. 1.

În fapt În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantele au calitatea de moștenitoare ale autorului V.V.P., și în această calitate au formulat cerere de retrocedare a imobilului casă din Pitești, județ Argeș, precum și a terenului în suprafață de 121 mp și construcții în suprafață de 64,46 mp. Primarul municipiului Pitești a acordat despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru teren și construcții însă terenul nu este afectat de detalii de sistematizare și poate fi restituit în natură. 1.

În drept Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3), art. 11 alin. (4), art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (1) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, precum și art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005. 2. Completarea de cerere La termenul din 16 octombrie 2007, reclamantele și-au completat acțiunea în sensul că au solicitat chemarea în judecată și a Municipiul Pitești. 3. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 141 din 17 iunie 2008 Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în parte acțiunea precizată și a anulat în parte Dispoziția nr. 2479 din 22 martie 2007 emisă de primarul municipiului Pitești. A constatat că în calitate de moștenitori ai autorului V.V.P. reclamantele sunt îndreptățite să le fie restituită în natură suprafața de 62 mp situat în Pitești, județ Argeș, astfel cum a fost identificată și evidențiată prin reperele 3, 4, 5, 6, 3 în schița raportului de expertiză D.I. A constatat că reclamantele sunt îndreptățite la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de teren de 59 mp în loc de 121 mp. A menținut în rest dispoziția. A admis cererea de reexaminare formulată de expert și a anulat amenda judiciară în sumă de 100 lei, aplicată prin încheierea din 13 mai 2008. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că expertul cauzei a arătat că poate fi restituită în natură suprafața de 62 mp pe care a identificat mai multe garaje construcții demontabile. întreaga suprafață de 121 mp face parte din domeniul public al municipiului Pitești. Apartenența terenului în suprafață de 62 mp la domeniul public nu împiedică restituirea în natură a acestuia, întrucât orice act de trecere în domeniul public emis în aplicarea Legii nr. 213/1998 care vorbește la art. 8 despre o hotărâre a guvernului, are caracter inferior față de Legea nr. 10/2001 ale cărei dispoziții trebuie respectate și nu să se statueze în contra lor.

Hotărârea instanței de apel Prin Decizia nr. 180/A din data de 29 septembrie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți. În considerentele hotărârii s-a arătat că H.G. nr. 447/2002 adoptată în aplicarea Legii nr. 213/1998 a aprobat inventarul bunurilor care constituie domeniul public al Municipiului Pitești. însă, hotărârea de guvern este ulterioară notificării formulate, având ca efect trecerea în domeniul public a unei suprafețe de teren cu privire la care se cunoștea demararea procedurilor de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001. Trecerea în domeniul public nu poate avea decât valoarea juridică a unei noi exproprieri, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, în contradicție flagrantă cu art. 1 privind protecția proprietății din Protocolului 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Atâta timp cât apelantul nu a făcut dovada că măsura luată de stat este necesară pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor, a recunoaște efecte juridice ale acestui act normativ invocat de apelant ar echivala cu încălcarea art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ceea ce este inadmisibil, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Recursul 5.1. Motive Pârâții au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care au formulat următoarele critici: Suprafața în litigiu este afectată integral de construcția blocului, alee de acces carosabilă de utilitate publică și platformă betonată. Motivarea instanței în sensul că H.G. nr. 447/2002 este ulterioară notificării formulate în condițiile Legii nr. 10/2001 nu are susținere întrucât hotărârea a fost adoptată în vederea aplicării dispozițiilor Legii nr. 213/1998. Or, Legea nr. 213/1998 este anterioară Legii nr. 10/2001. 5.2. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: Imobilul în litigiu, compus din teren și construcție, a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 72/1986. Faptul că exproprierea și-a atins scopul rezultă și din raportul de expertiză, de vreme ce expertul a arătat că „terenul a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea întrucât face parte din zona funcțională a blocului ZI". Instanțele de fond au dispus restituirea în natură a suprafeței de teren identificate de expert între pct. 3, 4, 5, 6, 3. Din anexa la raportul de expertiză rezultă că această suprafață - de 59 mp și nu de 62 mp, așa cum au reținut instanțele - este „strict necesară bunei utilizări a construcțiilor din zonă". Același expert a arătat că suprafața de 62 mp situată între pct. 1, 2, 6, 5, 1 este disponibilă, fiind liberă de construcții definitive. Din planul de situație anexat raportului de expertiză se poate observa că pe acest teren sunt amplasate 3 garaje și jumătate dintr-un al patrulea. Conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispozițiile art. 10 alin. (3)-6 se vor aplica în mod corespunzător. Având în vedere amplasamentul terenului situat între pct. 1, 2, 6, 5, 1 - pe o latură învecinându-se cu un teren proprietate privată, pe o altă latură cu garaje amplasate pe teren aparținând domeniului public al localității și pe o altă latură cu un teren strict necesar bunei utilizări a construcțiilor din zonă - se poate considera că este afectat de amenajări legale de utilitate publică pentru municipiul Pitești. împrejurarea că, potrivit expertului, contractele de închiriere în temeiul cărora au fost edificate garajele erau valabile până la 30 iunie 2008, nu poate justifica măsura de restituire în natură. Intenția consiliului local al municipiului de a afecta în continuare suprafața de teren în litigiu unor amenajări de utilitate publică, decurge din adoptarea H.C.L. nr. 194 din 2 septembrie 1999. În aceste condiții, și pentru suprafața de 62 mp, astfel cum a fost identificată de expert, măsurile reparatorii trebuiau stabilite în echivalent, așa cum s-a făcut prin dispoziția primarului, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Considerând că terenul situat între pct. 3, 4, 5, 6 și 3 poate fi restituit în natură, ambele instanțe de fond au interpretat greșit dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Drept consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea va fi modificată în sensul reținut prin dispozitiv. Vor fi păstrate dispozițiile din dispozitivul sentinței privitoare la soluția dată cererii de reexaminare formulată de expertul I.D.